2,449 matches
-
către Luceafăr, invocațiile repetate. La nivelul lui „ta dromena”adică al palierului „celor făptuite”eroina noastră rămîne În pură virtualitate. Cum am mai arătat „coniunctio” nu se realizează, schema dinamică ascensională de care pomenea Gilbert Durând În cartea sa „Structurile antropologice ale imaginarului” nu poate funcționa cum nici probantă nu a fost acțiunea diairetică, de divizare a perechii Cătălină/paj. Chemarea fetei de Împărat se realizează la nivelul incantatoriu, muezinic Între vraci și posedat instaurîndu-se un corpus energetic care inspiră și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
rigidelor convenții, de orice fel ar fi ele academice, literare, comportamentale etc. Adăugându-le și descripțiile de peisaje diverse (urbane sau rurale, vegetale, minerale ori acvatice, reale ori onirice), notațiile diaristice, secvențele dialogate extinse, interesantele însemnări de călătorie, reflecțiile filosofice, antropologice, sociologice, adică disertațiile pe teme diverse (precum, să spunem, Relativa teorie a elasticității limitate a poemului în poeme krkotașe din eu și câțiva prieteni, Editura Brumar, Timișoara, 2000), obținem un conglomerat textual și metatextual incitant și, de ce nu, agresiv (în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de a repeta, de a lua de la capăt aventură, de a seduce) și căutarea creativă (teatralitatea și capacitatea de a inventa scenarii) etc. Gilbert Durând propune o definiție operațională a mitului și plasează noțiunea de mit în miezul oricărei perspective antropologice contemporane: "Mitul apare că o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic" [1998, p.38]. Această înțelegere a mitului că scenariu o vedem deja în interesantele interpretări ale mitului la comentatorii după Euhemeros (sec. al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
France et leș Français, Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard, Paris, p.1423-1475 DURÂND, Gilbert, Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, Nemira, București, 1998 DURÂND, Gilbert, Introdution à la mythologie, mythes et société, Paris, 1996 DURÂND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Univers enciclopedic, București, 2000 DUZALAY, Auguste, L'Opéra des Rougon-Macquart. Essai de rythmologie romanesque, Paris, Klincksieck, 1983 ÉCHELARD, Michel, Histoire de la littérature en France au XIXe siècle. Romantisme, réalisme, symbolisme, Hatier, Paris, 1984 ECO, Umberto; PEZZINI, Isabella, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
2002, p.52-58 STENVENSON, Norah W., Paris dans la "Comédie humaine" de Balzac, Courville, Paris, 1938 STIERLE, Karlheinz, La capitale des signes. Paris et son discours, Editions de la maison de l'homme, Paris, 2001 SURDULESCU, Radu, Critică mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentul numinosului, Alfa, București, 1997 SZAKÁCS, László, Le sens de l'espace dans "la Fortune des Rougon d'Emile Zola, Kossutii Lajoss Tudományegyetem, Debrecen, 1990 TADIÉ, Jean-Yves, Le récit poétique, Gallimard, Paris, 1997 TETART-VITTU, Françoise, Le chic parisiens Images
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Quoi? Je ne sais pas. Sont-ce ces yeux gris dont le regard entre comme une vrille et reste en vous comme le crochet d'une flèche?" [Maupassant, L'épingle, în La parure, p.727]. 106 "Portretul devine o adevarată fișa antropologica, realizată cu ajutorul detaliului simbolic, descrierii" [Ion, p.223]. 107 Iată portretul lui Clorinde: "Et elle était vraiment superbe, avec son profil pur, son cou délié, qu'une ligne tombante attachait à șes épaules. Elle avait surtout cette beauté royale, la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
endogeneza de exogeneză ne conducea spre miezul creației, niciodată atins. Și așa am aflat că trebuie să ne restrângem, pentru eficiența cercetării, la proză și să ne limităm, pentru vizualizarea mai limpede a atingerii hipotextului de hipertext, la intratextualitate. Perspectiva antropologică a rămas doar în două capitole (unul teoretic, 2., al doilea aplicativ, 4.2.1.) pe măsură ce ne adânceam în spațiul prozasticii eminesciene, se relevau forme noi de intratextualitate și, în același timp, se intensifica, prin reiterare intratextuală de la o pagină
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertext/intertextualitate, intertextualitate internă/externă, intertext/intratext. Ca și cum nu era destul, am adăugat și noi patru categorii intratextuale, care să faciliteze operaționalizarea intratextualului în opera unui autor sau a altuia. Pentru proza eminesciană, ele au ajutat. Capitolul 2. "O perspectivă antropologică asupra intertextu alității. De la intertext la mit" avansează ipoteza în virtutea căreia intertextualitatea ar putea fi percepută în cheia MER. Caracteristicile esențiale ale mitului se verifică pentru intertext, dacă acesta din urmă nu este perceput ca simplu transfer al unei secvențe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care îl anulează ori căruia îi oferă opoziție binară. Daniel Bilous atribuie intertextului o funcție sinecdotică: l'intertexte c'est le tout convoqué et représenté par sa partie. Această viziune surprinde dimensiunea transliterară a inter textului, conducând către o abordare antropologică a noțiunii. În orice caz, pentru prezenta cercetare, propoziția lui Daniel Bilous 23 aduce mai mult decât o definiție: o revelație. Este unul dintre puținii cercetători de la masa respectivei dezbateri care a înțeles intertextualitatea. Ceilalți păreau prea absorbiți de polemică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
hipotextului, analiza mitului poate deveni studiu intertextual în măsura în care punctele de interes vizează mișcarea sensurilor, drumul temelor și al figurilor (Intertextualitatea mitului, nu intertextualitatea care funcționează pe Principiile mitului idee lansată în prezenta lucrare, vezi infra, capitolul care propune o perspectivă antropologică asupra intertextualității). Analiza straturilor povestirii oferă imaginea firului roșu intratextual: examinarea mai multor variante ale aceluiași text revelează și o circularitate a referinței care dezvăluie originea (Samoyault: 2001, 92) textului în cauză. Cercetătoarea funcției mnezice a intertextualității lasă să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de exemplu, la genul literar. Atâta instrumentar critic pentru studiul intertextualității, totuși, 9o% din paginile care se opresc la dialectica repetare/diferire, în critica noastră literară, se mențin într-o analiză a intertextualului în termeni de aproximare. 2. O perspectivă antropologică asupra Intertextului. De la Intertext la Mit L'intertextualité parle une langue dont le vocabulaire est la somme des textes existants. (Laurent Jenny) Prezentul capitol propune ipoteza în virtutea căreia intertextul răspunde principiilor care guvernează funcționarea mitului. Mecanismul intertextualității se poate bucura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literară: un exemplu, Don Juan Tirso de Molina, 1630)4. Adrian Marino (1998, pp. 68, 75) realizează taxinomia invarianților (invariant = "un element universal al literaturii și al gândirii literare"), în care identificăm atât mitul, cât și mitul literar: o invarianți antropologici [mituri]; o invarianți teoretico-ideologici: aparțin acestei categorii toate "adevărurile" de ordin uni versal, marile "locuri comune" ale gândirii ("totul curge", "nu e nimic nou sub soare"); o invarianții teoretico-literari: vizează "totali tatea, manifestată sub toate formele (expli cite sau latente
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
texte, antologie și traducere Adriana BABEȚI și Delia ȘEPEȚEAN-VASILIU Antologie Roland Barthes, București: Editura Univers, Colecția "Studii". 1987 Théorie des genres Dir. Gérard GENETT et Tzvetan TODOROV Paris: Éditions du Seuil, Collection "Points". 1986 Volume colective manifestări științifice "O perspectivă antropologică asupra intertextului. Dezbatere cu aplicație pe nuvela "Sărmanul Dionis" de Mihai Eminescu" (art. semnat de Virginia BLAGA) Coordonatori Sanda-Maria ARDELEANU, Gheorghe MOLDOVEANU și Gheorghe JERNOVEI Colocviul Internațional de Științe ale Limbajului Ediția a VII-a, Cernăuți, 2003 Limbaje și comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apropieri 27 1.2.3. Anii 1980: productivitatea și stabilizarea conceptului 33 1.2.4. Anii 1990 : "topiri definiționale" 39 1.2.5. Anii 2000: intertextualitatea între rigoare și exces 42 1.3. CÂTEVA DELIMITĂRI TAXINOMICE 50 2. O PERSPECTIVĂ ANTROPOLOGICĂ ASUPRA INTERTEXTULUI. DE LA INTERTEXT LA MIT 73 2.1. DE LA INTERTEXT LA MIT 75 2.2. DESPRE MIT ȘI MIT LITERAR 78 2.3. MITUL ETERNEI REÎNTOARCERI 79 2.3.1. Model exemplar 80 2.3.2. Repetarea 82 2
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
precădere în capitolul 9, unde autorul ne povestește, cu amănunte picante, felul în care Teodora a ajuns împărăteasă a Constantinopolului, din curtezană de mîna a doua, ca urmare a unui decret imperial), istoria lui Procopiu este, în fond, un studiu antropologic, încercînd să pătrundă în mentalitățiile obscure din spatele evenimentelor politice și militare. Dacă ar fi să căutăm o motivație absolută a alcătuirii ei (pentru postumitate!), atunci ea se află în dorința autorului de a demonstra că, și la nivel istoric, se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Fuhrmann, ELU, București, 1969. 37"Epoca modernă europeană a pus, în centrul ei, ca echivalență a eului, Ego affectus est, răsturnare de perspectivă evidentă, dacă ne gândim la îndelungata tradiție raționalistă, în definirea esenței umane, cu atâtea consecințe pentru științele antropologice." Vezi Hugo Friedrich, Structura liricii moderne de la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea. În românește de Dieter Fuhrmann, ELU, București, 1969. 38Luiza Bratu, op. cit., p. 17; vezi și Eugen Negrici, Introducere în poezia contemporană, București
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Munteanu 2013, p. 275) și încercam să ofer o schiță a procedurilor metodologice și a tehnicilor filologice potrivite pentru o cît mai corectă identificare și interpretare a numeroaselor elemente lexicale specifice textelor biblice, în special acelea legate de contextul cultural, antropologic și mitico-religios al textului biblic originar. Posibilitatea situării, în raport cu textul, într-o perspectivă deopotrivă sistematic funcțională și diacronică pe care ne-o oferă tradiția biblică textuală românească (în sensul pe care l-am definit, cu altă ocazie 116) ne rezervă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Florea Marian, Legendele Maicii Domnului, p. 40. 21 Mathei, 27:46, BB. 22 Simion Florea Marian, op. cit., p. 248. 23 Ibid., p. 224. 24 Tudor Pamfile, op. cit., p. 20. 25 Simion Florea Marian, op. cit., p. 30. 26 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 297. 27 Simion Florea Marian, op. cit., p. 126. 28 Material cules "din Livenii-Noi, Dorohoi, dela un trecător" de D.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
curînd de a face să apară conceptele de posibil și imposibil. II. LUMI POSIBILE. În ce lume trăim noi, oamenii moderni? Teza noastră reformulează întrebarea: care sunt posibilele și imposibilele caracteristice lumii moderne? Demersul pe care l-am ales e antropologic. Posibilele și imposibilele care ne țin pe toți prizonieri, evidențele noastre moderne, răsar clar prin comparația cu lumile dispărute, îndepărtate, îngropate: lumea "primitivilor", a grecilor și, în special, a aztecilor. E o cale de cercetare care sparge oglinda în care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în fața evidenței, a transparenței? J.-Y. Leloup o spune cel mai bine: "Înțelepciunea noastră/ n-a fost niciodată/ să rezolvăm enigme/ ci să mîngîiem/ evidențe 45." Neputînd percepe singularitatea unei lumi din interiorul ei, e nevoie să practicăm "un ocol antropologic". Cum doar principiul diferenței ne apropie de propria lume, demersul constă în a o contrasta cu alte lumi. Astfel, perceperea imposibilului navajo înseamnă să ne dăm seama, să descoperim că, în lumea noastră, este imposibil să nu gîndim în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
niciodată, confruntată cu problema economică; ea produce, direct și indirect, multă sărăcie pe întreaga planetă. Globalizare, mondializare: oamenii moderni se simt, mai mult ca niciodată, sclavii "realității economice". Ce anume menține lumea noastră? Ce anume o ține în funcțiune? Ocolul antropologic ne sugerează o întrebare naivă: ce s-ar întîmpla dacă am fi satisfăcuți de condițiile materiale de viață, dacă n-am mai simți nici o nevoie, nici o lipsă, nici o frustrare în materie de locuință, mijloace de transport, alimentație, îmbrăcăminte, timp liber
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Dezbaterea nu există. Imposibilele unei lumi sunt chiar acele probleme care nu se pun, care nu trec prin minte, care provoacă zîmbetul. Dacă omul modern nu-și pune aseme-nea probleme este pentru că așa cum arată etapa a doua a deturului nostru antropologic viziunea sa asupra lumii este funciar aristocratică: imposibil ca oamenii "obișnuiți" să nu vrea, spre binele lor, să fie reprezentați și conduși de către aleși, de cei mai buni (aristoi, spuneau grecii). INVENTAREA INDIVIDULUI, A BUNULUI DUMNEZEU, A DIAVOLULUI ȘI A
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care caută să contribuie la încercarea necesară de a salva ideea de om și, indisociabilă, cea de lume; idei amenințate, de altfel, prin activitatea de fărîmițare proprie științelor umane. Această lucrare este o propunere de elaborare a unei viziuni globale antropologice despre ființa umană. Ce este omul? Iată răspunsul teoriei noastre: totalitatea posibilelor și imposibilelor pe care oamenii și le-au creat pînă acum, precum și cele, imprevizibile, pe care și le vor făuri mîine. Asimilînd metoda de cercetare transdisciplinară, am încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
spațiul geografic nord-american, precum călătoria, exilul, frontiera, ruptura, dar acest spațiu e mai degrabă sursa unei conștientizări, a unei mutații intime și chiar a unei reapro prieri a sinelui prin inspirația creatoare. Muntele solitar Ungava este una din acele structuri antropologice ale imaginarului, de care pictorul Pierre Cadorai se servește pentru a-și desăvîrși metamorfoza, mitul american de bază suferă la rîndul său subtila transformare pe care o antrenează franceza ca limbă de expresie, iar acel loc anume se conturează la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
culturi diferite, și nu a preexistat acestor raporturi. Nu este o limbă a Ființei, ci o limbă la Celui-în-Relație. La un alt capăt al lumii francofone, problema se pune altfel, la nivelul ficțiunii romanești, al cărei impact psihologic, socio-cultu ral, antropologic etc. traduce o criză de identitate societală și indivi duală. E cazul particular al romanul francofon libanez, mai precis, al celui care se conjugă la feminin, căci, de la Seherazada încoace, știm că femeile arabe sunt minunate povestitoare (vezi Ezza Agha
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]