6,567 matches
-
în orice caz, nu se arăta încă deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare la ce depărtare mă aflu de Pământ?" Părea ciudat, anormal, chiar, să-și dea seama de imensitatea acestei distanțe. Îi dădea impresia de micime, un sentiment a tot ce rămânea de făcut. Nu avea decât să tragă nădejdea că va fi în măsură să aștepte puterea de care avea neapărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Așa spera Gosseyn. Secoh puse jos furculița și cuțitul și-și așeză mâinile pe masă. Arătau fine și sensibile, dar aveau în ele și fermitate. Zise în sfârșit cu amabilitate: - Băiatul meu, nu vreau să te descurajez. Poziția dumitale este anormală. Aș fi fericit să-ți dau personal instruirea primară de bază, iar grație elasticității puterilor mele discreționare, gândesc că aceasta ar putea include și ceremonia viziunii. Dar trebuie să te avertizez cu toate acestea că protecția obișnuită asigurată novicilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care trebuia să-i readucă la o mie de ani-lumină depărtare. Se întunecă. * Distrugătorul Y 381907 plutea în spațiu. În siguranță, la puțin peste opt sute de ani-lumină de Venus. În fotoliul de pilotaj, căpitanul Free începea să piardă din rigiditatea anormală. Gosseyn se răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp. Contracția care o ținea în picioare dispărea. O prinse în brațe pentru a nu se prăbuși. În timp ce o transporta spre canapeaua din fața cupolei transparente, își reprezentă restul navei. Cu sutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
afla în siguranță. Dar totala lipsă de înțelegere a situației de către Amelia Prescott o punea într-o lumină cu totul nouă, mai netă. Ea era inocentă. Nu făcea parte din bandă. Asta era clar. Din contră, tăcerea soțului ei părea anormală. Gândindu-se la aceasta, Gosseyn începu să-și modifice părerile. Până atunci pornise de la premisa că nu fusese deloc recunoscut. Prescott nu fusese de față în timpul incidentului de la Palatul Mașinii. Dar dacă acesta avusese ocazia să vadă ceva fotografii? Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Laurent Kair, autorul lucrării, profesase pe pământ, în orașul Mașinii, în perioada 2559 ― 2564 A.D.: Gosseyn parcurse titlurile) capitolelor și-l alese pe cel intitulat "daunele corporale și efectele lor asupra ego-ului." Un paragraf îi reținu atenția: "Dintre toate dezvoltările anormale ale ego-ului, cel mai dificil de izolat se manifestă la bărbatul sau la femeia victime ale unor accidente urmate răniri, care nu au efecte ulterioare imediate." Gosseyn se opri asupra acestui pasaj. Fără să caute în mod special, ceva, dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
răniri, care nu au efecte ulterioare imediate." Gosseyn se opri asupra acestui pasaj. Fără să caute în mod special, ceva, dăduse în sfârșit peste ceva concret, logic, care se putea raporta la . X, înfiorătorul mutilat, al cărui ego se dezvoltase anormal, fără ca psihiatrii ― a căror datorie este de a supraveghea pe indivizii periculoși ― să-și fi putut da seama. În dimineața următoare, Gosseyn se trezi tot într-o casă tăcută. Coborî din pat, uimit că nu a fost încă descoperit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oftă fără a-și ridica capul. ― Acesta există în stare embrionară în orice creier uman normal, dar el nu se poate dezvolta datorită tensiunii create de activitatea cerebrală conștientă. După cum cortexul lui George, copilul-animal, nu se putea dezvolta în condițiile anormale ale conviețuirii sale cu câinii, tot așa simpla încordare generată de existența activă este mult prea puternică pentru creierul secundar aflat în faza incipientă de dezvoltare... Bineînțeles, el poate deveni foarte, puternic... Tăcu, și Gosseyn îi lăsă un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a-l face neutru în lupta dintre el însuși și Kent. - Da, recunoscu Siedel, cu o undă de ironie în glas. La rugămintea domnului Kent, i-am examinat pe acei membri ai secției sale al căror comportament i se părea anormal. Acum, e de datoria mea să-i comunic domnului Kent diagnosticul meu. - De ce? îl întrebă Grosvenor, foarte serios. Domnule Siedel, secția mea a fost invadată de un om care mă dușmănește pentru că am declarat deschis că nu voi vota pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în picioare în jurul unei mașini care plutea în aer, învelită într-un plastic transparent. Îl salutară fără multă ceremonie pe Hedrock, apoi atenția li se concentra din nou asupra mașinii. Hedrock îi observă în tăcere, conștient de deprimarea lor intensă, anormală. Lângă el se afla Peter Cadron, care-i șopti: - Aproape că a venit timpul unui nou balans. Hedrock dădu din cap și, încet, în timp ce urmărea cu privirea mecanismul vrăjitoresc care plutea împreună cu învelișul său vacuumatic, absorbția aceea i se comunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
răceală și înțepeneală. Cînd vorbi din nou, vocea lui avea un ușor tremur, deși cuvintele în sine erau precise și, în esența lor, încrezătoare: ― Vă rog să nu uitați, domnule Cadron, că noi am analizat împreună caracterul Împărătesei. Presiunile socio-tehnice anormale ale epocii au făcut-o la fel de neliniștită și înclinată spre aventurism așa cum sînt toți cei 19 miliarde de supuși ai ei. Are poftă de schimbări, de distracții, de emoții și experiențe noi. Dar mai presus de toate ea întruchipează puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
iadul care se stîrni imediat, Hedrock se duse pînă la jilțul-tron din capul mesei imperiale și se aplecă asupra Împărătesei. Nu-și putu alunga un fior de admirație, căci femeia se dovedi absolut calmă, de o liniște pur și simplu anormală. Se prea poate să fi fost emotivă și senzuală, dar în momentele de adevărată tulburare, în ceasurile cu adevărat hotărîtoare, își dădea la iveală echilibrul fundamental ― moștenit de la dinastia Isher. Tocmai la această calitate a ei de înțelepciune totală făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o măsură mai mare decât erau ei unul mai bun decît altul. Conștiința faptului că e nemuritor conferise întotdeauna dinamism încrederii lui în sine. Și firește mai era acea dezvoltare cu adevărat supranormală, multiseculară a personalități lui, o manifestare electrică, anormală a nimbului, pe care nu-l putea suprima, dar întotdeauna ― sau aproape ― o ținuse în frîu printr-o înfățișare modestă. Dezvăluindu-i întreaga forță, atunci cînd oamenii o căutau, nu izbutise decît să-i facă să-l simtă străin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dintre aspectele uluitoare ale convenției cu Greer era că acesta nu-l întrebase pînă în clipa asta cum îl cheamă. Hedrock nu avea intenția de a spune că este Gilbert Neelan, dar vroia să susțină că întreaga situație e prea anormală ca să-și dezvăluie identitatea. Și totuși asta ar putea pricinui neplăceri și întîrziere. Greer întrerupse tăcerea: ― Cum se face că un om cu pregătirea dumitale a rămas șomer? Întrebarea suna ca începutul unui interogatoriu. Intrucît nu se pomenise numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să te cam suspectăm. ― Nu prea vă înțeleg, Maiestate. Ea nici nu-l auzi: ― Încă de ieri după amiază ne străduim să intrăm în contact cu Greer. În trecut totdeauna ne răspundea cam la o oră și ni se pare anormal, ca să nu spun mai mult, că nici măcar n-a catadixit să răspundă la încercările noastre de stabilire a comunicării. El nu știe altceva decît că sîntem gata să-i acceptăm pretențiile exorbitante și toate condițiile absurde pe care ni le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a sugestibilității crescute, toate acestea reprezentând o parte din tabloul clinic al schizofreniei. Aceasta explică lipsa de regret al acestor bolnavi pentru faptele comise, precum și apelarea la unele explicații puerile și nepertinente cazului dat. * Psihopatiile sunt regăsite în personalitățile dizarmonice, anormale în care individul fie se auto-pedepsește, fie îi face pe semenii săi să sufere, această tulburare fiind considerată mai mult o boală a caracterului decât a psihicului. Acești indivizi, instabili și excesivi de iritabili, comit fapte antisociale în deplin discernământ
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
imposibilitatea de a se apăra (inconștiență cauzată ce motive medicale, sau induse: băuturi alcoolice, substanțe psihotrope, hipnoza etc); cei care comit fapta față de rudele apropiate (incest); cei care agresează un partener de același sex. Criminalii care utilizeaza procedee și mijloace anormale și patologice sunt: ♪ sadicul; ♪ masochistul. 5. Criminalul profesional pentru acesta actul infracțional reprezintă sursa de existență. Aici întâlnim două categorii: a) Criminalul profesional pasiv reprezintă acel individ care comite aleator diferite acte infracționale, fără să se pregătească sau să muncească
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
atât nevrozele propriu-zise cât tendințele nevrotice par să aibă importanță în criminologie. Psihopatiile sunt extrem de răspândite printre delicvenți și reprezintă în accepțiunea restrânsă deficiențe psihice care nu înlătură discernământul critic (ca și nevrozele), dar prezintă o serie de atitudini structurate anormal, motiv pentru care conduita acestora se exprimă intens și foarte variat în plan infracțional. Fiind lipsiți de simț moral (psihopatiile mai fiind denumite "confruntare cu cei din jur") adeseori conflictul devenind pentru ei o sursă de satisfacție sunt incapabili de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la baltă și ne-am suit în barcă, soarele cobora și însîngera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. ― Nu înțeleg, făcu el. ― Crezi că sânt anormal? A râs atunci. ― Nu, deloc. Eu sânt anormal. În noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
soarele cobora și însîngera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. ― Nu înțeleg, făcu el. ― Crezi că sânt anormal? A râs atunci. ― Nu, deloc. Eu sânt anormal. În noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica pușca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu știam cum să reacționez. "Femeia asta..." mi-am zis în sinea mea. Dar nu mi-am dus gândul până la capăt. Vroiam să spun: "e prea normală", dar îmi suna prost această constatare; ar fi însemnat că eu mă purtam anormal. ― Bine, spuse ea amuzată. Cu o condiție: mie să nu-mi vorbești despre Bătrânul. Ai mîncat? ― Nu. ― Atunci ridică mâneca la cămașă, să-ți iau sânge. Și cum eu stăteam în continuare buimăcit, s-a lipit de mine. Prostule! M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acasă, Rieux îi telefonă confratelui său Richard, unul dintre medicii cei mai importanți ai orașului. ― Nu, spunea Richard, n-am văzut nimic extraordinar. ― N-ai găsit febră cu inflamații locale ? ― A, ba da, totuși, două cazuri cu ganglionii foarte inflamați. ― Anormal ? ― He, spune Richard, normalul, știi... Seara, în orice caz, portarul delira și, cu patruzeci de grade, se plângea de șobolani. Rieux încerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
gura! spuse Betty. Cele trei fete îi făcură vânt spre ușă. — Mulțumescu-ți ție, Fortuna, că m-ai scăpat de acțiunea asta, tună Ignatius. Din cauza fetelor eșarfa îi căzu peste un ochi și nu vedea bine pe unde merge. Niște oameni anormali ca voi nu pot să atragă alegătorii. Îl împinseră afară pe poartă, până pe trotuar. Săbiile ascuțite ale frunzelor de yucca de sub felinare îi înțepaseră picioarele și se îndepărtă șchiopătând. — Așa îți stă bine, scandalagiule, strigă Frieda pe când închidea poarta. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
concentrare și vigilență, astfel încât să țină pasul cu studenții lor. Îmbunătățirea stării noastre de sănătate chimic va deveni o modă, pe măsură ce medicamentele inteligente ale secolului XXI ne vor ajuta să accedem la un nou potențial uman. Performanța slabă va deveni anormală și vetustă. Tehnofermenții viitorului își vor îndeplini sarcina mai predictibil, folosind precizia ADN-ului. O recentă descoperire ne oferă un excelent scenariu pentru ilustrarea modului în care trebuie comercializate astfel de medicamente inteligente. Să presupunem că o componentă a ceaiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]