19,795 matches
-
mâna pe umeri. "Vă plac copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără veste, dimineața îi găsește cu picioarele în râu. Apa limpede le deformează degetele, amestecate printre pietrele râului. Sunt uimiți și tăcuți. S-a întâmplat ceea ce era suprimat în sufletul ei cu atâta brutalitate. "O să treacă, ai să vezi că o să treacă", auzea în trupul ei ca în corpul unei viori vocea aceluia care îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
comunistă, când aveau ceva bani, dar nu aveau pe ce să-i cheltuie. Nu era nimic în prăvălii. La primul drum îndurase o rușine soră cu moartea. Ea, inginer agronom, premiată cu medalii internaționale pentru culturile de cereale, s-a amestecat cu bișnițarii numai să facă bani. Să aibă ce pune în gură. De când cu Marea Revoluție Mondială, soțul ei o ținea numai într-o băutură. Revoluționarii l-au ras din funcția de director tehnic, cum au făcut cu toți cei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de partid, în sate au aprins grajdurile și au omorât animalele, au rupt barajele, au dat foc la benzinării, și s-a încins o horă a purificării cum nimeni nu mai văzuse până atunci. În furia generală, criminalii s-au amestecat cu eroii, binele cu răul, minciuna cu adevărul, dar cui îi păsa de toate acestea, beția era generală și ea trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îmi plăcea să vânez șerpi, mai și făceam bani pe pielea de șarpe, ei, aborigenii, m-au învățat cum se jupoaie pentru a nu le strica pielea. O vreme am mers la vânătoare ca să îmi omor timpul liber. Eram foarte amestecați și eu nu sunt o fire prietenoasă, nu-mi plăcea să mă înfrățesc cu orice derbedeu, aveam oarecare carte, studiasem toată viața și nu-mi plăceau obscenitățile, or nu te puteai integra în grupurile de constructori de căi ferate și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
când, cuiva trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să se culce. Își va lua cu ea, în vis, vioara și va compune un fragment din "operă". Amintirile, senzațiile se amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă chiar, apoi bătrână
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dar oare Alex era într-adevăr bărbatul vieții ei? Îl crease pe Alex așa cum voia ea să fie. Dar oare cum este Alex cu adevărat? Îl aștepta ca o odaliscă? Ingrat acest rol de odaliscă, își spune în sinea ei, amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din comisie, încât profesorul, conducătorul științific al lucrării ei de licență, a tras-o brusc din sală, de parcă s-ar fi dezbrăcat în pielea goală în fața comisiei, acolo în curte s-a uitat la ea cu un fel de admirație amestecată cu milă. "De ce nu te-ai făcut membră de partid până acum?" a întrebat-o evident enervat. "Vreau să devin o bună specialistă, nu activistă de partid." A zguduit-o de umeri și i-a șoptit la ureche: "Pe ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
groasă era o umbră a lui, nu-i mai recunoștea nici mâinile, atât de subțiri și atât de expresive, umbra de după sticla groasă avea ochii uscați, mâinile moarte, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îneacă, alunecă în tunelul abrupt, băiatul, băiatul din Clădirea Albastră, n-o să-l mai vadă niciodată, alunecă în tunelul abrupt, întunericul e deplin și tăcerea albă, e singură, soarele alb se ridică pe cer ca o lună palidă, verdele se amestecă în roșu, din înaltul cerului curg picuri de lumină, sunetele plutesc în albastru, dincolo de simțuri cineva povestește învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva moare în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lăsă ca lucrurile să curgă fără a sancționa ieșirea avocatului Diaconescu, deși aceasta apăruse ca tendențioasă. Stăpână pe sine, Clara Dobrescu răspunse: - în primul rând, nu am jurat, i-am făcut o promisiune tacită. N-am voit niciodată să mă amestec într-o poveste care mi s-a părut, chiar din momentul ce mi-a fost relatată, ca fiind mai mult decât delicată. Acum însă aflând că însăși Olga a recunoscut pe patul de moarte greșeala ei de neiertat, nu cred
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
masă, măcelarul tranșa carnea și slănina, pentru cârnați, chiște și tobă, restul punându-se într-o covată la sărat și ulterior la afumat. Ajutoarele sale, cei de-ai casei, curățau și spălau mațele îintestinul gros și subțire) cu apă caldă amestecată cu oțet și făină de porumb, pregăteau ceapa, usturoiul și piperul măcinat. Seara târziu, chiștele și toba erau fierte și puse la rece, iar cârnații atârnați pe un leț la scurs, în timp ce eu eram preocupat să leg cât mai sus
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o Înnebunea pe mama (trădată Întotdeauna de valul de sânge ce i se spărgea În obraji). Fără să scoată niciun cuvânt (cu noi vorbea, oricum, foarte puțin), s-a Îndreptat spre fereastră și a deschis-o larg. Mirosul de dimineață, amestecat cu iz de benzină arsă și ciripituri de vrăbii gureșe, năvăli grobian În cameră. Apoi, cu mișcări lente, s-a așezat la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar polonez) și a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Uluiala a fost ruptă, Însă, de Înjurătura printre dinți, pe care Blănosul a trântit-o grosolan, și de gestul său prostesc, născut, probabil, dintr un soi de gelozie măruntă, de om tâmpit. Nemernicul a luat pe vârful unui băț noroi amestecat cu excremente de câine și le-a aruncat cu putere, proiectându-le direct pe stofa impecabilă a costumului. A fost un moment electrizant, În care l-am privit cu toții, stupefiați, pe Iulian. Lam văzut ajungând dintr-un salt lângă Blănos
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
opreau. Începu să se Învârtă Într-un picior. O figură nouă, pe care nimeni nu o mai văzuse. Se Învârtea tare, tot mai tare, rotinduse ca un titirez fantastic. Apoi, nu se mai văzură decât cercuri de linii și culori amestecându-se, prinse Într-un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o păpușă din câlți ajunsă pe mâna unor băieți foarte răi. Începu să dea din coate și să Împingă si el, dar primi câteva lovituri În coaste, fu Înjurat și Împroșcat cu salivă. Căzu dezechilibrat si, pentru un timp, se amestecă printre picioarele lor, călcat pe degete și pe glezne, gâfâind și Încercând să se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încercând să se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două trupuri și se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca cu propria lor ființă, unindu-le Într-o formă incoerentă, Într-o zbatere nedefinită. Se auzeau zgomote ciudate: un amestec confuz de râgâituri Înfundate și sâsâieli, urmate de gemete prelungi, tot mai stinse. O duhoare puternică, dulce-animalică Îl izbi În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pereților cenușii. Se Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută, de-a lungul căreia se Înșirau mai multe magazii și câteva dughene de tăbăcărie, cu aer Împuțit. Nimeri Într-o zonă labirintică, unde pereții caselor păreau că se amestecă. O umbră imensă căzu dintr-o dată deasupra lui. Se lipi brusc de un zid rece, perdeluit cu iederă. Șira spinării Îi fu străbătută de același tren de gheață, care-l bloca pe de-antregul. Înțelese În câteva clipe cât de aproape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din unghii (care acum aproape se desprindeau) creștea cu repeziciune spre degete, Întunecându-le. Ar fi vrut să-și studieze fața, să și analizeze pielea de pe obraji, dar singura oglindă existentă fusese spartă mai demult, Într un acces de teamă amestecată cu furie, când Își zări În apele ei chipul osos și se Înspăimântă. Nu-l durea nimic, atâta doar că așteptarea ei i se păru fără sfârșit. Când nu citea, compunea muzică. Muzica Îl ridica și-l cobora lin, pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită Îndelung și se pierdu apoi În mrejele unui somn chinuit, hotărî să se studieze atent. Era foarte important să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adânc. Forța e stăpâna mea acum, ea Îmi Îmbată spiritul și-mi călăuzește pașii. După alte lovituri, aplicate cu măiestrie, se prăbușește definitiv, ca un bizon lovit violent de tomahawk-ul celui mai iscusit vânător, Într-un val de praf amestecat cu transpirația mea șiroindă, care-și aruncă stropii pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Machiată puțin cam strident, cu părul foarte gros, pieptănat În jos. Nu mănâncă niciodată (deși În frigiderul meu se găsește Întotdeauna ceva hrană rece - nu prea știu să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile mele), o soarbe repejor, schimbă cu mine câteva politețuri și dispare... ca o boare. O urmăresc, ca de fiecare dată, furișat după perdeaua geamului de la bucătărie, neînchipuit de trist că va trebui să nu o mai văd
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
părea o mironosiță, dar pe cuvânt că nu era), zâmbindu-mi apos. În privirea ei voalată i se oglindeau șuvițele de păr fumuriu (nu avea un chip după care să Întorci neapărat capul pe stradă, Însă un soi de neliniște amestecată cu spectaculosul gurii - și avea o gură excitantă, cu botic - Îi dădea un aer interesant, care Îndrăznesc să afirm că mă atrăgea). Nu era foarte Înaltă, dar era bine proporționată. Nu avea nici prea multă carne pe ea, În schimb
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și ieși balansându-se unduios pe sub privirile cotrobăitoare ale bărbaților, care o cunoșteau din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni Întâlniți pasager prin viață și rătăciți În pânzele neștiute ale memoriei mele, pe care mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei cochilii de melc: cu cât te afunzi mai adânc În spiralele ei Îngustate, cu atât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]