1,474 matches
-
diferite scene miloase legate de soarta porcului. Îmi aduc aminte de maică-mea, de pildă, anticipînd analogia lui Sîrbu cu corida și provocînd un porc prin luminatorul blocului cu o eșarfă îmbibată în cloroform. După cîteva minute, porcul a grohăit angelic, a dat ochii peste cap și s-a pus cu picioarele în sus. Așa erau să facă și musafirii care au gustat peste cîteva ore din pomana porcului anesteziat. Alți miloși au încercat odată să gazeze porcul ca să nu se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poate elimina transfigurîndu-l. Or, la lipsa de solidaritate de care a avut parte în comunism și după, a răspunde cu un mesaj de solidaritate festivă cu poporul român și brava sa armată anti-comunistă ar fi fost mai degrabă grotesc decît angelic. Mesajul de la Ateneul Român s-a rezumat însă la a nega existența unei astfel de „armate” : în România nu a existat rezistență anti comunistă ! Veni, vidi, dixit. Sec, fără menajamente și fără nuanțe. La întrebarea pusă cu sufletul la gură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai spus-o și o mai spun, dacă trebuie, de o mie de ori. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le intuiam tot mai fierbinți, fără nici măcar s-o fi atins. „Adevărată prezență angelică are femeia aceasta”concluzionam în gând, pe de altă parte, după un periplu de investigație destul de anevoios. Părea că-i aud vocea puțin răgușită: Am senzația, d-le Gerard, că Romeo și Julieta, într-o altă viață, ar fi fost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu tăceri, cu ezitări, cu oftaturi. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le simțeam tot mai fierbinți. Adevărată prezență angelică are femeia aceasta-concluzionez și la înmormântare, în gând, ca și când ea ar mai fi trăit și urma să mă aștepte din nou în bibliotecă, așezată la masa cu mașina de scris și cu vraful, veșnic același, de indigouri gata pregătite. Părea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pot, și Doamne, ce rău atât de mare am făcut? în fața mea era profesorul de muzică. Zâmbea prietenos... Există, zice omul, o ordine a operațiilor, chiar și în deșert... Îmi întinde o vioară cu siguranță era un Stradivarius și zice angelic: "Mai întâi Sonata nr. 3 în re minor, de Mozart. În deșert, apa este foarte scumpă. În viață, totul se plătește; mai ales în deșert, unde foarte puțini supraviețuiesc..." A, nu, mi-am zis, este iluzia aceea de deșert, Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Sunt un sfânt postmodernist. Te lăudai mereu spunând că tatăl tău era specialist în sfinți. Tatăl tău, da, tatăl tău, care înjura, invocând sfinți, de credeai că toată istoria omenirii aparține doar sfinților. Da, tatăl tău, iubitul care le spunea, angelic de drăgălaș, securiștilor: Știți, copilul ăsta are oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dacă ar fi ușor... m-aș dedica unei sincere totale afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o revelație, o apariție angelică, o trecătoare fugară, o sirenă capricioasă, o modestă și încăpățînată realitate, o frumoasă însoțitoare sau o asistentă mereu aproape, cine este Angela de fapt?... Eu n-am pretenții prea multe... dacă ea mă iubește, asta e ceea ce vreau să știu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
își aduce aminte. Ce gîfîia ca prostul cînd madam Anica bîjbîia... A sărit ca ars și a răsturnat cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva oaselor, rîde cu poftă că s-a opărit... S-a jupuit pielea? întreabă amuzată. Care piele? De pe..., știi mata. Mama spunea că era o cafea clocotită. Dar mă-ta vorbește asta cu tine? Dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca să-mi dau seama că nu se mișca deloc. În afară de apa care șiroia, încremenise complet. Sub ochii mei, trăsăturile domnului Nimeni începură să se modifice; tensiunea i se scurse din corp împreună cu apa. Fața albă și asudată deveni senină și angelică, precum aceea a unei persoane întinse într-un sicriu, calmă și înțeleaptă. Înclină ușor din cap, mecanic. — Important acum e să cedezi, zise el, încet. Avea o altă voce, era ceva mult dincolo de cuvintele rostite. Știi adevărul. Știi că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcea parte din lumea lor. Simțeai parcă nevoia să strigi: „E doar propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că Hilfe avea trăsături frumoase, mai frumoase decît ale soră-si, a cărei față angelică era adesea adumbrită de tristețe sau de milă. Privindu-l pe adormit, Începu să Înțeleagă farmecul și puterea de atracție a nihilismului, care nu respectă nici o lege și nu se sinchisește de nimic, nici măcar de iubire. Cu asemenea principii, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dispărut. M-am avântat În urmărirea ei, scăldat de mirosul de prăjeală de pe coridor, culegând din zbor detaliile de Îmbrăcăminte pe care le lăsa În urmă. Mai Întâi, mănușa fină de ațică, apoi voalul care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
homosexuale. Nu locuiau Împreună, e adevărat, fiindcă Laura stătea cu părinții, care probabil nu erau la zi cu scandaloasa orientare sexuală a fiicei lor. Laura era frumușică, poate un pic prea slabă pentru gustul meu, brunetă cu gura roșie, mică, angelică. Foarte săracă, trebuia să muncească, nu avea un salon al ei, făcea vizite la domiciliu, nu câștiga cine știe ce. O mai ajuta Andreea, regizoarea voia s-o bage la facultate, Laurei nu-i ardea de așa ceva, habar n-am de ce. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ochii plini de lacrimi și a exclamat: „CÎtă măreție! CÎtă măreție!“, iar apoi rosti cu glasul său minunat: „Ce făptură minunată e omul! Ce măreț În gîndire! Ce plin de daruri! Ce curat și frumos În forme și mișcări! Ce angelic În faptele sale! Ce divin În judecată!“. Iar cuvintele Îi erau așa de frumoase, muzicalitatea lor atît de Înălțătoare că mi-a venit să plîng, iar, cînd tata a exclamat Încă o dată: „CÎtă măreție!“ și a tăcut, i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
echivala cu un dezastru energetic, întrucât asfaltul magistralelor spirituale din corpul ei crăpase în câteva locuri, iar prana, acest plancton universal, derapa la curbele din zona respectivă. Coafeza, mama Adelinei, îi spusese la telefon că prințesa ei e o făptură angelică. Taică-său, însă, marinarul, îi confirmase că găsise într-o valiză cinci caiete groase, în care Adelina își nota orice afront pe care i-l făcuse Leo. Se îndoia, totuși, că femeia cu înfățișare bucălată și buclată i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
licențiați în sociologie, management și tehnica sistemelor umblă cu limba scoasă după nurii și apartamentul domnișoarei Carbon, cu toată mutra ei de platinată lălâie! Iar gusturile sunt întotdeauna perverse, nu-i așa? Domnului Iordănel de pildă îi plac femeile distinse, angelice chiar, și de unde să-i pice lui vreo Ingrid Bergman, vreo divină Garbo? S-a umplut lumea de Sabrine, de nasoale, ce vremuri! Ce muieri! Domnișoara Carbon în schimb se dă în vânt după genul Johnny Weissmüller, și de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poartă umbra sub pământ! Dida e veselă în rochia ei albastră, dansată de vânt, așteaptă să zboare, dincolo de mare: o văd sub măslini și migdali aproape de cer, în înălțime! Spre Palma de Mallorca aș pleca și eu să văd perlele angelice, din Manacor, cu aerul lor rece, la gâtul și pe pieptul cald al femeii de la mal, acoperită de spuma mării, în seara de smarald. Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare, mare sărbătoare pentru creștini! Sfântul duh era apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se schimbă și pe ecran apare un tanc. Apoi Încă unul. Sonor: Cine iubește și laaasă. Tăiat la: Cadru interior: Morga. CÎteva cadavre Întinse În sepia pe măsuțe murdare de marmoră. Se văd plăgi Împușcate. Plan detaliu: chipul unui mort angelic. Tăiat la: Cadru exterior: Masă de oameni În extremă agitație. Dansează, cîntă, aruncă căciuli În aer, au fețele transfigurate de bucurie. (Decupaj dintr-o filmare făcută pe 22 decembrie 1989, București, ora 16 : 15.) Sonor: „Ole, ole, ole, ole, Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu făcusem încă legătura cu petele de igrasie de pe zid. Ai vrut să ne spui că oricând și oriunde putem fi fericiți, adică liberi, spontani, creatori. Nu e nevoie de peisaje paradisiace, nici de prezențe nobile și înălțătoare, de muzică angelică și celelalte. Aici, ca și oriunde în altă parte, oricând, în orice împrejurare, dacă știm cum să privim, și înțelegem, atunci... - Ieronim! șopti Marina, Ieronim! Nu simțise când încetase ploaia și se ridicase negura înecăcioasă, și cerul se limpezise, înălțîndu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu numele modificate. Vâlvă mare a stârnit în rândul maselor arestarea samavolnică a evreului Grinberg, învinuit pe nedrept că a ascuns aur în closetul gării Bârlad și obligat să coboare pe o scară și să scoată aurul inexistent. Omul rezistă angelic înscenării ce i se face, în timp ce masele alarmate țin partea nevinovatului. Această înscenare diabolică este de o realitate atât de crudă, încât subliniază lipsa de scrupul a regimului totalitar, disprețul față de personalitatea umană. În acest moment de adevărată cumpănă pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aici și singura pe care o am e o nenorocită și o tâmpită. Andrea, ce mama dracului să fac? Era cuprinsă de isterie, dar nu prea aveam ce să‑i fac. — OK, grozav, i‑am zis eu cu un zâmbet angelic, cu ochii la Miranda, care avea un dar special de a auzi totul. O să‑i spun Mirandei că vii imediat. Am Închis telefonul exact Înainte ca ea să izbucnească În plâns. Nu am fost surprinsă când am văzut‑o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oferind fiecăruia produsul comandat, reușind să scoată toate tipurile și toate dozele cerute. Doar Sammy și cu mine ne-am abținut, dar nimeni nu păru să remarce. Mi-am aprins o țigară Într-un efort de a nu părea prea angelică, dar printre oamenii ăștia asta nu prea trecea drept intoxicare. Sammy se scuză, spunând că Îl doare capul și-l Întrebă pe Philip dacă putea să se Întindă În dormitor. Nu e avionul meu, frate, așa că servește-te. Dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bărbații au transformat tinerele fete în ultimul bastion al purității lor originare. Romantismul, în fine, apologet al dragostei absolute, ideale, a contribuit și el, eliberând sentimentul, la negarea trupului, a sentimentelor josnice. În felul său, a consolidat modelul tinerei fete angelice, neprihănite și eterice. Acest canon nu este un produs exclusiv al reprezentărilor religioase și culturale. El are în egală măsură o funcție socială, permițându-le părinților gâsculiței nevinovate, docile și neînsemnate, să-și impună mai pregnant autoritatea asupra ei. Crescându
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și Veneră și Madonă, este și înger și demon, ambivalență care apare în aglutinarea celor două elemente prin „și”. Eminescu esențializează datele psihologice referitoare la personaje, reducându-le la trăsături unice, definitorii pentru una din cele două ipostaze - demonică și angelică. Aceasta se întâmplă mai ales în cazul personajelor feminine. Prin feminitate, Eminescu încearcă să desăvârșească cunoașterea lumii. El crede că aceasta ar putea oferi cunoașterea în formele ei primare întrucât descinde din primordialul cosmic constituind un adevărat principiu ontologic. Feminitatea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
semnificații profunde care trimit la arhetipuri. Maria este un nume simplu care sugerează puritatea. „Atunci când eroinele eminesciene au o voință „imperială” (a instinctului) se numesc Cezara. Când au funcția mediatorului între pământ și cer, se numesc Maria (Maria e varianta angelică a feminității).” În literatura europeană există o întreagă simbolistică „marială”, pornind, desigur, de la conotațiile religioase ale termenului. Cea care poartă acest nume devine indirect „regină a cerurilor”, protectoare, în cazul de față, a principiului masculin căruia îi stimulează spiritul creator
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
arhetipul iubirii, o divinitate uraniană, o proiecție a spiritualizării însăși. Numele eroinei, care provine din greacă, unde poesis înseamnă „creație”, este în acest sens, ca și numele eroinei din Sărmanul Dionis, plin de semnificații. Firea voluntară, telurică, ascunsă sub chipul angelic al eroinei din Geniu pustiu (Poesis) capătă dimensiuni și nuanțe noi în Avatarii faraonului Tla și în Cezara. Cele două Cezare din operele citate se situează în planul feminității demonice, trăsătura care le unește fiind intensitatea pasională. Cezara din Avatarii
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]