4,765 matches
-
turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
supără. Trebuie neapărat să mă odihnesc bine. Poate Îmi va trece. Ieri și azi am mâncat destul de mult. Trebuie să-mi Întăresc organismul, trebuie ca sistemul nervos să-mi fie perfect echilibrat, ca să nu mă apuce șovăiala sau, pe drum, amețeala. O să-mi iau la mine câteva bucățele de zahăr. Poate și niște ciocolată. Vreau, trebuie să rezist... Mă gândesc ce voi face eu, când va trebui să fiu tot drumul veselă. Mai mergem doar Încă cu trei băieți. Cum vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp, dulcea mea E. se-nsoțea cu un tânăr de douăzeci și cinci de ani ca să meargă la teatru și la film, unde eu, din timiditate, nu am Îndrăznit s-o invit niciodată.) (sâmbătă) Albul Îmi dă o senzație dureroasă: când ninge, o amețeală mi se prelinge În mădulare, ca și cum aș bea o licoare Încinsă; alunec parcă din ființa de carne, locuind o altă materie, În care mă simt foarte ușor; am impresia că mă ridic Într-o levitare reală, nu mai aud zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brusc, năvălesc asupra mea, fără o motivare firească. Cuvântul just este chiar acesta: pierd contactul firesc cu realul și mă clatin ca de o amenințare metafizică. Deformarea exterioară se extinde asupra simțurilor și percepțiilor mele nemediate: Începe să mă prindă amețeala. Nu mai pot gândi, sunt subjugat de o spaimă nefirească, mi se pare că depind de un ce pe care nu-l Înțeleg. Pentru mine, lumea nu poate fi văzută decât nemijlocit. Purtătorii de ochelari mi se par niște extratereștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
irepetabilă (era să strig de amintirea acelei clipe când noi doi Împreună, În acea duminică dimineața, ne-am Întâlnit corporal); puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală: mi-am revenit ca să privesc În sus; creasta nu se vedea, un picior, celălalt, ce aștept? O mână, unde o sprijin? Cealaltă mână, unde o mut? O dată, Încă odată... P.S. Te iubeam, și totuși, cu trupul Îngrămădit În alte brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
colegă În anii de școală („Mă obsedează E.“ etc., p. 410) și văzând - poate - În moartea Aurei o sublimare erotică („puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală“ etc. din ultima scrisoare către M., p. 436; vezi și toată simbolistica muntelui). Cântărind plusurile și minusurile, romanul se dovedește substanțial, dar pare construit În grabă, cu mai mult orgoliu decât minuție. Calitățile sale ar justifica (așa cum se Întâmplă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voce stinsă. Ce se întâmplase? Își amintea de Donny cum se cabrează, apoi cum cineva apare și îl calmează, un om foarte drăguț, apoi o cafea într-un local grecesc, conversație, ceva despre o barcă, apoi senzația aceea plăcută de amețeală, cu râsete aproape prostești. Apoi lanțurile. Și apa aceea groaznică. Iar acum, un bărbat privind-o atent, cu o expresie de satisfacție și curiozitate pe față. O privea murind. Dar cine e? Și de ce face asta? De ce? Corpul atârnat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
toate vestigiile așa-ziselor sentimente paterne pe care le proferasem în cazul acestei fete. Dispăruseră, pentru a fi înlocuite în aceeași clipă de străpungerea sfredelitoare a dorinței, atât de intensă că am fost nevoit să-mi plec capul din cauza unei amețeli bruște, de teamă să nu leșin. Șocul era absolut: oare cum de putusem să mă încred în mesajele bizare pe care mi le striga fiecare nerv din creier și din corp: că o fată pe care o cunoscusem - nu, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
da, mami, a rânjit. Io și mama ținem la tine, Charlie. Vino și stai, dacă vrei. Plăcerea pură a momentului aceluia era aproape prea mare pentru a fi suportată și m-am clătinat pe picioare cuprins de un val de amețeală. Cu un efort uriaș am reușit să-mi controlez vocea și să emit ceva care semăna a vorbire normală: — Cât de drăguț din partea ta, Lena. Chiar pare un pic stupid, nu? Dat fiind că aaa... că aaa, hmm, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deja un soț mai bătrân, (fabulos de) bogat și făcuse o fetiță frumoasă cu el. Așa ar trebui să se întâmple lucrurile. La gândul că o să trebuiască să asculte discursurile maică-sii încă două săptămâni, Adriana simți că o ia amețeala. Se întinse pe canapeaua ușor lăsată din hol și se gândi la ce trebuia să facă. Să fie ocupată în timpul zilei, să vină acasă târziu sau să nu vină deloc, și să-i convingă atunci când se va ivi ocazia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
râse. Merg în vizită la o cunoștință în weekend. Desigur, nu era treaba lui să știe că de fapt “cunoștința” era iubitul ei, nimeni altul decât Toby Baron, nume care l-ar fi făcut pe bietul Dean să-l ia amețeala. — În niciun caz pentru o audiție! E pentru o emisiune sau pentru un film? Expresia de pe chipul lui arăta înfrângere. Ca să corecteze presupunerea ei, el ar trebui să o informeze cine este — ceea ce orgoliul lui l-ar împiedica s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o cină romantică pe nisip, la lumina lumânărilor, unde se pare că se ospătaseră cu pește la grătar, multe legume proaspete și vin alb. Clic. Clic. Clic. Emmy termină să se uite prin tot albumul, își analiză rapid nivelul de amețeli și se pregăti să o ia de la început. Avea să fie o noapte foarte lungă. Prietenoasă înseamnă de fapt singură și disperată — Adi, tocmai a sunat portarul să spună că a sosit mașina, anunță doamna de Souza din ușa camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dans, iar ea trebuia să se ducă într-un apartament plicticos din Upper East Side. Cu siguranță avea să fie înțesat cu vechi obiecte de artă și mici obiecte prețioase de colecție, numai gândindu-se la ele și o lua amețeala. Făcea alergie la antichități. Și la obiecte de artă! Numai cât se uita la cutiuțele alea mici și simțea că-i vine să vomite. S-a plâns ea cât a îndrăznit în momentul în care Toby a anunțat-o care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jim fu bucuros să plece. MÎncase ultimii biscuiți și singura lui masă cu o zi Înainte fusese un pachet de alune braziliene mucegăite pe care Îl găsise Într-un sertar. Se simțea obosit, dar În același timp cuprins de o amețeală ciudată - ultima picătură de apă de la robinetul băii aproape că Îl Îmbătase. Avea aceeași senzație pe care o cunoscuse Înainte de război, cînd se pregătea să se ducă la vreo petrecere. Își aminti de mama și de tatăl lui, dar chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cargoul, Jim se ridică pe acoperișul cabinei șoferului. Șezînd acolo, urmări cargoul alunecînd mai departe În noapte, apoi Își Întoarse privirea spre stelele de deasupra capului. Cu o vară Înainte, Învățase singur principalele constelații. — Basie... Jim simți cum Îl cuprinde amețeala; cerul nopții aluneca peste el. Pierzîndu-și echilibrul, se rostogoli pe acoperișul cabinei, apoi se ridică În capul oaselor și-i văzu pe șoferul și pe soldatul japonez venind cu pași mari dinspre ghereta de pază. Țineau niște șipci În mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lagărului. Adresîndu-li-se femeilor, spuse: — Jim al nostru Își petrece tot timpul la gaura numărul nouăsprezece. — Am promis, domnule Maxted. SÎnt Întotdeauna gata... Jim trebui să se oprească atunci cînd ajunse la intrarea Blocului G. Respiră adînc, pînă ce senzația de amețeală se risipi și alergă mai departe. Cu broasca țestoasă În mînă, urcă În goană scările, ajunse În hol, și trecu printre doi bătrîni opriți ca niște năluci În mijlocul unei conversații pe care o uitaseră. De ambele părți ale coridorului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe omul ăla care a stat cu el În groapă patru zile și patru nopți și-l aude spunându-i: „Dacă Îs tatăl tău? Dacă Îs tatăl tău?” și râde În hohote , iar pe el Îl apucă un fel de amețeală și cade cu fața În noroiul Înghețat, În timp ce convoiul de prizonieri se Îndepărtează spre barăcile lagărului, pierdute În ceață și-n albul zăpezii. „Are tifos! Are tifos! Are tifos!” strigă cu glas pițigăiat un băiat pirpiriu cu privirea sticloasă ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Apoi, după ce s-a ridicat de la masa din bucătărie, și-a dat seamna că partea superioară a corpului său a Început să se legene. Abia când s-a prins de marginea mesei pentru a se sprijini, și-a amintit că amețeala avea mai puțin de-a face cu Îngrijorarea și mai mult cu analgezicele pe care le-a luat Înainte, care nu ar fi trebuit să fie amestecate cu alcool. Până aici, teoria ei că ar fi mai puțin puternice pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
țină gura, și că, dacă Însăși familia regală a folosit circumcizia, Înseamnă că și ea trebuia s-o accepte. Rugăciunile au Început și oamenii o rugau deja pe Bridget să facă liniște. Ea le-a răspuns cu hohote amarnice. Pe lângă amețeala provocată de amestecul analgezicelor cu șampania, lui Ruby Începuse să i se facă greață gândindu-se la ce i se va Întâmpla lui Connor. Mai mult decât orice, Își dorea ca Bridget să nu se fi așezat În centrul atenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tâmpită care nu știe să citească prospectul la medicamente. Stai liniștită, o să te simți imediat mai bine, zise Sam. Te-ai ridicat prea brusc, atâta tot. În timp ce-și aranja fusta pe genunchi, Începu să simtă că-i trece amețeala. Știi, ar fi cazul să stai cuminte câteva ore. Și nu-mi convine să te știu plecată cu un taxi. S-ar putea să-ți fie rău iar, și atunci e bine să ai pe cineva lângă tine. —Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
șampania din mână și puse amândouă paharele pe masă. Când muzica Începu, o trase mai aproape. Ea Își culcă capul pe umărul lui și se legănară Încet pe ritmul muzicii. În vreme ce-i adulmeca mirosul din nou, simți un val de amețeală. La un moment dat, Își ridică ochii ca să-i vadă fața. El părea că o așteaptă tocmai pe ea, zâmbitoare, gata s-o sărute. Mai Întâi buzele i se lipiră de frunte, apoi de obraji. Până la urmă, Îi găsiră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
al degetului arătător. Am simțit rana umezindu-se, începând să curgă. Trebuia să rezist, să deschid ochii și să rezist. Și până la urmă am reușit. Mi-am privit sângele picurând în chiuvetă și n-am simțit altceva decât o ușoară amețeală. În ziua aceea m-am apropiat de masa de operație și în sfârșit am privit. Inima nu mi-a tresărit. Nu mi-a tresărit nici prima oară când am înfipt bisturiul în corpul unei ființe vii. Timpul care se scurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
incizată înainte ca aceasta să înceapă să verse sânge este un timp special. Sângele nu apare imediat, pentru o fracțiune de secundă rana rămâne albă. Am făcut mii de operații, dar incizia este singurul moment care îmi provoacă o ușoară amețeală, pentru că lupta pe care am dat-o este încă vie în mine. Ridic mâinile și îl las pe asistentul meu să cauterizeze. De altfel, nu mi-am pierdut niciodată luciditatea, nici în momentele cele mai disperate. Am făcut întotdeauna tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
meu. O făceam cu el. Mă culcam cu tata. Nu l-ai denunțat? — De ce? Nu era un monstru, era un nenorocit, unul care nu putea să deosebească pietricelele de măsline. Dădu din cap, oprind un râgâit care îi umflă obrajii. Amețeala îi trecuse și, ca o furtună, curățase. Italia era limpede. — A fost mai bine așa, iubitule, n-aș fi putut niciodată să fiu o mamă bună. Aș vrea să o scot din camioneta aceea, din hăul acela întunecat. Este departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din cauza ochilor, ci mai curând pentru un prieten de afaceri german. Poate că a vrut să-i cucerească simpatia ca să obțină licența pentru macarale. Și ne-am urcat în avionul ăla, fratele meu și cu mine. Pe mama o lua amețeala doar când îl privea. Am zburat de-adevăratelea. Sub noi câmpul rămânea în urmă, pădurile coborau în hău, deveneau șiruri de coline, la marginea cărora casele se strângeau laolaltă, formând sate. Râul se făcea o panglică între copacii de pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]