1,387 matches
-
Tot timpul mă ții la curent, o secundă să nu taci. Și dacă nu se întâmplă nimic, îmi zici că nu se întâmplă nimic, bine ? — Da, monsieur Ionel, să trăiți ! și Pribeagu se și aruncă în trăsură. — Și eu ? — Tu, amice, ne cânți, râde Fernic de Cristi. Glumesc, măi Ionescule, tu ai cea mai importantă treabă ! — Anume ? — Ai adus batistele de care ți-am zis ? — Le am în buzunare. — Și sticlele de vin ? — Una pe fiecare mânecă. — Bun, bun ! Când prinzi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de urgență, încerci direct la capete sau înspre cai, dar să le dai cu forță, dacă nimerești, să se simtă. — Păi, da’ e corect, Ionele, să jucăm așa ? — Nu e nimic corect aici, tocmai asta e, nu există nicio regulă, amice. Important e doar să ajungem primii. Ne luăm banii înapoi, plus profitul, încă douăzeci de mii, și mergem să petrecem ! Iar cursa, ai să vezi, va fi de neuitat ! Și-au inspectat toți armăsarii și vehiculele câteva minute, apoi și-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce îl doreau cu ardoare pentru puterea sa de influență, pe care n-a folosit-o niciodată în scopuri politice, nu a atras nici admirația vreu- nora, când indiferența era considerată înaltă trădare de ambele părți. — Ce ești așa cătrănit, amice ? îl ia la rost Fernic pe Pribeagu când îi vede mutra serioasă și apăsată. Fernic era la a treia sticlă de vin, la o crâșmă de pe Lipscani, de lângă Hanul cu tei, scriind fără oprire texte și note. Trebuia să-și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
matale direct, când se întoarce de la Viena ? Te grăbești undeva ? — Eu am terminat-o cu Cristi, gata ! — Pardon ? și mai că Fernic era să scape sticla de vin. — Nu numai cu Cristi, am terminat-o cu muzicile. De tot ! — Sachi, amice, ești în regulă ? Cum să spui așa ceva ? Te-ai lovit la cap de curând ? și-i pune mâna pe frunte să vadă dacă are febră. — Lasă-mă cu glumele, monsieur Ionel, lasă-mă... Am văzut ieri-dimineață ce scria pe peretele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
numai asta, știi bine, monsieur Ionel, că n-am urechile acoperite. Aud și eu ce se vorbește de- atâta vreme. Și m-am săturat. Ce urmează ? Să-i ia gâtul domnișorului Cristian ? Că i-am făcut eu câteva texte ? — Sachi, amice, nu te îmbufna. Lumea vorbește, las-o să vorbească, fiecare zice-n fel și chip, nu trebuie să le pui la suflet. — Dar nu-i vorba de mine aici, ce-ți veni ? Dar despre cine-i vorba, nu mă-nnebuni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
avea puterea să-mi spună mie ceva, și nu pentru că s-ar abține, Doamne ferește ! Ci pentru că el nu înțelege lucrurile astea. Că de prost ce e sau că face pe prostul nu-l interesează, nu știu, dar îl afectează. — Sachi, amice, îți mai spun o dată, ia un pahar de vin și hai să discutăm, te pripești. — În librării nu-mi lasă cărțile că-s jidov, am înțeles, nici nu mai pot să semnez cu numele meu adevărat nicăieri, nici cu pseudonimul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cărțile că-s jidov, am înțeles, nici nu mai pot să semnez cu numele meu adevărat nicăieri, nici cu pseudonimul acum, ei, drăcie, nici la teatru, nici în reviste, dar, în fine, pricep și asta, e o vinovăție. Ce vinovăție, amice ? — Faptu’ că-s evreu în anii ăștia nenorociți e o vinovăție. Da, exact cum îți spun, nu te hlizi. Și îmi asum această vinovăție. M-au tăiat de unde au putut, mă ascund ca un vierme, să nu cumva să știe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui, care îl însoțește pretutindeni“. — Nu pot să cred că ai făcut-o și p-asta, se minunează Cristi, la prima vizită la Băneasa, venit să vadă de ce prie- tenul său parcă se evaporase de-a dreptul. — Ți-am spus, amice, că nu voi muri în viața asta până nu voi zbura. Ți-am spus ? Și-acum zi și tu, nu e superb ? se fălește încă o dată Fernic cu ICAR-ul său, lăsându-i-se pe aripa stângă și cu o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am luat-o prea târziu, nu mai aveam chef de ea. Însă nu puteam să trec prin viață fără să pedalez de câteva ori... — Doamne, Ionele, cum crezi tu că le poți face pe toate ! Apăi le fac pe rând, amice, nu pe toate- odată, râde Ionel. — Mașinăria asta este una a morții, gândește-te numai la ce a pățit văru-tău. Gheorghe Fernic, vărul său mai mare și idolul copilăriei sale zbuciumate, murise într-un accident tragic în 1930, într-un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scăpat de insistențele lui Fernic. Își aprind câte o țigară, schimbă subiectul, se prefac că sunt interesați de vreme mai întâi, de modă, de ultimele melodii în vogă, dar după minute bune revin : — O, dar să știi că suntem diferiți, amice ! țipă Ionel. Oricât ne-am asemăna ca fire, ca nebunie, ca talent, să nu fim modești, este ceva esențial înăuntrul nostru care ne separă. — Uimește-mă ! — Da, da, suntem amândoi niște trăsniți care-și trăiesc viața din plin, care petrec
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
visător, iar tu, prietene, nu ești. Un visător, asta ești ? — O, ba chiar unul mare și gogonat. Un visător tupeist și lacom, nu mă mulțumesc eu cu un deget sau două, iau toată mâna, și nu doar palma, tot brațul, amice ! Tu, desigur, ai în față vocația, ai în față perfecțiunea, vrei să atingi culmile scenei cum nu s-a mai văzut, vrei să devii unic și nemuritor, te înțeleg, cum să nu te înțeleg ?... Dar eu, eu nu pot sta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oameni banali, pe care nici tu nu dai vreun ban. Că de ai fi dat, ai fi păstrat măcar o parte din ei, ha-ha, îl bufnește deodată râsul, după ce ia și el câteva guri. Te-ai gândit că noi doi, amice, noi doi puteam fi cei mai bogați oameni din lume ? — M-am gândit, m-am gândit... — Nu, serios, chiar te-ai gândit ? Noi am făcut milioane, Cristi. Milioane, zeci de milioane, nu mii sau sute de mii. Tu chiar înzecit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
face să-și întindă piciorul stâng și să și-l sacrifice astfel, cu prețul de a rămâne în viață, însă cu oasele zdrobite. Acum te-ai potolit ? era exasperat Cristi, lângă patul său de spital. — A fost cât pe ce, amice, cât pe ce... N-o să mai poți să calci niciodată cum trebuie, o să rămâi șchiop tot restul vieții... — Mi-au spus, mi-au spus... Am comandat deja un cata- log de bastoane, râde Fernic. — N-ai putut să te abții
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
extreme, dar riscurile lor trebuie asumate, nu plânse, nici măcar în glumă, după care Iorga îl salută respectuos și se retrage spre câțiva miniștri. — De când nu mai poți merge cum trebuie, vorbești cam mult și uneori fără să fii întrebat. — Păi, amice, dacă numai cu gura mai pot face ex-tra-va-gan-țe, râde Fernic, auzi la el, că -mi venea să-l și calc, așa, din greșeală, cu bastonul pe picior. Și acelea au fost printre ultimele zile în care cei doi prieteni s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dacă eu nu mai pot ajunge acolo atât de des, să-i învăț pe alții s-o facă și să le dau energia și entuziasmul meu, consider că-i mai mult decât mulțumitor. — O să ne fie greu aici, fără tine, amice... Cine va mai stârni o bătaie din care să ieșim aproape neatinși ? râde Cristi. Cu cine voi mai bea până voi uita de mine ? Vei lăsa chiar toate femeile frumoase ale acestui oraș pe mâna mea ? — Pe mâini bune, știu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oraș pe mâna mea ? — Pe mâini bune, știu că n-o să mă dezamăgești ! Cei doi se strâng tare în brațe. — Să ai grijă de tine, prietene, c-o să ne mai vedem, zâmbește Cristi. — Să fii în continuare cel mai bun, amice ! Capitolul 9 Rada Bucureștiul e parcă tot un concert fără oprire. Pe orice stradă nimerești, dai de o altă voce și o altă orchestră nemai- pomenită cu alte chei și note care te agață și te poartă pe ritmurile lor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Tipic Pribeagu ! Tipic ! — Nu râdeți, nu râdeți, strigă un violonist, țigan. Mâine, poimâine vor fi la putere gardiștii, țara asta o ia complet pe arătură. Și-atunci or să ne execute pentru glumele și distrac- țiile astea. — Dar pân-atunci, amice, îl bate pe umăr Fernic, să bem pentru Pribeagu ! — Să bem ! și au ridicat toți paharele. Să bem pentru evrei ! țipă Fernic. — Să bem ! și iar au dat pe gât din pahare. Să bem pentru unguri ! — Să bem ! — Să bem
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îl va trimite în direcția care trebuie, pe urmele nașterii șansonetelor. — Să te văd întors cu un caiet plin de la el, ca la școală, a râs Ionel, la telefon. Să iei notițe, să-ți faci dosare, da ? Și mai ales, amice, să vezi tot ce are Parisul, tot ! Să nu-ți scape nimic, abia atunci ai să pricepi ce vrei matale să pricepi. În crâșme să te văd, în bodegile de la periferii, dar și pe scenele luminoase din centru, în teatre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ba chiar aproape să le și pocnească, iar pe bărbați să-i facă în toate felurile. Inevitabil cineva îl punea la punct, neînțelegând că omul din fața lor nici nu mai avea putere să gândească vreun gest sau vreo vorbă. — Fernic, amice ! strigă la un ins care s-a apropiat de el, după ce l-a văzut zăcând în mijlocul unui parc de lângă Târgul Moșilor. Fernic, ce bine c-ai venit ! — Dumnezeule, domnișorule Cristian, s-a crucit Pribeagu când l-a găsit, arătând mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și pe noi prinși în vâltoarea ei nebună, ieri parcă porneam o revoluție a artei, îngropându-ne predecesorii, și astăzi începe nouă să ne fie săpată groapa. Parcă a trecut o zi, atâta tot, dar ce zi minunată a fost, amice. O zi în care am fost nemuritori ca niște zei, adulați ca eroii vechii Grecii, cântați ca în poemele romane, aprinzând lumina acolo unde e întuneric și făcând-o și mai strălucitoare acolo unde începea deja să pâlpâie. Îți promit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
duci la un control ? îi șoptește Fernic, care apăruse lângă el, în oglindă, în timp ce Cristi se clătea pe față cu apă călduță. — N-am nici pe dracu’, sunt doar obosit și stresat, atâta tot. — Stresat de o viață prea bună, amice ? — Da’ de unde atât de bună ? râde Cristi. Nu, lucrurile nu mai sunt chiar așa cum erau când erai și tu pe aici, Ionele. Timpurile se schimbă cu o viteză nemaipomenită. Banii nu se mai înmulțesc așa ușor, concertele nu mai au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lângă tine ca lângă un zeu, nici Casanova nu cred c-a avut parte de-atâta amor și răsfăț. De-atâta plăcere și desfrâu. Ah, da, și cum să uităm de băuturile și petrecerile și concertele fără sfârșit ? Ești slăbit, amice, du-te la un doctor... Tușești ca un bolnav înainte să-și dea duhul. Dacă se va agrava în timp ? Dacă o să ajungi să scuipi o dată și pe scenă ? Ești nebun ? — N-o să se întâmple așa ceva, stai tu liniștit, Ionele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te vor înghiți ca un rechin, în fața căruia nu vei avea nicio șansă. Vin timpuri îngrozitoare, prietene, iar dacă nu vei pierde tot, până și mințile-ți sănătoase, până și gloria și umanitatea, nu îți vei îndeplini visul. Pot. — De ce, amice ? De ce ? Întoarce-te la Bufet și vezi-ți de cântat, o viață simplă și minunată de om te așteaptă. Lasă eternitatea altora, bucură-te de glorie, de bani și de dragoste, trăiește la fel ca până acum, cât au făcut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și sorbind un pahar de vin în cinstea lui. Nu mai era singur, i se alăturase și Fernic, tânăr ca în ziua în care se cunoscuseră la Răcaru, elegant, la costum, cu piciorul întreg, fără baston, aplaudându-l neîncetat : — Așa, amice, așa ! Arată -le dragostea și pofta ta nemăr- ginită de viață ! Deschide-le fiorul sufletelor lor, blocate de colțurile minții și de rușinea nefirească a trupurilor să nu explodeze în dans și în amor. Schimbă lumea cu vocea ta caldă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care apare lângă el. Și Cristi cade în genunchi, cu fața umflată, roșie ca focul, inspirând ușor, ușor tot mai mult aer în piept și revenindu-și. — Puteam să mor, spune cu ultimele puteri, speriat. — Te-ai înecat în somn, amice. Dar nici nu știu când am adormit. Nu-mi amintesc... — Liniștește-te... Mi-e frig... Groaznic de frig... Îmi tremură și măduva din oase, Ionele. Și spatele mă doare tot de la pumni și coastele mă strâng de nici nu mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]