3,145 matches
-
modelul „stării de război” (Grieco, 1988, pp. 500-501). Cooperarea internațională: colaborare și coordonare Descrierea situațiilor internaționale cu ajutorul teoriei jocurilor a contribuit mult la dezvoltarea teoriilor privind cooperarea internațională. „Dilema prizonierului” se referă la doi deținuți suspectați de o infracțiune majoră; anchetatorul nu are dovezi să-i condamne decât pentru o infracțiune minoră, în afara cazului în care unul ar defecta (l-ar trăda pe celălalt). Anchetatorul promite că defectorul va fi eliberat, iar celălalt va primi o sentință grea. Dacă deținuții cooperează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
teoriilor privind cooperarea internațională. „Dilema prizonierului” se referă la doi deținuți suspectați de o infracțiune majoră; anchetatorul nu are dovezi să-i condamne decât pentru o infracțiune minoră, în afara cazului în care unul ar defecta (l-ar trăda pe celălalt). Anchetatorul promite că defectorul va fi eliberat, iar celălalt va primi o sentință grea. Dacă deținuții cooperează (nu se trădează unul pe altul), vor primi, ambii, o sentință ușoară. Dacă ambii defectează, vor primi o sentință moderată. Mai jos este ilustrată
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se află ereticii, și mai ales adepții lui Dolcino, fondatorul unei secte ostile Papalității. Gui reușește să smulgă mai multor călugări, prin tortură, mărturisiri conforme părerilor sale, fără să-l convingă totuși pe Baskerville de justețea raționamentului său. Într-adevăr, anchetatorul ajunge În ce-l privește la o concluzie diferită. El crede că aceste crime nu sunt direct legate de erezie și că monahii au murit pentru că au Încercat să citească o carte misterioasă, ascunsă cu gelozie În bibliotecă. Și izbutește
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să ucidă. Însă confruntarea sa violentă cu asasinul, din ultimele pagini ale romanului, provoacă un uriaș incendiu În bibliotecă, pe care călugării o vor salva cu greu de la distrugere. * Scena finală a cărții Îi pune așadar față În față pe anchetator și pe asasin, care se dovedește a fi Jorge, unul dintre cei mai În vârstă călugări ai abației, atins de orbire. Acesta Îl felicită pe Baskerville pentru că a găsit rezolvarea și, recunoscându-și În aparență Înfrângerea, Îi Întinde volumul care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lui Aristotel, o lucrare nerepertoriată până atunci În bibliografii și În care filozoful grec și-ar fi continuat reflecția asupra literaturii, ocupându-se de această dată de problema râsului. Acuzat de Baskerville, Jorge se poartă ciudat. În loc să-l Împiedice pe anchetator să consulte cartea, Îl Îndeamnă dimpotrivă să o citească. Baskerville Îl ascultă, Însă, Înainte să o atingă, Își ia precauția de a-și pune o pereche de mănuși. E astfel În măsură să descopere primele rânduri ale unui text care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În umbră două elemente importante legate de romanul lui Eco, care nu sunt lipsite de relevanță pentru subiectul nostru. Mai Întâi, Baskerville nu ajunge de fapt la adevăr printr-o logică implacabilă, așa cum ne-ar putea face să credem numele anchetatorului și imaginea precisă pe care reușește să și-o formeze despre cartea lui Aristotel, ci printr-o serie de deducții false. Dacă discuția finală cu Jorge Îi permite lui Baskerville să Îl demaște pe presupusul asasin, ea Îi dă ocazia
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
admitem că Baskerville nu a reușit să identifice asasinul și cartea prin intermediul unui raționament just, ci la capătul unei serii de deducții greșite, nimic nu ne spune de fapt că concluziile sale sunt valabile. Din moment ce romanul ne prezintă aventurile unui anchetator care se Înșală mereu, e greu să iei de bune concluziile la care se laudă că a ajuns În cele din urmă. O dublă greșeală, În ceea ce privește cartea și asasinul, nu poate fi așadar exclusă, și nu putem elimina nici ideea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
explorativ sau descriptiv, analizarea dovezilor din perspective diferite va mări șansele ca studiul să fie unul exemplar. De pildă, un studiu descriptiv care nu reușește să prezinte diferitele puncte de vedere poate stârni suspiciunea cititorilor mai critici. Se poate ca anchetatorul să nu fi colectat toate dovezile relevante și să se fi ocupat doar de cele care sprijină un singur punct de vedere. Chiar dacă cercetătorul nu a făcut-o intenționat, este posibilă omiterea unora dintre potențialele interpretări descriptive și, prin urmare
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
țărănesc, poetul mizează totul pe dialog (Chipuri și voci, 1984); atmosfera câștigă în principal din notația fugară și din ironia tandră care se pune în scenă. Iarna, departe... (1976) este un roman polițist, structurat în funcție de parametrii specifici pentru codul respectiv: anchetatorul Teofil Monah e confruntat cu misterul unei crime pe care o elucidează prin metoda deducțiilor succesive, limpezind inevitabilele complicații și dificultăți apărute pe parcurs. Totuși, adevărul pe care ofițerul de miliție îl descoperă nu poate avea consecințe în plan imediat
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
corespund acestui proiect înfățișează secvențe de viață cu substanța psihică și reacția afectivă expurgate, marcată fiind intervenția autorului, care a renunțat la situarea în postura omniscientă și acum, poate fi descoperit sub diferite măști ale unui erou bimorf: martor sau anchetator (critica a vorbit despre rolurile limitate jucate de personajele lui M., acestea reducându-se în esență la acelea de erou, martor sau anchetator). Acesta este motivul pentru care M. își definește ciclul compus din romanele Captivi (1970), Atrium (1974), Cartea
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
în postura omniscientă și acum, poate fi descoperit sub diferite măști ale unui erou bimorf: martor sau anchetator (critica a vorbit despre rolurile limitate jucate de personajele lui M., acestea reducându-se în esență la acelea de erou, martor sau anchetator). Acesta este motivul pentru care M. își definește ciclul compus din romanele Captivi (1970), Atrium (1974), Cartea fiului (1976) și volumul de povestiri Primele porți (1975) drept „variante la un autoportret”: ele caută să ofere „o reprezentare a imaginii proprii
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
mecanismului dramaturgic. De prin 1985, în urma schimbărilor social-politice, scriitorul revine la jurnalul Eu și lumea, pe care îl va publica în 1991. Include aici narațiuni ce denotă o deosebită forță de evocare a lagărelor de concentrare comuniste, unele texte (Prânzul anchetatorului, Damenvals, Taina primei nopți) dovedindu-se subtile nuvele psihologice. SCRIERI: Zările ne cheamă, Chișinău, 1959; Venea un om pe drum de țară, Chișinău, 1962; Fata cu harțag, Chișinău, 1962; Dragoste, Chișinău, 1963; Urme pe prag, Chișinău, 1966; Opriți planeta, Chișinău
MARINAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
literară, Timișoara, 1998 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Mihăieș, Pași în bibliotecă, O, 1985, 13; Radu Călin Cristea, La drumul mare al prozei scurte, F, 1985, 5; Monica Spiridon, O figură a discursului critic - textualismul, CRC, 1987, 4; Mircea Mihăieș, Anchetatorul apatic, O, 1988, 23; Cristian Moraru, Un Macondo bănățean, T, 1988, 10; Tudorel Urian, Marcel Proust și scriitorii plugari, AFT, 1988, 11; Cornel Ungureanu, Co-lecțiile lui Viorel Marineasa, O, 1992, 14; Eugenia Tudor-Anton, Infernul deportării în Bărăgan, LCF, 1995, 23
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
zăvoarelor), cu perioadele mai blânde (cele câteva săptămâni din timpul revoluției din Ungaria), dar mai ales cu regimul sever de subnutriție, de frecvente pedepse (lanțurile la picioare, izolarea îndelungată, care îi duce pe unii la demență). Pe sub ochii cititorului trec anchetatori mai brutali sau mai „stilați”, așadar mai vicleni, directori și ofițeri politici cu porniri sadice, gardieni proști și răi, dar și unii omenoși, în stare să fraternizeze cu deținuții. Tratamentul dezumanizant e înfățișat sub multiple aspecte, de la percheziția corporală umilitoare
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
putea să scoată vârful botului și vârfurile lăbuțelor, tub care îi era introdus în anus“81. • Procese, sentințe, închisori Procesul a rămas în memoria inculpaților ca o înscenare judiciară: „[...] s-a judecat cu ușile închise, în sală fiind - îmbrăcați civil - anchetatori de securitate. În această perioadă nu am putut lua legătura cu nimeni din afară și nici noi, deținuții, n-am putut vorbi între noi. Avocatul apărării era pus din oficiu și am vorbit cu el două minute înainte de proces: m-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
credincioasă. Este o femeie care a stat trei mii de zile singură Într-o celulă de Închisoare, a fost torturată Îngrozitor, a făcut parte din „lotul Pătrășcanu” și ancheta ei a durat enorm, ani de zile nu a văzut decât anchetatori, bătută În celulă sau fără dreptul de a dormi, ea nu a putut să vorbească cu cineva. Nu cu un psiholog, ea nu a putut să vorbească cu nimeni. La un moment dat, și-a dat seama că se află
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și o crimă nedorită, săvârșită prin fatalitate, sub imperiul reacțiilor imprevizibile, obscure, ale sufletelor primitive, trimit la Georges Simenon. În același timp, surpriza aflării criminalului printre personajele nebănuite se păstrează, autorul reușind să arunce câteva săgeți ironice către tipul de anchetator din romanele Agathei Christie. Lămurirea misterului introduce altă enigmă, acum de ordinul psihologiei omenești. Ce resorturi sufletești secrete fac dintr-o ființă nevinovată și atașată monstrul în stare să ucidă cu sânge rece doi bătrâni? Romancierul izbutește încă o dată să
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
doar în spațiul sanatorial. Convocat la Securitate, după ce i-au ajuns acolo, prin Baciu, caietele conținând romanul scris pe „muntele vrăjit”, el află, nu fără a suporta în prealabil tratamentul aplicat de angajații instituției oricui le cade în gheare, că anchetatorul lui colectează manuscrise „dușmănoase”, dar de valoare, pe care speră să le editeze cândva, dar deocamdată le studiază spre a dibui cu ajutorul încifrărilor din cuprinsul lor urmele celor arestabili. Manuscrisele compun o adevărată bibliotecă, replică la Biblioteca din Alexandria, de unde
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
se reduc în esență la cele verbale, validitatea lor este privită cu multă precauție. Între atitudine ca variabilă latentă și opinia declarată de subiect (și accesibilă nouă) survine o distanță, ce variază în funcție de mai mulți parametri (personalitatea subiectului și a anchetatorului, tema de cercetat, caracteristicile instrumentului folosit etc.). Răspunsurile obținute de la subiecți pot conține multe distorsiuni, o sursă importantă de abateri de la atitudinea adevărată constituind-o dezirabilitatea socială, adică tendința subiecților de a da răspunsuri în conformitate cu ceea ce e de dorit din
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
apăra serdariul de toate acelea, ce, ca un vinonat într-acéle sfaturi să apăra slabŭ”, era un neperformant într-ale persuaziunii), face pe judecătorul și moralizează („Iară osânda trage la plată...”). în rest „interogatorii”, „confruntări” - jocuri aproape gratuite, declanșate de un anchetator sadic și ineficient (inabil în astfel de situații - pare a spune versatul Iordache Cantacuzino aflând sentință: „Și dacă l-am deșteptat, îndată au dzis: «Au perit-au cei boieri? Ț Și dacă i-au spus că au peritŭ, au suspinat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu alți membri ai familiei pentru răspunsuri precise. Semnalând tendința de utilizare abuzivă a “chestionarelor orale” Walter Friedrich sublinia avantajele chestionării în scris. Între acestea remarcă: numărul mare al celor care pot răspunde concomitent, diminuarea efectului de interviu, dispariția influenței anchetatorului asupra rezultatelor, nivelul superior de concentrare asupra răspunsurilor, asigurarea anonimatului. R.A. Fischer(1946) aprecia, pe baza studiilor experimentale că anonimatul sporește “onestitatea și franchețea” respondenților. Administrarea chestionarelor de către operatorii de anchetă da naștere unei comunicări interumane de un tip deosebit
Chestionarul utilizat in cercetarea opiniei. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Hamza Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1156]
-
se petreacă în cadrul fenomenului Piața Universității 1990, pe care însă minerii reciclați din Valea Jiului, cu siguranță alții decât protestatarii din 1977, nu l-au înțeles și l-au reprimat ei înșiși, la comanda autorităților, în cel mai tipic stil comunist?). Anchetatorii minerilor arestați au perceput greva ca pe o „răscoală”, aceasta fiind numită adesea astfel în timpul interogatoriilor; termenul răscoală spune mult despre mentalitatea organului de represiune și a autorităților comuniste; era o răscoală a unei clase sociale până atunci presupusă a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și judecate) au fost proiectate, în mod previzibil pentru tehnica aparatului de represiune, ca „târfe” sau „curve”. Bărbaților, la rândul lor, li se inculca ideea că soțiile îi vor părăsi sau înșela, iar copiii le vor ajunge „orfani” sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui astfel de anchetator: Închipuiește-ți, amice, vei lua pentru eroismul ăsta prostesc cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
înșela, iar copiii le vor ajunge „orfani” sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui astfel de anchetator: Închipuiește-ți, amice, vei lua pentru eroismul ăsta prostesc cu care ați vrut să vă acoperiți cam 10-15 anișori și să zici mersi: tu, ca tu, poți s-o faci când ai chef, singur; dar ea! Scumpa ta soție! Nu poate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
represiv de anchetă și tortură ca fiind omnipotent și omniscient (legendă pe care Securitatea o răspândise cu asupra de măsură în rândul populației): „Aici să povestești și despre țâța pe care ai supt-o de la mă-ta!”, îi spunea un anchetator victimei sale. Unii sunt amenințați că, o dată puși în libertate, vor fi accidentați de mașini ale Securității. Un registru aparte în amenințările anchetatorilor a fost acela scatologic, victimele fiind proiectate ca deșeuri, rebuturi și avortoni ai societății. Prin prisma acestei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]