9,447 matches
-
plimba palma peste cotoarele cenușii. Praful se aduna ca o pulbere de făină dintr-o moară unde se măcinau destine, ducea degetele la gură și simțea pe buze și pe vîrful limbii gustul dulceag al colbului de hîrtie și cel amar al prafului de pământ. Se amestecau în cerul gurii sale cum s-au amestecat în gura lui Zeus apa și țarina din care s-au făcut oamenii. Simțea atunci cum își revine în simțire, cum e din nou puternic, stăpîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pielea, simțind sîngele cum țîșnea cu o presiune uriașă printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel mai bun lucru era acela că simțea pe buze gustul pămîntului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știa ce s-ar fi făcut dacă notele și rapoartele ar fi fost impecabile, probabil că ar fi fost copleșit de gîndurile negre care-l pîndeau la fiecare clipă de liniște, de răgaz. Se trezea dimineața neliniștit. Avea un gust amar în cerul gurii, dar asta nu conta, grav era că se trezea singur în odaie. Era singur în încăperea uriașă care altădată i se păruse nemaipomenită, avea ferestre înguste și înalte, ca de catedrală, care dădeau în parc, pînă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
membru corespondent al Academiei de Științe din Belgrad. 1989 - primește premiul „Bruno Schulz“. La 15 octombrie Danilo Kiš moare la Paris după o lungă suferință este Înmormântat În orașul Belgrad. Opera postumă: Viața, literatura (Život, literatura), Svjetlost, Sarajevo, 1990; Zațul amar al experienței (Gorki talog iskustva), BIGZ, SKZ, Narodna knjga, Belgrad, 1990; Poezii și tălmăciri (Pesme i prepevi), Prosveta, 1992; Lăuta și cicatricea (Lauta i ožiljci), BIGZ, Belgrad, 1994. Creația lui Danilo Kiš a fost tradusă În peste douăzeci de limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acasă, totul avea să fie În regulă. Copilul avusese un coșmar (pronunțând cauchemar În dicțiune franceză, foarte apăsat, de parcă astfel cuvântul În sine avea forță de convingere, ca un diagnostic medical pronunțat În latină), trebuia să i se dea sare amară („uite, luați‑o, puteți să păstrați tot flaconul, dar vă rog, doamnă Brener, doar n‑o să vă Închipuiți că acum, În miez de noapte, o s‑o pornesc cu jandarmii În pădure, să verific coșmarul unei fetițe bolnave! Să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
coadă ca să se culce cu ea - ceea ce dovedea că e într-adevăr adorabila - însă uneori, când o vedea dispărând în desiș în compania vreunuia dintre cei care visau s-o ia de soție, nu putea să nu simtă un gust amar, care-l întrista profund. Este o gelozie neîntemeiată, îl mustrase maestrul sau, Hiro Tavaeárii. Un simțământ nedemn de un băiat de vârsta ta. Maiana are dreptul, la fel ca și ține, să-și caute fericirea, alegându-și un partener pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca niște fantasme, fără să lase vreo urma, si, cu toate ca Tapú Tetuanúi se mai liniști descoperind că nici casă și nici familia lui nu suferiseră de pe urma atacului, acest fapt nu era suficient pentru a-i înăbuși ură cumplită și sentimentul amar de neputința. Spre seară morții fură îngropați, fără nici un ceremonial, căci nu le mai rămăsese nici o piroga destul de bună cu care să-i poată aruncă în mare, pentru că zeul Taaroa să aibă grijă de sufletele lor, aceasta fiind probabil cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care putem supraveghea strâmtoarea, spuse. Dacă încearcă să treacă, îl împiedicăm, iar dacă nu, cu prima lumină a zilei, ne ducem după el. —Noi doi, singuri? —Gloria împărțită își pierde din savoare. — În schimb, eșecul neîmpărțit e cu atât mai amar, argumenta celălalt, zâmbitor. Contează să îl prindem. Îi spunem lui Chimé?... Uriașul din Farepíti le mulțumi din tot sufletul pentru șansa pe care i-o ofereau, de a participa la o aventură atât de emoționantă, si se angaja să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe cer. Îl admiri prea mult pe Miti Matái și asta ar putea să te facă să suferi mai tarziu,îl certă Maiana, așezându-se pe nisip și privindu-l în ochi. Palmierii cei mai înalți dau de obicei fructe amare. — Da, dar laptele nucilor amare ține cel mai bine de sete, replică el. Eu nu tânjesc după nuci dulci și nici după munci ușoare.Eu visez să devin Mare Navigator și să descopăr ce se gaseste dincolo de Al Patrulea Cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult pe Miti Matái și asta ar putea să te facă să suferi mai tarziu,îl certă Maiana, așezându-se pe nisip și privindu-l în ochi. Palmierii cei mai înalți dau de obicei fructe amare. — Da, dar laptele nucilor amare ține cel mai bine de sete, replică el. Eu nu tânjesc după nuci dulci și nici după munci ușoare.Eu visez să devin Mare Navigator și să descopăr ce se gaseste dincolo de Al Patrulea Cerc. —O sa ma mărit cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-acolo, dar își aminti că făcuseră dragoste cu numai două zile în urmă și riscă s-o găsească din nou în brațele vreunuia dintre numeroșii ei pretendenți. Această idee fu suficientă să-i umbrească entuziasmul și aproape că-i amari orele rămase din noapte. Însă tatăl lui îi readuse bucuria. — Dacă Miti Matái a spus că ai putea s-ajungi navigator, inseamna c-ai s-ajungi, spuse el, după ce-l asculta. Și eu cred c-ai s-ajungi, căci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
n-ar fi fost de ajuns, a doua opțiune era să pescuiască oricare dintre milioanele de pești care abundau între recife, să-i strivească între două pietre și să strângă lichidul care s-ar fi scurs și care, chiar dacă era amar și avea un aspect dezgustător, reușea totuși să potolească setea, în lipsă de altceva mai bun. Apoi restul acelui peste se îmbiba cu apă de mare și se frigea la foc mic, fără ca prin asta să-și piardă din consistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cei trei viteji care au murit atât de departe de Bora Bora!... A suferit bietul Țupăia, care sperase să-și regăsească fiica și a descoperit că nu se află aici!... Asta inseamna suferință adevărată. Restul nu e decât o înghițitură amară, cu care va trebui să te obișnuiești. Măcar de m-ar fi lăsat pe mine să le tăi inima în bucăți la vreo zece canalii de-alea! Nu știi ce vorbești, protesta prietenul lui. Habar n-ai cât de groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o asemenea afirmație din partea unei ființe care se află abia la începutul vieții, insă trebuiau să se pună în locul ei ca să perceapă adevărată semnificație a cuvintelor pe care le rostea, având în vedere, în plus, ca tristețea ochilor și rictusul amar de pe chipul ei demonstrau, mai presus de cuvinte, cât de mult suferise. Cât despre prințesa, aceasta dispăruse din clipă în care Miti Matái o lașase să se ridice de pe punte și se ascunsese într-un colțișor de unde nu mai ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cele mai elementare nevoi fiziologice. Spre seară, ascunzătoarea se transformase într-un cuptor urât mirositor, în timp ce soarele se distra pe seama suferințelor lor și refuză să plece de pe cer, menținându-se nemișcat deasupra liniei orizontului. Fură probabil orele cele mai amare din viața lor, până când, ca și cum s-ar fi plictisit de acel joc absurd și s-ar fi hotărât să-i lase pe bieții muritori cu problemele lor mărunte, soarele se ascunse dintr-odată în ocean, lăsându-le loc primelor umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
conducă până la îndepărtată insula a Te-Onó și să-i aducă înapoi, victorioși, până la porțile celui de-al Patrulea Cerc. Viața, așa cum o cunoscuseră până în acel moment, părea să-și fi pierdut sensul. Dulcea victorie se transformase dintr-odată într-o amară înfrângere. Miti Matái murise! A doua zi, dulgherul construi o mică piroga din resturile navelor dușmane, care încă mai pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de catifea grena, a cărui fustă dreaptă îi punea în valoare picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți să mergi pe astfel de tocuri? se miră fetița. Crezi că ai să poți dansa încălțată astfel? Sanda zâmbi amar. Nu-ți face probleme, nu mă va invita nimeni la dans. Glumești...Nu vezi ce frumoasă ești? Femeia o mângâie, cu vădită tristețe. Ce ai, mamă, de ce ești amărâtă? Ascultă, la tanti Scarlat cântă muzica! Mergi la petrecere! Sanda își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar mata nu poți să le deslușești. Acum știu că suferi foarte mult și că-ți vine să plângi dar te ascunzi de mine și-ai s-o faci după ce plec eu. Draga mea, ai să mănânci o pâine tare amară în viață. Femeile te vor invidia pentru că ești frumoasă iar bărbații se vor răzbuna pe inteligența ta. Dincolo de toate astea, ține minte ce-ți spun: în viață trebuie să ai idealuri și să crezi, cu ardoare, în ele. Dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ureche. Dali se întoarse spre Luana, o luă de mână și în drum spre casă Dan și Ema fură și ei culeși și trimiși la culcare. Copiii începură să plângă, supărați că distracția lor se termina atât de curând. Lacrimi amare arseră obrajii Luanei și o furie turbată împotriva mătușii i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se smulse din mâna bărbatului și își întoarse spre el ochii plini de ură: Mătușa Vanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
picioare, apoi o întrebară unde a mai lucrat. Nicăieri. Sunt studentă. Cel care stătea în mijloc dădu ușor din cap, de la stânga la dreapta. Văzându-i mișcarea, un altul spuse: Vă vom căuta noi. Se întoarse acasă cu un gust amar și-a doua zi o luă de la capăt. Invariabil, același clișeu. Fete multe, frumoase, absolvente de liceu sau facultate. O lume ciudată în care nu-și găsea locul. Se scurgea timpul pe lângă ea și viața cu toate trăirile ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
savureze în tihnă biata reușită. Dar n-a fost să fie. După cele două luni, fu dată afară, sub pretextul că nu e îndeajuns de pregătită. Patronul angajă pe alta, tot pe o perioadă de probă. Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să vând gumițe și chiloți până când am să mor de frig și de oftică. De-a lungul străzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îi povesti lui Ștefan îngrozitoarea experiență prin care trecuse. Vezi dacă nu mă asculți niciodată? Ai răbdare. Va veni și clipa noastră. Când primi rezultatele și află că nu e ea de vină, Luana rămase interzisă. Concluzia era una singură, amară și dezastruoasă pentru căsnicia lor. Ștefan nu putea avea copii și el nu concepea așa ceva. Încrezător în forțele lui, în bărbăția și capacitatea sexuală, Escu nega pregătirea profesională a doctorului, a tuturor medicilor și se răzvrătea împotriva omenirii întregi. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mâinile la ochi. Se întoarse să-l privească și să-l certe dar Rosti începu să bâlbâie scuze și iertăciuni, cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar s-o facă nefericită. El se repezi spre ea, simțind că i se rupe sufletul de milă. Intrară în cameră și o ajută să se așeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i speranțele adormite. Lacrimile amare i-au luat mințile. La fel și trupul perfect, dăruirea totală, necondiționată, împletirea deplină cu inima și dorința lui. Urcară mână în mână până la nori și căzură în hăul cel mai adânc de atâtea ori, sortiți pierzaniei, că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
face altceva decât să merg după tine. Într-o zi, te vei întoarce la mine, Luana. Ai jurat în fața Domnului. Nu te va lăsa să faci altfel. Ea coborî împovărată scările și o dată ajunsă în stradă izbucni în plâns. Lacrimi amare, puhoaie devastatoare gata să inunde pământul, arzându-i obrajii, pustiindu-i sufletul, perdea opacă și dureroasă prin care nu reușea să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]