2,665 matches
-
implicarea ostium-ului coronarian. 1. Ecocardiografia transtoracică completată cu cea transesofagiană reprezintă una din metodele cele mai utilizate în diagnosticul sindromului de disecție aortică. Semnul ecocardiografic de elecție în disecția aortică este considerat a fi prezența unui fald intimal ondulant în interiorul aortei care separă lumenul adevărat de lumenul fals. Ecocardiografia transtoracică are o senzitivitate destul de redusă, imaginile fiind afectate frecvent de obezitate, emfizem, spații intercostale diminuate sau ventilație mecanică. Ecografia transesofagiană efectuată la patul pacientului este mult mai fezabilă decât cea transtoracică
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
orificiului de intrare etc [19]. 2. Tomografia computerizată amplificată cu contrast evidențiază disecția aortică prin prezența a două lumene distincte, fiecare vizibil și a faldului de disecție. CT spiral, care, în prezent trebuie folosită de rutină, permite reconstrucția tridimensională a aortei și ramurilor sale. Față de angiografia clasică, are ca avantaj faptul că este neinvazivă dar are ca dezavantaje majore imposibilitatea vizualizării sediului orificiului de intrare, a insuficienței aortice, precum și cele secundare legate de substanța de contrast [29]. 3. Rezonanța magnetică nucleară
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
contraindicată la pacienți cu stimulatoare cardiace sau cardiovertere defibrilatoare implantabile și în caz de prezență de clipsuri vasculare; are aplicații limitate în cuantificarea insuficienței aortice [31]. 4. Aortografia retrogradă a fost considerată mult timp standardul de aur în disecția de aortă, prin semnele angiografice directe (evidențierea celor două lumene, a faldului de disecție) sau indirecte, sugestive (deformarea lumenului aortic, grosimea peretelui aortic, anomaliile vaselor colaterale, insuficiența aortică). 5. Coronarografia reprezintă o tehnică imagistică folosită în condițiile în care disecția afectează aorta
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
aortă, prin semnele angiografice directe (evidențierea celor două lumene, a faldului de disecție) sau indirecte, sugestive (deformarea lumenului aortic, grosimea peretelui aortic, anomaliile vaselor colaterale, insuficiența aortică). 5. Coronarografia reprezintă o tehnică imagistică folosită în condițiile în care disecția afectează aorta ascendentă și ostiumul coronarian, dar și în condițiile în care este necesară cunoașterea afectării aterosclerotice coronariene [10, 18, 24, 40]. I. SEMIOLOGIA AFECȚIUNILOR ARTERIALE Bolile arterelor periferice constituie un capitol important de patologie cardiovasculară, datorită incidenței lor ridicate și problemelor
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
tratament. Afectarea arterelor periferice se produce în peste 90% din cazuri în cadrul aterosclerozei sistemice, care poate realiza un tablou de ischemie arterială acută sau cronică. Nu se includ în acest capitol semiologic anumite afectări ale unor segmente arteriale bine determinate (aorta ascendentă, crosa aortei, arterele carotide cu ramurile lor, aorta toracică, aorta abdominală până la nivelul emergenței arterelor renale, precum și arterele viscerale mari) care prezintă o semiologie aparte [1, 2, 11, 12, 17, 20, 24, 37]. Arteriopatia periferică obliterantă nu cuprinde doar
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
periferice se produce în peste 90% din cazuri în cadrul aterosclerozei sistemice, care poate realiza un tablou de ischemie arterială acută sau cronică. Nu se includ în acest capitol semiologic anumite afectări ale unor segmente arteriale bine determinate (aorta ascendentă, crosa aortei, arterele carotide cu ramurile lor, aorta toracică, aorta abdominală până la nivelul emergenței arterelor renale, precum și arterele viscerale mari) care prezintă o semiologie aparte [1, 2, 11, 12, 17, 20, 24, 37]. Arteriopatia periferică obliterantă nu cuprinde doar afecțiunile de natură
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
din cazuri în cadrul aterosclerozei sistemice, care poate realiza un tablou de ischemie arterială acută sau cronică. Nu se includ în acest capitol semiologic anumite afectări ale unor segmente arteriale bine determinate (aorta ascendentă, crosa aortei, arterele carotide cu ramurile lor, aorta toracică, aorta abdominală până la nivelul emergenței arterelor renale, precum și arterele viscerale mari) care prezintă o semiologie aparte [1, 2, 11, 12, 17, 20, 24, 37]. Arteriopatia periferică obliterantă nu cuprinde doar afecțiunile de natură aterosclerotică ci și alte afecțiuni cum
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
în cadrul aterosclerozei sistemice, care poate realiza un tablou de ischemie arterială acută sau cronică. Nu se includ în acest capitol semiologic anumite afectări ale unor segmente arteriale bine determinate (aorta ascendentă, crosa aortei, arterele carotide cu ramurile lor, aorta toracică, aorta abdominală până la nivelul emergenței arterelor renale, precum și arterele viscerale mari) care prezintă o semiologie aparte [1, 2, 11, 12, 17, 20, 24, 37]. Arteriopatia periferică obliterantă nu cuprinde doar afecțiunile de natură aterosclerotică ci și alte afecțiuni cum ar fi
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
întâlnite în ischemii severe, asociate frecvent cu neuropatii ischemice; -colorație cianotică, marmorată la expunere la frig sau permanentă, localizată pe membrele inferioare asociată cu tegumente reci, hiperhidroză întâlnită în livedo reticularis secundare unor boli (periarterită nodoasă, LES, crioglobulinemie, anevrism al aortei abdominale cu embolii colesterolice) sau idiopatice mai ales la femei tinere. Pentru punerea în evidență a modificărilor intermitente în colorația tegumentelor s-au imaginat și pus în practică câteva probe de postură: 1. semnul ischemiei de ridicare Buerger pentru extremitățile
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
migrante sunt semne care atrag atenția asupra debutului unei posibile trombangeite obliterante mai ales la un bărbat tânăr și fumător. k. Pulsațiile arteriale: -dilatația congenitală sau câștigată a arterei pulmonare: pulsații în spațiul II-III intercostal stâng parasternal; -dilatarea sau anevrismul aortei ascendente: pulsații vizibile la nivelul furculiței sternale, spațiile intercostale II-III-IV dreapta. În anevrismele gigante tumoarea devine vizibilă sub tegumentele lucioase, roșie-violacee și care prezintă venectazii; -sindrom Marfan: pulsații liftante pe marginea dreaptă a sternului spațiile II-III-IV; -în insuficiența aortică dansul
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
survenind mai ale la femei după vârsta de 50 de ani fiind periodică în crize acompaniate de cefalee temporară nocturnă, febră, grețuri și vărsături. Semnul Oliver-Cardarelli-Mac Donnel - coborâri ritmice ale laringelui, simultane cu sistola ventriculară - este întâlnit în anevrismul crosei aortei localizat pe bronhia stângă; -pulsații ale aortei abdominale: în treimea inferioară a regiunii epigastrice la pacienții astenici, nevrotici și femeile cu gastroenteroptoză; nu trebuie confundate cu semnul Harzer - pulsații epigastrice, sub apendicele xifoid, determinate de hipertrofia ventriculară dreaptă. Pot fi
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
de 50 de ani fiind periodică în crize acompaniate de cefalee temporară nocturnă, febră, grețuri și vărsături. Semnul Oliver-Cardarelli-Mac Donnel - coborâri ritmice ale laringelui, simultane cu sistola ventriculară - este întâlnit în anevrismul crosei aortei localizat pe bronhia stângă; -pulsații ale aortei abdominale: în treimea inferioară a regiunii epigastrice la pacienții astenici, nevrotici și femeile cu gastroenteroptoză; nu trebuie confundate cu semnul Harzer - pulsații epigastrice, sub apendicele xifoid, determinate de hipertrofia ventriculară dreaptă. Pot fi întâlnite și în anevrismele aortei abdominale [10
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
-pulsații ale aortei abdominale: în treimea inferioară a regiunii epigastrice la pacienții astenici, nevrotici și femeile cu gastroenteroptoză; nu trebuie confundate cu semnul Harzer - pulsații epigastrice, sub apendicele xifoid, determinate de hipertrofia ventriculară dreaptă. Pot fi întâlnite și în anevrismele aortei abdominale [10]. PALPAREA ARTERELOR ȘI PULSUL ARTERIAL [10, 27, 28, 34, 51] Palparea se face metodic, într-o anumită ordine, fără a se „sări” vreo arteră importantă a anumitului segment. Palparea pulsului arterial este o etapă majoră, obligatorie în diagnosticul
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
includă suflurile arteriale periferice de diferite grade, asociate sau nu cu freamăt, precum și posibilele zgomote de etiologie venoasă. Auscultația directă pentru punerea în evidență a modificărilor hemodinamice ale fluxului sanguin se efectuează direct la nivelul arterelor carotide, temporale brahiale, renale, aortei abdominale, iliace, femurale și poplitee. Suflurile au intensitatea audibilă maximă în timpul sistolei, cu o posibilă extensie și în protodiastolă, fiind de intensitate variabilă care depinde de diametrul vasului afectat, având o configurație „crescendo - descrescendo”. Pentru determinarea localizării suflului, examinatorul trebuie
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
proximal loc de auscultație de-a lungul segmentului arterial, fiind audibile doar câțiva centimetri distal față de locul stenozei. În cazul arterelor musculare suflurile se aud pe o distanță de cca 4-6 cm față de locul stenozei, în timp ce suflurile localizate la nivelul aortei au o propagare de maximum 15 cm. În timpul auscultației nu se comprimă artera cu stetoscopul, pentru a crea false sufluri, existând o serie de precauții pentru auscultația diferitelor artere (pacient în apnee în timpul auscultației carotidelor). Pentru diagnosticul etiopatogenetic pozitiv și
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
început să apară din ce în ce mai multe publicații privind apariția leziunilor miocardice după folosirea soluțiilor conținând potasiu, astfel că Shumway, din California, a început să utilizeze hipotermia locală, prin circularea unei soluții saline reci în sacul pericardic, în același timp cu clamparea aortei [10]. Această tehnică de răcire a sacului pericardic s-a dovedit atât de eficientă încât este folosită și în prezent. Din 1966 și până în 1972, Cooley și colab. [11], în Houston, au experimentat oprirea cardiacă doar prin clamparea aortei în
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
clamparea aortei [10]. Această tehnică de răcire a sacului pericardic s-a dovedit atât de eficientă încât este folosită și în prezent. Din 1966 și până în 1972, Cooley și colab. [11], în Houston, au experimentat oprirea cardiacă doar prin clamparea aortei în normotermie, declarând apariția contracturii ischemice a inimii („inima de piatră”), subliniind dezavantajele acestei tehnici. Cooley semnalează că majoritatea pacienților care au dezvoltat contractură ischemică aveau o hipertrofie severă a ventriculului stâng, ceea ce demonstra insuficiența protecției miocardice, mai ales la
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
prin peroxidarea lipidică [120]. Weisel și colab. au demonstrat creșterea nivelului markerilor de leziune membranară celulară datorită radicalilor liberi [121] în sângele din sinusul coronar la 10 pacienți cu by-pass aorto-coronarian - la 3 și la 60 de minute după declamparea aortei. Prima eliberare a radicalilor liberi apare în perioada de reperfuzie și a doua la 5 minute de la administrarea sulfatului de protamină. S-a încercat reducerea acestui stres oxidativ din timpul reoxigenării prin administrarea, în soluțiile cardioplegice, de antioxidanți și chelatori
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
primit adenozină în preoperator au obținut o scădere a eliberării CPK-MB și un index cardiac postoperator îmbunătățit. Yellon și colab. [131] au raportat conservarea rezervelor miocardice de ATP la pacienții cu by-pass aorto-coronarian după precondiționarea cordului prin clamparea intermitentă a aortei. O variantă mai atractivă și mai puțin traumatică ar fi aditivarea în soluția cardioplegică a unui agent farmacologic care să asigure efectele precondiționării. Przylenk și colab. [132] au identificat posibilitatea existenței unui astfel de mediator (adenozina), care se eliberează din
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
protecții miocardice suplimentare, simpla hipotermie dovedindu-se ineficientă. Prin adăugarea cardioplegiei cristaloide hiper-potasemice, Conti [74] a obținut o îmbunătățire semnificativă a protecției miocardice în comparație cu protecția hipotermică. Cardioplegia În condiții normale, cordul este perfuzat cu sânge ejectat din VS, care părăsește aorta prin arterele coronare dreaptă și stângă. Compoziția sângelui este permanent adaptată de organism astfel încât să fie corespunzătoare nevoilor și să fie filtrată de microemboli sau particule gazoase. Astfel, cantitatea și distribuția fluxului sangvin miocardic (adică oferta miocardică de oxigen) sunt
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
fost adăugați continuu diverși constituenți soluției cardioplegice. Soluțiile cardioplegice reci s-au dovedit cu siguranță mai avantajoase și cu un grad crescut de protecție miocardică, atât prin temperatură cât și prin constituenții adăugați. Această soluție cardioplegică este injectată în rădăcina aortei imediat după clamparea acesteia, fiind distribuită pe căile anatomice normale, determinând oprirea cardiacă omogenă. Cererile miocardice de energie, datoria de oxigen și acumularea metaboliților care inhibă anaerobioza, împreună cu starea de instabilitate hemodinamică rezultată prin scăderea contractilității miocardice și prin scăderea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
tubulatură calibrată care să asigure debitul și presiunea dorite. Diametrul diferit al celor două tuburi asigură raportul constant de 4/1 sânge-soluție cristaloidă indiferent de rata fluxului [106]. Cardioplegia standard 1. Inducția caldă. Reducerea fluxului în circulația extracorporeală și clamparea aortei. Se administrează soluția cardioplegică rece (8-12°C) anterograd și retrograd timp de 2 minute fiecare, până la oprirea cardiacă totală (debit 200 ml/min, mărit la 300 ml/min la cordurile hipertrofice) . 2. Readministrarea cardioplegiei reci. În timpul clampării aortei, se administrează
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
și clamparea aortei. Se administrează soluția cardioplegică rece (8-12°C) anterograd și retrograd timp de 2 minute fiecare, până la oprirea cardiacă totală (debit 200 ml/min, mărit la 300 ml/min la cordurile hipertrofice) . 2. Readministrarea cardioplegiei reci. În timpul clampării aortei, se administrează doze multiple de cardioplegie la fiecare 20 minute pentru menținerea opririi cardiace și a hipotermiei miocardice. Cardioplegia cu sânge rece se administrează retrograd și anterograd. 3. Reperfuzia caldă controlată („hot shot”). Cardioplegia normotermică cu sânge îmbogățit cu substrat
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
minut, pe cale retrogradă sau pe grafturile venoase și este urmată de administrarea scurtă (20-30 s), retrogradă a sângelui normotermic. Administrarea retrogradă este stopată când cordul își reia spontan activitatea electrică și ulterior, pe cea mecanică și este urmată de declamparea aortei. STRATEGII DE ADMINISTRARE A CARDIOPLEGIEI ÎN SITUAȚII SPECIALE Inducția caldă Această metodă a fost introdusă pentru resuscitarea activă a miocardului ischemic, depleționat energetic prin maximizarea contractilității și scăderea cererii de oxigen datorită menținerii opririi cardiace [79]. De aceea, se adiționează
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
leucocitar și la primele contracții miocardice, cordul este declampat. Pe lângă tehnica standard de administrare a cardioplegiei, se mai utilizează variante modificate în diferite centre. Cardioplegia continuă cu sânge cald Are rolul de a preveni orice ischemie miocardică din timpul clampării aortei, prin administrarea continuă retrogradă de sânge normotermic [83]. Majoritatea chirurgilor întrerup administrarea pe timpul efectuării anastomozelor distale. Cardioplegia intermitentă anterogradă cu sânge cald A fost publicată prima dată de Calafiore în 1995 și are rolul de a elimina problema sângelui din
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]