1,886 matches
-
pe un model preponderent epic351. Nu este greu de remarcat faptul că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici „povești în versuri”, fie ca „scene” desprinse dintr-un vrăjitoresc și amețitor spectacol al etalării de „ironii în ironii, de procedee în procedee și de măști sub alte măști”352(se sugerează astfel, în mod implicit, predilecția pentru resuscitarea unui paradox filosofic clasic, regresul infinit - aspect asupra căruia vom reveni). Însă ceea ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe creștetul lui Pârnaie, care ședea cu umerii țepeni, ca o statuie. Sau cel puțin așa îi văzură Puțică, cei cu ochii împăienjeniți de vaporii de aurolac. Trăgeau cu nesaț din punga de plastic ținută strâns, ca nu cumva aburii amețitori să se risipească. Era felul lor de a respira, care îi făcea liberi, gata să îndure bătaia și foamea. Viața le era plină de neprevăzut, auzeau de parcă ar fi stat cu capul în apă și tot așa vedeau luminile frânte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe Euphrat, zidind în cărămidă și bronz. Nu mă-n-curcam cu reparații. Scobeam un șanț uriaș în chip de pătrat, umplîndu-l cu apă, și din lutul respectiv scoteam cărămida cu care clădeam zidul exterior. În mijlocul pătratului aș fi construit un turn amețitor, punând paralelipiped peste paralelipiped. Lipeam peste tot basoreliefuri colosale și monștri de teracotă. Cu aztecii lui Monteczuma cu siguranță m-aș fi înțeles. Ministrul de lucrări publice Chihuacoatl pare să fi fost un om deștept. La Iztapalapa și Temixtitan aș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interesul convorbirii, Bogdan îl întrebă pe Ioanide ce planuri de lucru avea, dar acesta desfășură înainte-i un vraf de schițe, reprezentând clădiri ce n-aveau nimic de-a face cu construcția civilă normală și particulară: o bazilică, un edificiu amețitor, cam în stilul monumentului lui Mausoleu, ce se vedea însă a fi riglat de un mare număr de caturi, un fel de palat comunal din blocuri de piatră, un for semicircular cu statui colosale în nișe... - Ce sunt astea? se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
marile priorități, când rivalitățile se înmulțesc, oamenii se simt expuși, amenințați, vulnerabili. Cu sentimentul neputinței, ei își dau seama că nu pot face față singuri pentru mult timp (și la nivel satisfăcător) acestor timpuri imprevizibile, iuți, presante, exigente, amenințătoare și amețitoare. Așa încât, cei mai mulți preferă să se asocieze, să se alăture, să găsească valențe și preocupări, situații care să-i apropie de ceilalți, pentru a fi și a lucra împreună. În felul acesta nu întotdeauna în cunoștință de cauză ei își asigură
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
În marile religii lucrurile se complică, apar articulații între "aici" și "acolo", armonii subtile, oglindiri, ierarhii, unificări succesive, stări ale ființei, principii crescătoare și descrescătoare, verticale care unifică planurile, raporturi între manifest și nemanifest, cosmogonii subtile, proiecte ale divinității, cicluri amețitoare, vârste, evi și aioni. În acest spectacol grozav, în această panoramare extremă a ființei, omul își capătă un tâlc, viața lui prinde sens, nu mai există scenă și culise, cortina rămâne definitiv ridicată peste Spectacolul Lumii... Fragmentul care sîntem își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
autostrăzi. Sunt multe căi de comunicație, în raport și de gabaritul mașinilor. Semne de circulație la fiecare intersecție. Totul este aranjat cu meticulozitate elevețiană. Deși orașul Zurich are o populație de 300.000 de locuitori există aici o circulație feroviară amețitoare. într un minut au sosit în gară 60 de garnituri de tren, practic o garnitură pe secundă. Sistemele de linii ferate sunt multietajate, lucruri greu de crezut că se pot realiza. O întrebare mi-a încolțit în minte: din ce-
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
făcut remarcile. Dar mărturiile par neputincioase. Zeci de solicitanți îmi mulțumesc pentru pachet, dar îmi cer o scurtă înregistrare video care să mă arate ținând prezentările. „Chiar ne-ar ajuta să vă vedem în acțiune.” După trei pagini de mărturii amețitoare, ei încă se întreabă: pot oare să țin prezentarea? Da, pot. Țineți minte aceste două exemple și luați-l în considerare și pe următorul. Pe 5 august 2000, un cititor al Star Tribune din Minneapolis ar fi putut vedea că
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
fi pregătit s-o Întâmpin. De altfel, sub o formă mistică instinctivă, o aștept Încă de la vârsta de douăzeci de ani. Uluitoarea complexitate a relației lui Drieu cu moartea provine și din imensa plăcere de a savura nu numai gustul amețitor al dispariției, dar și reacția celor care Îi vor supraviețui. În labirinticele lui fantasme descifrăm o psihanalizabilă teamă că va fi uitat, că numele său va dispărea odată cu ultimul cuvânt pe care Îl va fi rostit: Poate că dușmanii mei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
semafoare la intersecții, nici agenți pentru a dirija circulația, nici măcar treceri de pietoni sau semnale rutiere, după invazia automobilelor second hand era o adevărată aventură să traversezi strada (totdeauna în fugă), strecurîndu-te printre vaci, măgari, biciclete, mașini, într-o dezordine amețitoare. Un exemplu opus (euforic de această dată) ar fi invazia benefică de semne din spațiile "de trecere" ale marilor metropole (gară, aeroport) care încearcă să ofere în egală măsură semne funcționale și semne estetice, embleme ale naturii și ale culturii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lăsat niciun indiciu despre trecerea ei prin România. Probabil îi trecuse granițele în una sau alta din călătoriile ei, iar România era genul de țară care i-ar fi putut oferi suficiente motive de delectare: exotică, diversă, cu un farmec amețitor și peisaje minunate. Orice persoană (nzestrată cu un temperament de nomad (cum a fost Yourcenar care emigrase (n SUA părăsind Franța pe care o iubea atât de mult și care rămăsese o neobosită că(ătoare chiar și la bătrânețe) fără
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
deznădejde. Traseul sentimentelor lui Stalin, de la extaz, la îndoială și deznădejde se dovedește a fi delirul unui bătrân senil, de vreme ce acesta își revine imediat, cu o înghițitură din tonicul său preferat. În propria imaginație, Stalin a urcat treptat spre culmea amețitoare a stăpânirii absolute, ca "Împărat al Pământului", ca să se prăbușească apoi în abisul deznădejdii. Tabloul deznădejdii sale este corelat cu cel al decăderii mentale, conturat cu sarcasm de Soljenițîn. Fiorul de a asista la deznădejdea unui om este anulat prin
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de fiecare dată, ne despărțeam atât de greu - frații și surorile, părinții noștri... de acasă . Și costumați în național, printre cei îmbrăcați cu costumașe orășenești ori mai puțin pestrițe, devenim învingători ai competiției și înscriși pe lista reușiților. Emoție copleșitoare, amețitoare. Viața în internatul „Vasile Cocârlă” este o binefacere materială pentru părinții copiilor de țărani pentru că îi scutește de îndatoriri suplimentare, dar grea, dificil ă, a spră pentru copiii nedeprinși cu sculatul de dimineață , cu un program aproape cazon, adesea fără
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nunta secolului". De vreo două luni, mi se strepezise privirea tot privind la divorțul anului, un divorț care de fapt se consuma la dublu: Querida cu Pepe și Moni cu Iri. Nunta este cu totul altceva, e doar preludiul dulce amețitor al unui viitor divorț, fiindcă fie vorba între noi, acest lucru se cam poartă prin distinsa familie regală britanică. Cred că asta mi-a întărit încă odată vechea mea părere, că pe lumea aceasta nu există meserie mai bună decât
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Variante cutremurătoare și informații sfâșietoare au apărut în fiecare zi, după presupusa moarte a celebrului antiamerican, Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden. De cealaltă parte, președintele Barack Hussein Obama al II-lea, a câștigat capital electoral într-un mod amețitor. Mai precis 11 puncte procentuale, a câștigat în doar câteva secunde, președintele celei mai agresive națiuni de pe mapamond. Chiar dacă alegerile sunt ehei, tocmai la doi ani distanță, cetățenii Americii, (care cică sunt chiar cu mult mai aiuriți decât ai noștri
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Arnault deține 48% din cele 489 937 410 de acțiuni: 270 de milioane de euro (1, 15 euro x 235 169 957 de acțiuni) i-au fost vărsate sub formă de dividende, reprezentând 740 000 euro pe zi. Aceste cifre, amețitoare deja, nu iau în calcul îmbogățirea legată de valorizarea bursieră. În decembrie 2006, capitalizarea LVMH reprezenta 38,8 miliarde de euro, cele 48% aparținând grupului Arnault valorând așadar 18,6 miliarde (http://bourse. votreargent.fr). Să mai amintim că, potrivit
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Variante cutremurătoare și informații sfâșietoare au apărut în fiecare zi, după presupusa moarte a celebrului antiamerican, Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden. De cealaltă parte, președintele Barack Hussein Obama al II-lea, a câștigat capital electoral într-un mod amețitor. Mai precis 11 puncte procentuale, a câștigat în doar câteva secunde, președintele celei mai agresive națiuni de pe mapamond. Chiar dacă alegerile sunt ehei, tocmai la doi ani distanță, cetățenii Americii, (care cică sunt chiar cu mult mai aiuriți decât ai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și rahat în țara în care s-a născut și a cărei pâine a mâncat-o și o mănâncă de atâția ani? Dar eu n-o cred, mai ales că UDMR se află la guvernare, cu pâinea și cuțitul Puterii amețitoare și susțin în continuare că problema dumnealui ține doar de simțul de conservare. De ce să mai fie huiduit? De ce să mai fie întâmpinat la Tușnad cu pancarta „Pașaportul, domnule președinte!”? De ce să vadă cu ochii lui pancartele pe care scrie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
față și a început să tremure. Fără a ține cont de starea emotivă în care se afla, într-un suflet a venit la Bidaru, l-a cuprins cu ambele brațe și l-a recompensat cu un sărut dulce, prelung și amețitor. După această întâmplare prietenia dintre cei doi a luat o altă întorsătură. Amândoi și-au dat seama că sunt făcuți unul pentru celălalt; că între ei s-a stabilit o altfel de legătură, mult mai trainică și mult mai profundă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fermecase cineva. Se înțepenise și pace! Mâna era fericită însă buzele... Cineva uitase de ele. Melodia șoptită se consumase pe neobservate, când buzele neglijate s-au hotărât să intervină hoțește. Trebuiau să fure și ele ceva. Ceva dulce, fragil și amețitor. Furase ceva însă prea puțin. Tocmai când era sigur că o minune cerească oarecare sau vreun magician va trece prin preajmă și îi va uni pentru totdeauna, vocea, care puțin mai înainte veselă interpretase minunata melodie, acum i se adresă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
murit amândoi striviți de bolovani sau înecați?". Un ultim efort. Zădarnic. Puntea suspendată s-a destrămat în sute de bucăți. Amândoi au căzut în gol. Un întuneric profund și adânc în față îi duceau direct spre hău cu o viteză amețitoare în timp ce o durere ca o lovitură de ciomag, undeva deasupra stomacului, și... Un țârâit salvator, repetat și prelung. Telefonul. Ce bine că nu a fost realitate! Dar cine să fie la ora asta? Era ora trei și jumătate, întuneric beznă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau meteorit cât un stadion întreg rătăcit în spațiu, devenise ținta unei agresiuni din partea altui pietroi asemănător însă perfect rotund, ceva mai mare și mai periculos, de care nu avea cum să se apere. Venea spre el cu o viteză amețitoare și cu intenții agresive. Din acel moment mai avea puțin de trăit; doar câteva secunde. Delirând, începu să le numere în timp ce-și vedea familia îndurerată de dispariția lui atât de misterioasă. Va fi strivit odată cu roca deasupra căreia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sfere, pe canapeaua moale a unui tren foarte lung, transparent, liniștit și odihnitor și care trece printre constelații într-o perfectă liniște, dar într-o viteză nebună. Trenul nu avea uși iar el, împins din toate direcțiile de un curent amețitor, în armonie perfectă cu obiectele din jurul său, plutea în gol. Acest vis liniștitor, de relativă împăcare cu sine, nu a durat decât câteva secunde. Starea de nervozitate și surescitare puse din nou stăpânire pe el, ceea ce-l făcu să tremure
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îl învălui câte puțin. Acum avea aceeași impresie ca atunci noaptea, când din mersul trenului se uita pe fereastră și privea la luminile aprinse din stânga și din dreapta terasamentului: Stelele din față se mișcau mai rapid, veneau spre el cu viteză amețitoare, cele mai îndepărtate își schimbau poziția ceva mai lent, în timp ce stelele de la capătul orizontului parcă nici nu se mișcau. În realitate el se deplasa, iar melodia venită de nicăieri sau de pretutindeni, odihnitoare și plăcută, îi paraliza treptat simțurile până
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani în urmă, însă era deja prea târziu. Pe Doru l-a remarcat pentru prima oară cu mulți ani în urmă, chiar în anii copilăriei pe șoseaua Bacău Piatra, pavată cu cremene pe care circulau în ambele sensuri cu viteză amețitoare, atât ziua cât și noaptea, sumedenie de camioane nemțești ce aprovizionau frontul cu hrană, îmbrăcăminte și muniție de război. Pe mica pantă, ce urmează imediat după trecerea Podului Paloșanu, apăru, ca din senin, un cerc destul de mare, aproape ca roata
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]