2,758 matches
-
sudoare și spermă, și de groaza Isidorei, trezită brutal din somn, și de vocea lui, somnoroasă: "Ioane, ai înnebunit?.." "Nu, domnule locotenent. Veniți repede, s-au suspendat permisiile!" Și așa s-a făcut că o forță necunoscută îl ejectase, încă amețit de dragoste, din brațele Isidorei în răsuflarea grea, urâtă a unui tren arhiplin, care își croia tunelul mizer prin noaptea sufocantă de august. După tensiunea care domnea în București, după călătoria penibilă, se întorcea să-și regăsească liniștea într-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bine dispus. Cât își face toaleta, Ion deschide valizele și aranjează lucrurile în dulap. Viața de regiment e pe cale să reintre în normal. Echipat în uniformă, cu obrazul încă arzându-i de tăișul briciului, iese pe terasă. Marea matinală îl amețește. Doamna Segal pare liniștită, lumina zilei i-o fi risipit temerile nocturne. Îi propune să-i servească micul dejun pe terasă. Începe să semene a vacanță. În vreme ce-și bea cafeaua, își ridică privirea și citește cu oarece dificultate
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
strângea cu furie în brațe, închizându-i buzele cu sărutări, nădăjduind că visul lui anadyomene se va strecura în trupul acestei femei reale. Aproape că avea iluzia că așa e. Nu totdeauna. Se scăldau împreună, goi, se îmbrățișau în apă, amețiți de imponderabilitate, ușori și fericiți. Înotau umăr la umăr, dar fără să se aventureze în larg. Nastia se întorcea prima, pretextând că i se întâmpla să aibă cârcei la picioare și nu voia să se aventureze prea departe. Și dacă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu bunica mea. Am vizitat cu ea muzee foarte frumoase, printre care și cel arheologic din Neapole, unde poți să vezi mozaicurile din Pompei." Și Pompei ce e? De anul trecut, nu mai pusese piciorul la Paris. Deși continua să amețească, au prevăzut în program o ieșire. De data asta, cu metroul, nu cu ambulanța. Ca să vadă expoziția celor patru austrieci care și-au jucat destinul între Jugendstil și expresionism. La Gustav Klimt, moartea e o metaforă. E aproape o plăcere
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cel ales, căruia să-i împărtășească fiorii dragostei, dorința, temperamentul și alte simțămine. La un momentdat, Mariana, cea mai isteață, mai mică dintre ei ca vârstă,dar mai fâță și îndrăzneață, și-a înfipt privirea în Nelu, de l a amețit pe loc. Acesta fiind și mai timid, mai fricos în materie de dragoste, a simțit că îi slăbesc genunchii, s-a fâstâcit, a început să se bâlbâie, nu mai putea vorbi coerent, când se înroșea, când se îngălbenea, motiv pentru
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
abundent, este numit „Barbara Cartland din Azerbaidjan” sau „Parfumul Kremlinului”, aluzie artistică la gradul său de (fost?) general KGB și, totodată, o trimitere parodică la felul stereotip în care își intitulează istoriile cu spioni. Islandezul Einar Örn Gunnarsson este „Pescarul amețit” - trimitere mai mult decât transparentă la rătăcirile sale bahice. Aleksei Varlamov din Rusia: mic de statură, cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă și o barbă în paragină, cu un mers de țăran care calcă nesigur pe asfalt, este numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
era esența vieței sale309. Cezara însăși era nebună ca un copil rătăcit într-o grădină fermecată din basme 310, iar împreună se simțeau inocenți ca-n ziua cea dentâi 311. După întâia sărutare, Ieronim nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl dezmiardă 312. Poetul accentuează, și în proza fantastică, asemănarea iubitei cu propria mamă, căci disponibilitățile ei materne îndeamnă femeia șă-și desmierde și să-și ocrotească iubitul ca pe un copil, să-l apere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
viața celei pe care am Îndrăgit-o și noi, și În a cărei robustețe sufletească am găsit Întotdeauna puterea de a trece peste greutățile vieții. În ziua de 18 mai a.c., după o gripă care Îi slăbise rezistența fizică, a amețit și a alunecat pe un plastic pus să protejeze de apă ce s-ar fi Împrăștiat din baie, pe jos, și s-a izbit puternic la cap de chiuvetă. Și chiar după această lovitură a avut puterea să ne cheme
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
numele acestui punct turistic. Se spune că într-o noapte, marele poet chinez Li Taibai, recitând versuri, a ajuns pe aripile vântului pe un munte sfânt. De jur-împrejurul acelui loc era o mare de nori care pluteau printre pomi și flori. Amețit de frumusețea acelui loc, Li Taibai a observat abia după un timp o pensulă uriașă urcând printre nori. El s-a gândit că ar fi bine să încerce să folosească această pensulă pentru a consemna și desena frumusețile văzute, folosind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Pia, Lia, Marie Pillat, Pia Danielopolu și Dinu cu Oni; Berthelot, foarte vesel și încântat de toate demonstrațiile ce i se făceau, a binecuvântat pe Oni. Părea un adevărat taică Burtălău, cum îl chemau soldații în Moldova, dar era cam amețit de toate succesele lui. Proiecta o călătorie cu auto-ul prin sate ca să previe bolșevismul; nici vorbă nu era de bolșevism. Avea aerul de un copil colosal și cam răsfățat, era foarte gras, roșu, mare, cănit și părea foarte bun
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care iese la plimbare, se joacă la mașina mea de scris, iar noi bem cîte un pahar de vodcă și ne amintim de copilărie. Nu-mi vorbește niciodată de familie, dealtfel nici eu nu-l întreb. Foarte rar, cînd se amețește, mai spune vreo vorbă despre vreo aventură de-a lui, mă întreabă dacă nu mă-nsor, eu îl întreb "cu cine?", rîdem, îi mai torn un pahar, el se uită la ceas, dă paharul peste cap cu sete și pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ocazia să discut cu un cineast. Dar nu a trecut mult și ocazia s-a ivit... În decembrie anul trecut, cînd am luat a doua oară premiul doi al Televiziunii pentru un scenariu de teatru T.V., după festivitatea de premiere, amețit de cupele cu șampanie, mi-a venit ideea năstrușnică să-i telefonez Marianei, o cunoștință de pe vremea studenției, care se amuzase, lăsîndu-mă să-i fac curte. I-am telefonat mai mult din dorința tainică de a-i plăti niște polițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cer interiorul de la instalația de filamente. O fi crăpat vreun cuptor sau o fi explodat vreun traseu cu abur supraîncălzit... Cine știe ce s-o fi întîmplat... Aud țîrîitul des al telefonului pe interior și simt, cu fiecare clipă care trece, cum amețesc, gata să mă prăbușesc. Alo! se aude, în sfîrșit, vocea unui muncitor. Sînt Vlădeanu. Spune-mi, ce s-a întîmplat la filamente, nea Vasile? întreb eu, recunoscîndu-l pe cel care mi-a răspuns. N-o să putem turna șarja la timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pereche de mănuși, să fiu "un tip cu mănuși". Apoi... ar mai fi o a treia soluție: îi fac guler tovarășei Brîndușa... Hm! surîde Don Șef. Am impresia că ați băut cafea cu coniac, nicidecum cu frișcă. Dacă sînteți cumva amețit, schimbă el tonul, devenind grav, lăsați-mă pe mine să vorbesc. N-am băut, Don Șef, nimic, zău! Nici măcar o cafea blondă? Nici. Păcat! Asta v-ar fi purtat noroc, surîde Don Șef. M-am convins. De dimineață am numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fix, am s-o fac pentru că meriți. Meriți să primești o lecție! Și de la tine? o întreb calm. Și de la mine, îmi răspunde apăsat. Și cine ești tu ? o întreb cinic. Îți mai amintești noaptea aceea albă, de Ajun, cînd, amețită de băutură, insistai să-ți spun ce "profesoară" am avut? Într-un tîrziu, cînd m-am îmbatat, ți-am răspuns: "o Doamnă, cu D mare". Acum adaug: era plasatoare și femeie de serviciu la un teatru; un timp m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tuturor locuitorilor păstra încă demnitatea din anii începuturilor, chiar dacă, pe alocuri, crăpături adânci lăsau în carnea sa urme ce puteau fi asemuite cu acelea ale unor gheare înspăimântătoare. Privindu-le, îți puteai imagina cu destulă ușurință o inevitabilă noapte sumbră, amețită de vânturi turbate și pălmuită de nori negri, furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună, în timp ce un monstru uriaș ieșit la vânătoare din pădurile nesfârșite ce se întindeau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nici animale, doar lumea, viața, oamenii, acesta este certificatul de garanție, nu veți avea nevoie, vă garantez, dar nu se știe niciodată, nu?, bună ziua, bună ziua, ieșise repede din magazin și trăsese câteva cadre, de probă, un felinar strâmb, înclinat, parcă amețit de băutură, avea nevoie de sprijin, ceea ce era o absurditate, probabil că-l voi folosi, își spune, referindu-se la aparatul digital, la un moment dat, acum sunt în perioada clasică a pasiunii mele, un aparat bătrân în care introduci
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aducătoare de moarte. Nu lăsă ideea să se piardă în neant. Și mai mult ca sigur că cei de la agenția imobiliară - fericirea este la doar un pas de tine, ce minciună, dar fraierii cad întotdeauna în plasă, sunt ca fluturii amețiți de razele soarelui, și pe urmă unii își freacă mâinile, nu doriți și o casă care să vă turtească atunci când faceți amor cu nevasta? Poate chiar un conac cu arhitectură înzorzonată care să vă scuipe între ochi atunci când ajungeți la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
orice întrebare, erau și cazuri în care mă lăsa cu ochii beliți și cu gura căscată. Asta dacă nu cumva ridica palma aia grea și mi-o trântea după ceafă. Acelea erau clipele în care vedeam multe stele verzi. Și amețeam. Dar îmi trecea. Așa a fost cu Lord, cum v-am spus. Și cu durerea mea. Durerea de atunci. DUREREA. Prima. A venit brusc și n-a mai vrut să plece. Iar eu am învățat să trăiesc alături de ea, așa cum
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
interpretarea mea. Nu am citit Biblia din scoarță în scoarță, v-am mai spus. Am frunzărit-o, așa cum fac cei mai mulți, cu toate că dorm cu ea sub pernă, pentru a-i impresiona pe alții. Dar azi, după ce m-am întors din Babilon, amețit și impregnat cu mirosuri grele, fetide, și cu imagini de coșmar, am deschis Biblia, la întâmplare. Cred că Dumnezeu mi-a dat un semn. Sau Durerea. Cartea s-a deschis la versetul lui Ieremia. Să fie Durerea, pur și simplu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
departe. Un aer căruia îi simte consistența sărată. Se retrage apoi gânditor de la geam, aproape uitând de cârje. Se așază înapoi pe pat, încă încruntat. Simte durerea din carne și din oase, dar e o durere care nu îi mai amețește mintea. Ciudat, își spune, e prima oară când mă mișc și nu mă apasă durerea. Durerea aia de carne spintecată. O durere țiuind în tot corpul și strivindu-mi fruntea. Ce-ar fi să ies? Undeva unde n-am fost
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neajutorată, din ce în ce mai adânc, și apoi o azvârliseră nemiloase înapoi, într-o mlaștină vâscoasă în care de-abia își târșâia ființa. — Tu mai ții minte cum a fost prima dată? o întrebă din senin Ionela Neacșu cu o privire umedă, clar amețită de alcool, și cu o voce scăzută, în timp ce fumau în bucătărie, așteptând să fiarbă cafeaua, la scurt timp după conversația despre anul 1975. — Prima dată la mare? întrebă la rândul ei Clara, nedumerită, scandând cu glas tare întrebarea, pentru a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și debarce uriașele cargouri de turiști. De astă-vară li se alăturase un noi soi de vehicul, autobuzele pe motorină, făcătoarele de fum ce se-ngrămădeau acolo peste noapte venind dintr-o Europă de Est proaspăt eliberată și din care ieșeau, amețiți de drum și de lipsa somnului, zeci de mii de turiști foarte politicoși, foarte săraci, foarte bondoci, care petreceau o singură zi În Veneția și-o părăseau uluiți de frumusețea pe care o văzuseră În acea unică zi. Acolo gustau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar totuși străină, alta"... Ciudat! Călugărul Dan se visase mirean cu numele Dionis... pare că se făcuse în alte vremi, între alți oameni! Ciudat! "Ah meștere Ruben, zise el zâmbind - cartea ta într-adevăr minunată este!... numai de n-ar ameți mintea; acuma simt eu, călugărul, că sufletul călătorește din veac în veac, acelaș suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit. Bine zici, meștere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metem-psicoza lor. Bine zici
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
avut - o în lume. Mario!... așa-i că astfel te cheamă! nu se poate să te cheme altfel... tu!... nu-ți pot zice altfel... Adio! Adio! Și, cu toate că scrisese, totuși o speranță de-o dureroasă dulceață, deșartă dar singură, îi amețea sufletul lui. El își închipuia că ea va putea fi a lui. Ea! toată lumea era cuprinsă în acest cuvânt. Când gândea cum i-ar lua capul ei de aur în mâni și i-ar topi ochii cu sărutările lui, când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]