3,529 matches
-
să trec peste pantă, puteam s-o iau Într-acolo fără să mă vadă Jerome. Mă puteam baricada cu Obiectul În camera noastră. Am ajuns la deal și am Început să-l urc. Jerome venea după mine, cu un aer amenințător, apropiindu-se tot mai tare. Eram ca niște oameni alergând Într-o frescă. Din profil, cu brațele ca niște cuțite și coapsele umflate, străbăteam iarba care ne biciuia fluierele picioarelor. Când am ajuns la poalele dealului, Jerome părea deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
masa de consultație și m-am urcat pe ea. M-am Întins pe spate. Fără să-mi spună nimeni nimic, am ridicat picioarele și mi le-am pus În suporturile laterale ale mesei ginecologice. În cameră se lăsase o tăcere amenințătoare. Cei trei doctori se apropiară, uitându-se În jos. Deasupra mea capetele lor formau o treime. Luce trase perdeaua de-a curmezișul mesei. Se aplecară asupră-mi, cercetându-mi părțile intime, iar Luce făcu pe ghidul. Nu știam ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doar un praf alb spre gri care se va lipi de degetele celui care îl va atinge. Timpul e cel mai mare dușman al meu, al nostru. A fost atunci și rămâne și acum. Ce e, Alexandru? se auzi vocea amenințătoare a Anei din spatele sălii. Rămânem sau plecăm? Corvium? Ce facem? Eram în picioare, căci a trebuit să iau poziție în fața șefilor de clasă. M-am prăbușit pe scaunul învelit în blana roșcată, de vulpe. Degetele mi s-au înfundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
doar un vis... un vis care se repetă tot mai frecvent în ultima lună, iar eu adormisem la ora celui mai afurisit profesor din tot liceul, Arvon Mircea. Dormi, domnule Corveta? Dormi! Și prin viață să dormi! spuse profesorul mergând amenințător și încet din spatele clasei spre catalogul de pe catedră. Dormi! Avem nevoie de toate scursorile societății, precum avem nevoie și de toate geniile acesteia! Avem nevoie de oameni care să fie conduși și care să fie manipulați! Pe cine altcineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că primul lucru pe care mi-l amintesc a fost chiar această melodie. Niciodată n-am știut cum se cheamă, nici cuvintele, nici ce semnifică. Înțelegi, astfel, cititorule, obsesia ce mă cuprinsese atunci? Pornisem cu pași mici, într-un fel amenințători, spre băiatul de culoare. Cu aceeași bucurie infantilă cu care urcase și scările, fugi în camera a cărei ușă era deschisă. Mă năpustii după el fără să gândesc. În clipa în care eu intrasem, ușa se închise după mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Govar care intrase cu câtva timp în urmă în cancelarie. Nu erau doi. Dar eu... DE AJUNS! Tăcere. Scumpă tăcere. Nu se mai auzea nici el, nici șoaptele sale. M-am ridicat din scaun și m-am îndreptat spre el amenințător. Se dădu câțiva pași înapoi, terifiat de expresia de furie de pe chipul meu. Auzisem și văzusem îndeajuns. Luați-l de aici! Voi doi, spusei uitându-mă la cei mai apropiați elevi cu care intrasem în cancelarie. Luați-l de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la colțul liceului și acum era pe jumătate intrată în aleea lată a curții interioare. Cei doi care trebuiau să păzească poarta erau încremeniți de frică. Camionul era înalt și atingea cu ușurință etajul unu al colegiului și părea întrucâtva amenințător, cele două faruri ale sale putând fi ușor considerate doi ochi imenși, iar zgomotul motorului, sunetul stomacului unui monstru. Din senin, zgomotul infernal se opri. Un geam negru lateral se coborî încet și se ivi capul unui om între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai fi Ducele... Încetă subit din râs. Trânti paharul violent pe masă, încât acesta se sparse în cioburi mici ce se împrăștiaseră pe toată suprafața mată și pe o parte din podea, se ridică brusc în picioare și se aplecă amenințător peste masă. Crezând că am provocat o namilă de om pe jumătate îmbătată, am vrut să mă retrag, dar ceva nu mi-a permis. Era o voință în interiorul meu care nu-mi dădea voie să mă dau mai în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să mă dau mai în spate, să mă retrag. Ceva adormit începea să se trezească înăuntrul meu. Îl simții pe Vladimir tensionat, stând încă pe fotoliul prăfuit, dar gata să-mi vină în ajutor. Cosmeho! zise omul negru lent și amenințător cu dinții încleștați. Ducele Grad'hul Cosmeho! Tatăl lui Orande! Tatăl celui care a murit de mâna fostului meu diriginte! Într-adevăr! Acum, că-și lăsă chipul să fie luminat, puteam vedea trăsăturile pe care le-a moștenit răposatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar gloata însetată de sânge și răzbunare și-ar fi împlinit gustul chiar acolo! Retrăgându-se cu spatele, îndreptându-se spre cancelarie, profesorul a putut vedea mulțimea de elevi care se mișca asemeni unei haite de lupi. Se mișcau încet, amenințători, așteptând ca prada lor să se întoarcă și s-o ia la fugă de frică, ceea ce a și făcut câteva secunde mai târziu, strigând după ajutor cât putea de tare. În momentul în care a început să fugă, câțiva, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ești nebun, iar eu nu delirez. Și atunci cum justifici ceea ce spui? E imoral ce îmi zici. Cum pot să citesc minți? Cum aș putea să influențez materia? Cum aș putea să împiedic oamenii să moară? îl întrebai apropiindu-mă amenințător și încet. Lumea asta în care trăim nu aparține SF-ului! Cu multă pregătire, zise el rugător. Cine ești tu? îl întrebai suspicios. Eu sunt un observator. Mă numesc Vladimir Chronosi, spuse cu simplitate. Observator a ce? Observator al evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din jurul ei, pe o rază de cel puțin cincizeci de metri, erau siluete îmbrăcate în negru. La început rare, dar cu cât mă apropiam de școala unde învățam, cu atât deveneau mai dese și mai apropiate, dar parcă și mai amenințătoare. Incidentul de ieri a ajuns la urechile guvernanților și aceștia au decis ca precedentul din ziua anterioară să nu se repete și azi. Zidurile clădirii erau protejate, din cinci în cinci metri, de câte o astfel de strajă. Toți păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
conduc. De prea mult timp acest Guvern stă pe tronul conducerii și ne distruge viețile chiar sub ochii noștri, ai fiecăruia dintre noi. De mult prea mult timp... În acest moment, liniștea era completă în curtea interioară, dar o tensiune amenințătoare începea să se înfiripeze printre cei care ascultau. Toți bănuiau ceea ce se va întâmpla. Toți așteptau doar acele cuvinte care vor dezlănțui vacarmul. Cu fiecare cuvânt ce ieșea din gura lui Govar, nervii și răbdarea Gardienilor se subțiau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca să fiu auzit numai de el. Înclină puțin capul, ca să-mi dea de înțeles că am fost auzit, apoi se întoarse spre mulțimea care aștepta cu răsuflarea tăiată. EL! strigă Govar arătându-l cu degetul pe Inspector într-un mod amenințător. El e de vină pentru moartea lui Orande. El și cei pentru care lucrează au provocat asta! Răzbunați moartea lui Orande! Vă chem să vă raliați sub steagul libertății și al independenței, sub semnul dreptății! Moarte pentru moarte! Moarte Guvernului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
influențează gândurile. Ai timp și răbdare până să-i controlezi pe ei și pe tine așa cum trebuie. Am coborât și noi lăsând în urmă cerul ce începea să se întunece din ce în ce mai mult la orizont, căci norii începeau să se îndrepte amenințător spre soare. Se apropiau de el ca un iris, în cercuri, din ce în mai strâmte, din ce în ce mai sufocante, ca un cerc de rechini ce se strâng precum lațul în jurul victimei lor. Intrând în sala de clasă, am putut observa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar nu crease un ecou în pereții peșterii. Lumina era așa cum am visat-o, pretutindeni, dar inexplicabilă. Totul era ca în visul meu. Între mine și bătrân era poteca învechită. De o parte și de alta a sa era întunericul amenințător care o străjuia. La capătul ei era un... tron din piatră neagră pe care stătea acel moșneag. Nici bătrân, nici îndeajuns de tânăr ca să-l categorisesc ca fiind la vârsta mijlocie, rămânea o enigmă. Părea în putere, dar, din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tu nu ești atât de prost încât să nu-ți dai seama. Mai ales după ce idiotul ăla de Altanovici a întrebat, iar eu am făcut greșeala de a-i răspunde! Începu să facă pași mici, care se vroiau a fi amenințători, așa că m-am prefăcut a-mi fi un pic frică. Planul meu... Vezi tu... Guvernului nu-i plac oamenii de teapa ta. Instigatori. De asta oameni ca mine, patrioți, sunt puși în anumite poziții, Corvium. Mai trebuie să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
muri aici? Acum... ce e locul ăsta? Un mormânt. Hm... E prea mare pentru un vierme ca tine, dar azi mă simt generos, așa că... Apăsă trăgaciul și proiectilul porni, ieși din țeavă, și sunetul său cutremură stalactitele ale căror vârfuri amenințătoare ieșeau din întunericul tavanului. Proiectilul trecu prin mine și fu îmbrățișat de mantia neagră a necunoscutului din spatele meu. Ce bine că a funcționat! Nu sunt cuvinte pentru a descrie mirarea care i-a înghețat mintea. Eu trebuia să fiu mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Atât de mizerabil! M-am uitat la ele. Și totuși... mâinile mele erau la fel de curate ca atunci când am intrat în subsol. Erau palide spre cristalin și venele îmi erau de un albastru înghețat. La ce te gândești, băiete? zise el amenințător. Deci îmi citește mintea." Mi-am întins mâna, îndreptând pistolul spre el. Era singura soluție logică. Și dacă tot am sufletul întinat, atunci o crimă în plus nu îl va întina mai mult. El era cel care a început totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
adânc ca niște uriași care au dormit mult prea mult și se scuturau acum de moleșeala care i-a cuprins. Se înălțau promițător și se apropiau de mine ca de o pradă. Se învârteau în jurul meu, din ce în ce mai aproape și mai amenințător, la fel cum o făcuseră norii plumburii cu soarele de afară, iar eu stăteam neputincios în mijlocul lor. Singurul lucru pe care-l puteam face era să mă înfiorez și să-mi fac griji, ceea ce și făcui cu destul simț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stare critică. Grăbește-te! Iar din foc, văpaie de iad! N-am terminat bine de zis, că în capul scărilor apăruse! Era palid de furie și în ochi îi sclipea o lumină nesănătoasă de nebunie! Pieptul îi tresălta rapid și amenințător. Trăia atât de intens! Timpul încetinea în jurul său. Dintr-o privire văzuse totul. Mă observă pe mine cum stăteam la geam și mă uitam la TEG, îi privi pe cei care țineau baricada cu greu și îi reperă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că asta v-ar putea aduce o sumă mare de bani? N-am fost foarte atentă la ce spunea. — De ce? — Pentru că am luat-o drept o glumă. Nu vi se pare? — Nu. Un „nu” foarte tăios, urmat de o tăcere amenințătoare. La celălalt capăt al firului, Francine Lange era descumpănită și nu știa ce să spună. — Eu nu sunt de la poliție. Vă repet, am crezut că e o farsă. — Vi se fac deseori farse de acest gen? — Nu de acest gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În pauză spectacolului de la Marelui Cazinou, lumea ieșise În stradă, și mulți spectatori, mai ales femei În rochii subțiri sau foarte decoltate, priveau cu Îngrijorare cerul luminat de fulgere. Norii fugeau pe cer, dar, dinspre vest, venea o masă Întunecată, amenințătoare, aproape solidă. În fața hotelului Ambasador, Maigret și Dicelle așteptau În tăcere, În timp ce omul de la recepție Îi observa cu atenție. Lecoeur sosi exact În momentul În care Începeau să cadă primele picături reci de ploaie și răsuna soneria care anunța sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
tu îți pui în conti nuare palma peste ochi. Folosirea cadavrelor... Observă fața îngrozită a lui Parthenicus, dar nu-i acordă nici o atenție. — ...tăblița de plumb cu blesteme și, ce-i mai important, o femeie. Vocea ei devine un șuierat amenințător: — Te crezi invulnerabil chiar și în fața otrăvii? — Folosirea magiei pentru a ucide este un delict pedepsit cu cea mai mare severitate, îi răspunde calm principele. Numai că pentru a judeca astfel de procese, civile sau penale, legea cere un juriu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele sunt necesare pentru a susține legiunile care ne garantează pacea, nu e cazul să te apuci acum să-mi repeți cuvintele. Ianuarius ia seama la firicelele vineții ce zvâcnesc amenințător pe fruntea împăratului. Lasă furtuna să se îndepărteze. Împinge apoi, ușurel, cu vârful degetului, un papirus desfășurat către principe: — La lăsarea la vatră, un legionar primește o bonificație de aproximativ... Augustus azvârle, scârbit, foaia în lături. — 3 000 de denari
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]