390,674 matches
-
de parcă l-ar fi mîncat" (Chipul). Așadar datoria d-sale, în calitate de făptură zămislită de Divinitate după chipul și asemănarea acesteia, este de-a crea pentru a umple golul, plecînd de la punctul zero. Paradigma autorului devine chiar "Duhul Domnului plutind peste ape", doldora de virtualități. Traiectul d-sale este, evident, cel de la increat la creatul la care aspiră trudind "toată noaptea-n scriptorium": "Fac lumea de la capăt!/ Fac lumea de la capăt, Doamne,/ așa încît, atunci cînd te trezești dimineața,/ să-ți găsești
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
lui Clinton era conceput de altcineva mi-a părut evident, dar fostul președinte cel puțin știa unde și când să tragă cu ochiul la paginile din fața lui, unde și când să pretindă că are nevoie de încă o gură de apă. Întâmplarea face ca în timp ce scriu rândurile de față, George W. Bush să țină un discurs pe același canal de televiziune pe care l-am văzut și pe Bill Clinton vorbind, C-SPAN (www.c-span.org), de data asta cu
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
tînăr decît ea (și care mai și arată ca Keanu Reeves)! Așa povestită, comedia poate părea grozavă; din păcate, dacă n-ar fi jucată de monștri salvatori, ar fi de o plicticoșenie pe care n-ar mai înviora-o toate apele Senei... Sena cea frumos curgătoare, la care privește un bărbat învins definitiv. De dragoste. Și totuși, “omul omorît la sfîrșitul actului II” va prinde sfîrșitul filmului, triumfător. Tot în zona “consumului inteligent” (dar la o altitudine superioară) se plasează Invaziile
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
nu fie văzuți de pe zidul cetății, războinicii aleși urcă pe-o scară de cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură au înnodată o bocceluță cu carne în saramură, să prindă dimineața forțe, și-o rație de apă, să-și stingă setea. După ce-a urcat și ultimul războinic, strâng scara și închid trapa, să nu se observe nimic din afară. Se așează în ordine, cu răbdare, strânși unul într-altul, umplu burta animalului. Mirosul de lac n-
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
nu deschidă gura nimeni, fiecare să facă cât mai puțin zgomot cu putință. Dacă iese vreun troian și-aude că-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să simtă frigul. Sunt atâția și-așa de înghesuiți, că n-au nevoie de pătură. Problema-i cu micțiunile. Au stat înăuntru toată ziua și noaptea dinainte și, pe
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
și-l vor duce-năuntru. Dar nu, n-o fac, se întorc în cetate și închid porțile. În acea noapte, războinicilor ahei le e și mai greu să adoarmă. Foamea și setea-i cuprind pe toți. Nu mai au nici apă, nici mâncare, nici n-au cum face rost și-asta dă naștere la frecvente certuri, certuri pe care Ulise le curmă din rădăcină: să n-audă o vorbă. Un sforăit. Orice zgomot i-ar putea alarma pe troieni asupra capcanei
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
Teodor Racoce, la Buda, în 1821, Biblioteca românească a lui Zaharia Carcalechi, la Leipzig, în 1827, Fama Lipschii pentru Dacia. Ce mai dovadă de patriotism ignorant! l E greu de înțeles de ce unii ziariști țin cu tot dinadinsul să dea apă la moară celor care îi critică sau îi disprețuiesc (sînt destui și din aceștia!). O măsură de prevedere elementară ar fi să rămînă onești cu ei și cu cititorii. Iată un exemplu contrar. Dl Vladimir Tismăneanu ar fi făcut o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
de un reporter, asupra confuziilor, baronul de Gorj s-a dezlănțuit într-un atac furibund contra nenorociților de gazetari... De asta ziceam că gazetarii trebuie să se păzească, la rîndul lor, de bîlbe și erori. Ca să nu-i dea baronului apă la multele lui mori de vînt! Securitatea și misterele revoluției JURNALUL NAȚIONAL continuă seria exclusivităților despre Revoluția din ‘89. Am remarcat un interviu cu un fost colonel de Securitate care, sub protecția anonimatului declară că "cei care au provocat panică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
însă active, chiar dacă nemărturisit, în toate evocările. Ștefan Aug. Doinaș nu-și dezminte nicăieri în aceste pagini organica-i discreție, el nu-și exhibă aprehensiunile și nu va putea fi surprins lamentându-se, dar peste tot, în subtext, ca o apă freatică, poate fi percepută nu teroarea, cuvântul ar fi excesiv, dar neîndoielnic o anumită angoasă a trecerii. Cu toate acestea, tonul evocărilor rămâne în general de o senină detașare, umbrit doar pe alocuri de câte o undă de amărăciune sau
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
a intra în încăpere, undeva în stânga este baia. Trei chiuvete care, prinse precar în perete, levitează ascunse privirilor iubitorilor de magie. Fiecare dintre cele trei chiuvete are o rozetă înțepenită sau, dimpotrivă, care se rotește în gol. Probabil cea de apă caldă. Sifonul uneia dintre ele picură într-o găleată. Un altul direct pe ciment. Cu un zgomot plăcut, de altfel. Aproape muzical. Oglinzile reflectă și ele cât de murdar pot goliciunea peretelui opus, cojit indecent de vopsea. Undeva în colț
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
interpretat motivul copilăriei. Deplîngînd pierderea unei vîrste edenice, autorul sugerează un „departe” metafizic, pe care dorește a-l recupera prin chiar mijlocirea zonei sacrificiale înscrise în traseul său biografic. Ontogenia lirică repetă filogenia destinului uman: „Pe vremea cînd pescuiam în apele tulburi, viața avea pantofiori/ de fetiță mergînd la școală, nu știam dacă peștele este o jucărie/ sau cina pe care urma să o iau/ lîngă tufa de corcoduși cu fructe mici și amare/ ca zilele mele de-acum. Pe vremea
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
și amare/ ca zilele mele de-acum. Pe vremea aceea cîntam la flaut/ din tijă de bostan, departe/ prietenul meu, într-un cartier mizerabil, cînta la muzicuță/ visînd la gloria unui pianist. Toate au trecut - gloria n-a mai/ venit, apele s-au limpezit, hipocloritul a ucis peștii, iar/ tufa de corcoduși au aprins-o colectiviștii - cina la care visez/ încă e departe, foarte departe...” (Sărac împotriva morții). O altă mască o reprezintă Erosul. Evadare din sfera mundană, necruțătoare mistuire, pierzanie
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută a lumii implică dificultăți ce nu pot fi depășite decît printr-un șir de probe sacrificiale ori
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
venea spre noi întuneric și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște fuse de tors în mîinile femeilor,/ ochii, ferestre prin care intra Venus din Queens,/ brațele ei dăruite de ape nu se vedeau, picioarele ei lungi lucrate cu migală de sculptor/ mii și mii de ani, dacă perfecțiunea ar fi putut exista,/ ea trecea atunci pe lîngă noi, gata să ne risipim/ peste cei ce ieșeau din metrou osteniți după
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
pe post de (= „ca”, „drept”, „în chip de”), foarte frecventă în uzul actual: “dormitorul Andreei conține canapea pe post de pat” (Libertatea 4101, 2003, 15); “haine vechi pe post de combustibil” (EZ 3517, 2003, 7); „palinca folosită pe post de apă de gură” (Ciberplai); „un frigider pe post de trambulină” (ib.). Înconjurați de posturi de televiziune, asaltați de posturi și postări în Internet, ne aflăm, altminteri, în plină perioadă de post.
Posturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12980_a_14305]
-
un fel de pînză imensă. O corabie încă ancorată la țărm. Se aud picăturile cum cad. Se strîng, ca la țară, sau ca pe străduțele pustii ale orășelelor de provincie, în jumătăți de jgheaburi prăpădite - sisteme improvizate de colectare a apei de ploaie - care dau într-o găleată, și găleata într-un butoi... Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului de Shakespeare, o sumă de citate din atmosfera spectacolelor lui Silviu Purcărete de la Craiova, o poveste ireală despre gustul dulce-amar al
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
tolerat de justiția germană, el a crezut că dă un certificat de credibilitate unor conspiratori dezorientați. Există semne că spre final Sartre s-a îmblânzit, a lepădat armura de cavaler al răzbunării și al soluțiilor radicale. În 1972 când în apele franceze a naufragiat un vas cu refugiați vietnamezi, Sartre n-a mai refuzat să intervină în favoarea prigoniților. Pentru asta trebuia să dezmintă două criterii de conduită pe care și le-a impus: să reprobe comportarea unui stat socialist, sinistrații evadaseră
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
fi fost în Siberia, și să mă consum din pricina clienților în trecere care vorbeau tare dimineața cînd se sculau, și nu încetam cu bombănitul pentru că păsările de noapte își tot aduceau la ele în cameră cete întregi de marinari de apă dulce. Astăzi îmi dau seama că alura mea de vagabond nu se datora nici sărăciei și nici faptului că eram poet, ci fiindcă îmi îndreptam toată energia, cu înverșunare, spre a învăța să scriu. Îndată ce am zărit drumul cel bun
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
de ușurare. Tocmai pe dos decît era de așteptat, sănătatea și moralul meu s-au îndreptat. Citeam mai puțin fiindcă nu prea aveam timp, dar am ridicat calitatea notelor de la Girafa și m-am străduit să scriu mai departe la Apă de ploaie în noua mea cameră, la o mașină preistorică împrumutată de Alfonso Fuenmayor, în zorii zilei pe care înainte îi prăpădeam cu Mono Guerra. Într-o după-amiază, cînd toate treburile erau rezolvate la redacția ziarului, puteam scrie Girafa, un
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
fost un prieten fidel, așa cum l-am considerat timp de 34 de ani... - Care erau relațiile dintre scriitor(i) și puterea în acea perioadă? - Înainte de ’89 situația era mai clară. «Ei» erau de o parte și «noi» de cealaltă parte. Apele erau împărțite. Abia acum aflăm că printre «noi» erau mulți informatori care făceau ca unele dintre acțiunile noastre (protestele scrise, cuvîntări în cadrul Consiliului Uniunii Scriitorilor, refuzul de a accepta propunerile cenzurii, trimiterea unor cărți în Occident, scrisorile trimise la Europa
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
un proces al celor vinovați penal nu are prea multe șanse. Este exact ceea ce a dorit puterea actuală... Se crede că «noaptea generalilor» a luat sfîrșit! Din contra... Ioan Talpeș, Grigore Ureche, Priboi... sînt numai vîrfurile ghețarilor care plutesc în apele limpezi ale prezentului. Dar cei despre care încă nu am aflat nimic? Așa că, cine să-i mai acuze și să le facă un proces? - Aveți de gînd să continuați demersul din această carte într-un volum și, implicit, să aduceți
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Marina Constantinescu Sînt ore sau chiar zile care contează cît pentru mare parte din pustiul pe care îl străbat. Adevărate oaze, cu apă bună și proaspătă care-mi trezește trupul și mintea, o apă clară în care se oglindesc amintirile mele dragi, ca Narcis odinioară. Există intervaluri care mă refac, care estompează deșertăciunea și care îmi dau iluzia zborului. Adică, simt uneori cum
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
Marina Constantinescu Sînt ore sau chiar zile care contează cît pentru mare parte din pustiul pe care îl străbat. Adevărate oaze, cu apă bună și proaspătă care-mi trezește trupul și mintea, o apă clară în care se oglindesc amintirile mele dragi, ca Narcis odinioară. Există intervaluri care mă refac, care estompează deșertăciunea și care îmi dau iluzia zborului. Adică, simt uneori cum îmi cresc aripi, frumoase, mari și aud fîlfîitul lor. M-ați
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
pentru primirea botezului; e) la începutul Postului Mare, catecumenul se anunță pentru botez și este înscris în registrul bisericii drept competentes, baptizomeni sau fotizomeni; f) în dimineața Învierii, competentes sunt botezați și miruiți, apoi primesc Sfânta Împărtășanie; înainte de afundarea în apa baptismală se cere candidatului la botez o mărturisire expresă a credinței în Sfânta Treime (acest rit, comun pe vremea lui Ambrozie și Augustin Răsăritului și Apusului, s-a păstrat în rânduiala catolică); g) competentes devin acum infantes și, de-a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Mihai Minculescu Se călătorește mult și frumos astăzi. Și, minus accidentele, cam multe și ele, se călătorește foarte confortabil. E drept, avioanele oricât de mari, oricât de repezi, oricât de prezidențiale ori cele pentru premieri, n-au încă piscine cu apă tocmai bună de înotat, dar fotoliul este măcar tapițat, dacă nu și înfășat în piei cu dinți de crocodil de nu se poate în țâțe de călugăriță - și asta din pricina lor, a maicilor neumblate la autodafé-urile secolului nostru ce n-
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]