1,367 matches
-
modificări structurale. Principalele diferențe între radarul P-12 și P-10: Radarul P-12 a fost folosit nu numai pentru a descoperi țintele aeriene și a transmite date pentru artileria antiaeriană, aviația de vânătoare dar și pentru complexele de rachete antiaeriene S-75 apărute în anii '50 în sistemul de apărare antiaeriană a țării, trupelor și flotei. În toată perioada de exploatare s-a realizat modernizarea radarului P-12 în următoarele variante: Toate radarele P-12 au avut în dotare interogatorul
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
Radarul P-12 a fost folosit nu numai pentru a descoperi țintele aeriene și a transmite date pentru artileria antiaeriană, aviația de vânătoare dar și pentru complexele de rachete antiaeriene S-75 apărute în anii '50 în sistemul de apărare antiaeriană a țării, trupelor și flotei. În toată perioada de exploatare s-a realizat modernizarea radarului P-12 în următoarele variante: Toate radarele P-12 au avut în dotare interogatorul terestru prin radiolocație NRZ-12 pentru determinarea apartenenței de stat a aparatelor
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
al doilea val de bombardament, care urma să folosească inclusiv bombe incendiare cu [[napalm]]. Americanii se bucurau de o [[superioritate aeriană]] aproape totală în spațiul aerian al Aachenului, în condițiile în care germanii nu dispuneau de suficiente baterii de artilerie antiaeriană, iar sprijinul pe care îl putea acorda "[[Luftwaffe]]" era foarte limitat. [[File:Aachen.jpg|thumb|right|Hartă sectorului de front de la Aachen]] Artileria grea aliată a executat bombardamente ale pozițiilor defensive germane din jurul orașului Aachen cu șaze zile mai înainte de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
I. Pentru atingerea acestui obiectiv, efectivele Diviziei a 30-a au fost suplimentate cu două batalioane de infanterie din cadrul Diviziei a 29-a. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-496-3491-36, Frankreich, Flak-Geschütz.jpg|thumb|left|Artilerist german în timp ce încarcă un proiectil în tunul antiaerian Flak 36 (ori Flak 37)]] În aceeași zi (12 octombrie), în sud, două regimente de infanterie germană au încercat să recucerească dealul Crucii controlat de americanii Diviziei I. După lupte grele, germanii au cucerit pentru o scurtă vreme controlul asupra
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Radarul P-14 a fost o stație de radiolocație sovietică, care lucra în gama de unde metrice. Radarul a lucrat independent sau în compunerea sistemelor automatizate de conducere din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Radarul a fost realizat în trei variante, începând cu anul 1959. În aceste variante a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. A fost scos din fabricație în anul 2003. În prezent
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
Prototipul experimental al acestei stații (proiectant-șef B.P. Lebedev), în anul 1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost adoptată de către armata sovietică. Aceasta a fost utilizată pe scară largă în formațiunile radiotehnice din Trupele de Apărare Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene și Marina Militară precum și în Apărarea Antiaeriană a Armatei. După o serie de modernizări a fost folosită în posturile de radiolocație ale formațiunilor radiotehnice și în punctele de comandă ale formațiunilor de artilerie și rachete antiaeriene
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost adoptată de către armata sovietică. Aceasta a fost utilizată pe scară largă în formațiunile radiotehnice din Trupele de Apărare Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene și Marina Militară precum și în Apărarea Antiaeriană a Armatei. După o serie de modernizări a fost folosită în posturile de radiolocație ale formațiunilor radiotehnice și în punctele de comandă ale formațiunilor de artilerie și rachete antiaeriene ale eșaloanelor operative și tactice din Ap.A.A. Pe tot
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene și Marina Militară precum și în Apărarea Antiaeriană a Armatei. După o serie de modernizări a fost folosită în posturile de radiolocație ale formațiunilor radiotehnice și în punctele de comandă ale formațiunilor de artilerie și rachete antiaeriene ale eșaloanelor operative și tactice din Ap.A.A. Pe tot timpul exploatării au fost lansate următoarele modernizări: Radarul P-15 a fost destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea mijloacelor aeriene care evoluează până la 6.000 m, în
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
post liceal și superior, la "Școala Militară de Ofițeri de Radiolocație" București (până în 1960), școală care s-a mutat la Brașov (pe atunci orașul Stalin), unindu-se cu școală militară de acolo și devenind "Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație", iar din 1964 "Școala Militară Superioară de Ofițeri de Rachete Antiaeriene și Radiolocație". Această școală forma ofițeri (locotenenți) tehnici într-o specialitate modernă, RADARUL, pentru Armata Română. este încadrat inițial ca lector în cadrul catedrei de "Bazele radiolocației", disciplină
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
1960), școală care s-a mutat la Brașov (pe atunci orașul Stalin), unindu-se cu școală militară de acolo și devenind "Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație", iar din 1964 "Școala Militară Superioară de Ofițeri de Rachete Antiaeriene și Radiolocație". Această școală forma ofițeri (locotenenți) tehnici într-o specialitate modernă, RADARUL, pentru Armata Română. este încadrat inițial ca lector în cadrul catedrei de "Bazele radiolocației", disciplină predată în anul doi de studiu. În primii 4 ani, la Școala din
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
din anul 1960 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent varianta pe două remorci nu se exploatează. Din cauza faptului că radioaltimetrul PRV-10 nu răspundea în totalitate cerințelor apărării antiaeriene a Trupelor de Uscat, în parte mobilității (număr mare al unităților de transport și timp mare de desfășurare), a fost luată hotărârea pentru realizarea radioaltimetrului mult mai mobil (”Naklon-2”). Proiectarea a început,în anul 1958, la Biroul 588 de Proiectări
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
anul 1962, testele de stat în compunerea radiotelemetrului ”Bronia” în poligonul Donguz și fost introdus în înzestrare. Producția s-a realizat la Uzina Electromecanică din Lianozov. Radioaltimetrul PRV-9 este specializat pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează la înălțimi mici, aparținând Trupelor Radiotehnice din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Deosebirea constructivă a instalației de emisie
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează la înălțimi mici, aparținând Trupelor Radiotehnice din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Deosebirea constructivă a instalației de emisie a radarului a fost folosirea modulatorului magnetic, care nu s-a folosit la nici un alt radar, nici până atunci nici după PRV-9 sau PRV-16. Renunțarea la folosirea comutatorului ionic (tiratron de putere
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
se cutremură, împrăștiind din răstimp bucăți de șină cu terasament cu tot, moloz și sfărâmături de vagoane, obuzele se sparg toate în cuprinsului singurului loc de cale ferată prin care respirăm. Avioanele completează simfonia petrecută de tirul furios al bateriilor antiaeriene..." În anul 1917, aici își trimitea corespondența și locotenentul Radu Comșa, eroul romanului "Întunecare" (1927-1928) de Cezar Petrescu, participant la luptele de la Oituz: "„Luminița avea astfel pe cineva aci, care purta grijă în fiecare zi să-i plece cartea poștală
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
-i plece cartea poștală cu inscripția: „A nu se menționa data, localitatea și nimic despre mișcarea trupelor” sau plicul închis, pe care Omir avea să-l dea cuiva sigur, ca să-l pună direct la tren ori la Onești”". În vederea apărării antiaeriene a comunei Onești, au fost duse două tunuri: unul pe dealul Malu, iar al doilea pe dealul Perchiu. Gara a fost refăcută în anul 1918 la Marea Unire, dar nu complet. Gara și triajul modern au fost construite în anul
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
Track”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1965 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex cu radioaltimetrul PRV-9B a fost în înzestrarea Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Radarul P-40 ”Bronia” a fost prima stație de radiolocație de descoperire (radiotelemetru) în gama undelor centimetrice destinat Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Proiectarea radarului a început în anul 1960 la Institutul 208 de Cercetări
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex cu radioaltimetrul PRV-9B a fost în înzestrarea Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Radarul P-40 ”Bronia” a fost prima stație de radiolocație de descoperire (radiotelemetru) în gama undelor centimetrice destinat Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Proiectarea radarului a început în anul 1960 la Institutul 208 de Cercetări Științifice în Radioelectronică din orașul Gorki, mai târziu VNIIRT. Prototipul experimental al radarului a fost realizat de către institut împreună cu Biroul 588 Principal de Construcții
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
institut împreună cu Biroul 588 Principal de Construcții al uzinei electromecanice din Lianozov (lângă Moscova) și a trecut testele de stat în anul 1962 în poligonul Donguz. În anul 1963 radarul P-40 a fost introdus în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat sub denumirea de 1S 12. În anul 1965 în urma unor modificări a fost introdus în înzestrare ca stație de cercetare pentru complexul de rachete antiaeriene ”Krug”, tot sub denumirea de 1S 12. În perioada anilor 1966
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
radarul P-40 a fost introdus în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat sub denumirea de 1S 12. În anul 1965 în urma unor modificări a fost introdus în înzestrare ca stație de cercetare pentru complexul de rachete antiaeriene ”Krug”, tot sub denumirea de 1S 12. În perioada anilor 1966 - 1968, radiotelemetrul a fost modernizat. Testele prototipului modernizat desfășurate în anii 1969 - 1970 în poligoanele Donguz și Embensk au arătat că cerințele cerute de beneficiar au fost îndeplinite. S-
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
datelor despre situația aeriană la sistemele automatizate de conducere ”Vozduh-1M”, ”Vozduh-1P”. Radiotelemetrul este compus din următoarele sisteme: S-a prevăzut lucrul radiotelemetrului cu două radioaltimetre. Radiotelemetrul se folosea în calitate de radar de descoperire și indicare a țintelor pentru divizionul de rachete antiaeriene ”Krug”, pentru care în radiotelemetru a fost instalată aparatura de codare radio a liniei de legătură cu stația de dirijare a bateriei de rachete antiaeriene a acestui divizion și aparatura autonomă de navigare și legare topografică. Alimentarea radiotelemetrului și a
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
Radiotelemetrul se folosea în calitate de radar de descoperire și indicare a țintelor pentru divizionul de rachete antiaeriene ”Krug”, pentru care în radiotelemetru a fost instalată aparatura de codare radio a liniei de legătură cu stația de dirijare a bateriei de rachete antiaeriene a acestui divizion și aparatura autonomă de navigare și legare topografică. Alimentarea radiotelemetrului și a radioaltimetrului PRV-9A (B), conjugat cu el, s-a realizat de la generatorul turbinei cu gaz a radiotelemetrului. Pentru determinarea apartenenței de stat a mijloacelor aeriene, radiotelemetrul
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
în zona ordonată într-o perioadă de trei zile. În zona de parașutare existau doar puține suprafețe care să poată fi folosite pentru aterizarea planoarelor, iar piloții se fereau să zboare prea aproape de Arnhem, unde puteau fi doborâți de artileria antiaeriană de la aeroportul Deelen. Din aceste motive, Urquhart a fost obligat să aleagă zone de parașutare sau de aterizare aflate la o distanța de până la 12,5 km de orașul Arnhem, pe malul nordic al râului. Sarcina cuceririi și păstrării controlului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de lupte, germanii aveau o superioritate numerică de 3:1 și aceasta continua să crească. Mai înainte de primele parașutări, aliații au executat raiduri intense de bombardament și mitraliere ale pozițiilor germane. Raidurile aeriene au vizat pozițiile cunoscute ale bateriilor artileriei antiaeriene, ca și a clădirilor care adăposteau soldați și depozite militare. Între timp, primul val decolat a suferit pierderi minime. Primii care au aterizat la 12:40 au fost parașutiștii din Compania a 21-a independentă, care au marcat zonele de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
al avioanelor germane. În după-amiaza acestei zile, RAF a executat prima misiune importantă de reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele de la sol nu au reușit să recupereze decât aproximativ 31 t de provizii. Zona de parașutare „V”, care
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
acestei zile, RAF a executat prima misiune importantă de reaprovizionare, folosind 164 de avioane de transport pentru transportul a 350t de provizii destinate britanicilor. Germanii, care anticipaseră misiunea de reaprovizionare aliată, au mutat cinci baterii antiaeriene în zona respectivă. Focul antiaerienei a dus la doborârea a zece avioane RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele de la sol nu au reușit să recupereze decât aproximativ 31 t de provizii. Zona de parașutare „V”, care trebuia să fie folosită pentru
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]