5,855 matches
-
ce contabilitate se făcea În biroul ăla. — Ați avut mult de-a face cu domnul Fortuny? am Întrebat. — Așa și-așa. Mi-aduc aminte cum, atunci cînd am aflat că franțuzoaica Îl părăsise, l-am invitat la curve, cu niște amici ca lumea, la un local de poveste pe care-l știu pe-aici, pe lîngă La Paloma. Ca să prindă curaj, deh, atîta tot. Și să știți că nu mi-a mai adresat o vorbă și nu m-a mai salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
față... — O zi proastă, am zis eu. Cum Îți mai merg treburile, don Federico? — Ca pe roate. Ceasurile sînt din ce În ce mai prost făcute și mă satur de-atîta muncă. Dacă lucrurile vor merge tot așa, va trebui să-mi iau un ajutor. Amicul tău, inventatorul, n-ar fi interesat? Sigur are mînă bună pentru așa ceva. Nu mi-a venit prea greu să-mi imaginez ce-ar fi gîndit tatăl lui Tomás Aguilar În privința perspectivei ca fiul său să accepte o slujbă În prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
irigare natural a cărui apă rău-mirositoare se scurgea liber pe pământ. - A fost adus un om aici, astăzi. Fabio dal Pozzo, negustor. Unde e? Întrebă Dante Îngrijorat, nerecunoscându-și omul printre deținuți. Sunt priorul Comunei. Străjerul schiță un zâmbet complice. - Amicul e deja dedesubt, cu zbirii. La frânghie. - Du-mă la el, repede! porunci poetul cu glasul Înecat de mânie. Cineva avea să plătească pentru acea rușine, a cărei cauză involuntară se simțea. Zăpăcit de acea reacție neașteptată, omul se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dreptății. - Nu știu nimic ce ți-ar putea fi folos. Dar, dacă aș fi În locul dumitale, aș căuta printre preoți. Brunetto nu părea să se Împace prea bine cu purtătorii de sutane, și nu m-ar mira dacă tocmai vreun amic de-al lui Bonifaciu l-ar fi trimis pe lumea cealaltă. - După cum vorbești, nici dumneata nu pari să fii În bune raporturi cu Curia. Tânărul Își luă un aer disprețuitor. - Nu fi ipocrit, ca toți din cetatea asta de mincinoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am văzut eu, de luni întregi, ați ști că orice e posibil. Frumoasă frază, nu? Și poc! în nasul judecătorului, care începe să se înroșească. — Negați? țipă judecătorul. — Recunosc, răspunde celălalt liniștit. — Ceee? urlă bretonul apucându-l de guler pe amicul său. Ai înnebunit, ce spui, nu-l ascultați, eu nici nu-l cunosc, suntem împreună doar de ieri seară! Nu știu ce-a făcut el, ticălosule, ticălosule, de ce faci asta, spune-le, haide, spune-le! Mierck îl reduce la tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la activitățile În care poate 3. E predispus la orice, grație simțului datoriei. străluci. 4. Intră la colegiu și cunoaște, În sens lu 4. Intră la colegiu și are un viitor problematic. mesc, succesul. Se simte pierdut fără cercul de amici. Susține mereu că zilele de școală au fost cele mai fericite din viața sa. Revine des la alma mater și ține cuvântări despre realizările absolvenților. 5. Părul lins. 5. Fără păr lins. Amory luase hotărârea definitivă să meargă la Princeton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sclavi sentimentali ai ei. Încerca să meargă cu un pas Înaintea băieților, Încerca să rămână cu un pas În urmă, dar ei se țineau de ea ca scaiul, ca să fie clar că erau Împreună, și vorbeau cu glasuri asurzitoare despre amicii lor din echipa de fotbal, până când ea aproape că-și auzise cunoscuții șoptind: — Trebuie că Phyllis Styles este Într-o situație disperată dacă se lasă văzută cu filfizonii ăia doi! Iată cum fusese Burne: dinamic, plin de umor, dar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
erau încă vreo câteva locuri libere, cele din vecinătatea teatrului fiind deja ocupate de către cei care mergeau la spectacolul de la ora 8. — Aici locuiește omu’ nostru, i-am spus. La etajul al doilea, apartamentul 9. — Ai un nume? — Cel al amicului nostru de la clinică, Klaus Hering. — Foarte frumos, toate bune. Cum arată tipu’? — Cam cât mine de înalt, subțire, dar cu mușchi, păr blond, ochelari fără ramă, la vreo treizeci de ani. Când a intrat era îmbrăcat într-un costum albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în piept; — Așa că vreau să aud naibii niște răspunsuri, da? — Nenorocitule! Doar nu crezi că aș avea ceva de-a face cu asta, nu? Isuse, eu eram singurul prieten pe care-l avea. Când tu și toți drăguții tăi de amici de aici din Alex ați reușit să-l mutați pe un post la mama naibii în Spreewald, eu am fost ăla care a sărit la interval pentru el. Eu am fost ăla care a considerat că, în ciuda lipsei lui bizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
extremă. — Isuse, singurul lucru pe care l-ați omis este mustața nebună, am zis. Mi-am aprins o țigară și am tras din ea posomorât. — Pentru Dumnezeu, să schimbăm subiectul. Haideți să discutăm despre ceva vesel, ca de exemplu despre amicul nostru criminal în serie. Știți, încep să înțeleg punctul lui de vedere, sincer. Vreau să spun că acestea pe care le omoară sunt tinerele mame de mâine. Niște mașini de făcut copii pentru a produce noi recruți pentru Partid. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta? Mă înșală ochii sau ceea ce văd în fața mea este o bluză pătată de sânge? zise el. — Pare să fie uniforma ei BdM, am spus, urmărindu-l cum scoate întâi bluza și apoi o fustă bleumarin. Cât de frumos din partea amicului nostru să ne trimită rufele ei! Și asta exact când mă gândeam că devine un pic cam prea previzibil. Mai întâi un telefon anonim la Alex și acum asta. Adu-mi aminte să-mi consult agenda ca să verific dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sprâncene. — Deubel a fost întotdeauna convins că, chiar dacă Bautz n-ar avea nici o legătură cu cazul nostru, locul lui tot la închisoare e. — El a încercat să-l convingă pe Becker să stea de vorbă cu unii dintre vechii lui amici de la Moravuri. Voia ca Becker să-i facă să îi lege lui Bautz o tinichea de coadă sub un pretext oarecare și să-l trimită la un KZ. Dar Becker nu a vrut. A zis că nu puteau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acum sunt convins că publicitatea este exact ceea ce criminalul nostru a căutat tot timpul. Da, Nebe a zis că dumneata mergi pe teoria că asta s-ar putea să fie un soi de conspirație pusă la cale de Streicher și amicii lui antisemiți pentru a provoca un pogrom împotriva conducătorilor comunității evreiești din capitală. Sună fantastic, domnule general, numai dacă nu-l cunoști pe Streicher. El se opri și, vârându-și mâinile adânc în buzunarele de la pantaloni, scutură din cap: — Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... în schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii tolerenți... -, nu pot decât să celebreze superioritatea cărnii asupra spiritului, a trupului asupra părticelei de divinitate puse de zei în oameni. Epicur consideră că plăcerile cele mai mari se află de partea sufletului; Aristip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să se răzvrătească împotriva capului". Mișcările de stradă, care agită primii ani de domnie ai monarhiei din iulie, îl atrag în vâltoarea lor și Academia e dată uitării. Se înscrie în Garda Națională, ca artilerist și intră în societatea subversivă "Amicii poporului". Toate revoltele Parisului din primăvara lui 1831 îl văd pe baricade. Ceea ce contribuie să-i adâncească felul amar și răzbunător e soarta pe care o are al treilea și ultimul său memoriu către Academia din Paris. Poisson, însărcinat cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
te-mpiedica de motive inexistente sau inventate, nu te ascunde de propriile sentimente! Vor exista prieteni binevoitori, ei te vor sfătui sincer dar binele tău nu se potrivește cu cel văzut prin prisma lor..vei pierde momente unice. Vor apărea "amici bineintenționați".. îți vor da"sfaturi", ca să te vadă suferind și pierzând ceva sau pe cineva care ți-ar fi adus doar bucurie în viață. O vor face din invidie sau răutate, șansa nu le va surâde cum s-a intâmplat
NU TE GRĂBI! de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364335_a_365664]
-
noului an A decis să salveze din noianul de vieți Doar pe un zeu pământean - --------------------------------------- Virgil CIUCĂ Flushing, New York, SUA 1 august 2013 ---------------------------------------- CIUCĂ Virgiliu, poet și scriitor român. Membru al Ligii Scriitorilor din România (Filiala București) și al Asociației „Amicii Statelor Unite”. Născut în comuna Ghercești, județul Dolj. A urmat cursurile liceale la Școala Normală de Învățători din Craiova. A continuat cursurile medii la Liceul din Lupeni. Bacalaureat la Liceul „I. L. Caragiale” din București. Inginer, absolvent al Facultății de Electronică și
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
umor, scoțându-se în evidență ridicolul, absurdul sau doar comicul lor: „Poza asta legendară // Între cele două fete // Aș numi-o, bunăoară // Două vrăbii și-un erete” (Apostilă pe o poză color cu Emil Istocescu între două fete-1977) Dacă pentru amicii enumerați, „acele” epigramistului Teodor Barbu au ascuțișul unor lănci; pentru profesorul Constantin Ceaușu, deși înțepat și el, în unele epigrame, aceste „ace” dispar, epigrama nu mai e epigramă, nu mai e nici ironie, ci un elogiu: „Nu doresc să te
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
aiurită. Într-o iarnă a umblat cu un loden ponosit, fără nici un nasture, încins la brâu cu o cravată. Într-o zi l-am întâlnit la rond la Pache, pe unde locuiam, dând târcoale restaurantului „Izvorul Rece” în căutarea unor „amici de pahar”. Dârâia de frig. Mi-a fost milă de el și l-am dus la mine pentru a-i oferi o haină îmbănită care îmi era prea mare. De cum a intrat m-a somat: „Coane, ai ceva de băut
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
întâlnească cu un prieten care are să-i dea niște „biștari”. Ia scurta îmblănită, o îmbracă peste loden și pleacă... Peste cinșpe minute... bătăi puternice în ușă! Vocea lui Pîca: „Deschide bă... că nu mai pot!”. Deschid și îl văd pe amic roșu-congestionat la față. „Ce-ai pățit?” îl întreb. „Mă c... pe mine! Nu mai pot... Mama ei de zeamă acră...!” și o ia ață spre baie, dezbrăcându-se din mers. Iese radios după vreo juma' de oră: „Acum mă simt
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
Am măritat-o! Era prea caldă pe dinafară, iari mie îmi era frig pe dinăuntru. Am schimbat-o pe niște agua ardiente!”... Deseori, Pîcă era însoțit de prietenul său, graficianul-poet Florin Pucă, caricaturist, pamfletist, parodist și poetist... cum îi plăcea amicului Pîcă să-l definească. Pucă avea un păr bogat și o barbă rasputiniană. Văzându-i împreună, noi, amicii de la bar, îi luăm la mișto cu „Dacă și cu Poate s-au dus să înoate, dacă Pucă nu era, Pîcă iarăși
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
pe niște agua ardiente!”... Deseori, Pîcă era însoțit de prietenul său, graficianul-poet Florin Pucă, caricaturist, pamfletist, parodist și poetist... cum îi plăcea amicului Pîcă să-l definească. Pucă avea un păr bogat și o barbă rasputiniană. Văzându-i împreună, noi, amicii de la bar, îi luăm la mișto cu „Dacă și cu Poate s-au dus să înoate, dacă Pucă nu era, Pîcă iarăși se-'mbăta!”. Iar Pîcă ne ținea isonul: „Pîcă și cu Pucă, ar bea câte-o țuică! Dacă dați
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
trimis-o, in corpore, la ghilotină. „Cu toate că a vrut să instaureze domnia virtuții, rațiunea revoluționară a făcut inevitabilă domnia suspiciunii și în curând pe cea a terorii.” (Jean Starobinski) Să ne amintim chiar de vizionarul Nae, onestul familist, unul din amicii autorului, cel cu rapița și două kilograme la hectar (având cam aceleași convingeri pe care le avusese și anarhistul Cristian Racovski, alt amic a lui Caragiale ce visa la revoluția mondială), cerând în mod imperios instaurarea unei tiranii ca-n
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
pe cea a terorii.” (Jean Starobinski) Să ne amintim chiar de vizionarul Nae, onestul familist, unul din amicii autorului, cel cu rapița și două kilograme la hectar (având cam aceleași convingeri pe care le avusese și anarhistul Cristian Racovski, alt amic a lui Caragiale ce visa la revoluția mondială), cerând în mod imperios instaurarea unei tiranii ca-n Rusia. „Nu mai merge, mă-nțelegi, constituția, care aceea ce vezi ce se petrece, nu poți pentru ca ... ” Fanaticii facerii de bine, „nifiliștii”, vor
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
socoteala statului decât aici pe socoteala mea. De unde tragem concluzia că paradoxalul și cheltuitorul Caragiale se descurca bănește greu cu toată moștenirea Momuloaiei.” Asemenea eroului din Cântecul Nibelungilor, unde Volker mânuiește și sabia și lăuta, la sfârșitul unei poezii intitulată amicului meu Gion, Caragiale scrie: „Scuză-mi, Gion, acest pripelnic indigest ola padrio ( ... ) ghiveci amestec talmeș balmeș.” Haimanaua se referea la „ipersensibilitatea ramolitei jupânițe ce se cheamă Academia.” Pe Caragiale, cel despre care se spunea că nu și-a terminat niciodată
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]