9,963 matches
-
zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și o accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea să fie plăcută, dar simțeam că vara era pe trecute. Vara s-a terminat acum ceva timp și nu mai vine înapoi. A plecat pur și simplu, nu mai e. Bau, bau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pururi liber? Căci spiritul e liber, dar omul va putea fi pururi doborât, și dacă, odată cu moartea adoarme dispărând orice fărâmă din el, când va fi cineva cu adevărat lăsat să plece? Și ce-o oprea pe ea? Singurătatea care apasă cu putere, care o îmbată de o face să se urce pe pereți. Și nu mai vedea nimeni în jurul ei. Îi plăcea orașul, și avea să rămână cu el, iubirea sa, până când nu s-ar mai fi putut. Pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
foarte interesante caracterizează vacanța impecabilă. Iar Caragiale cu a sa "O scrisoare pierdută" a imortalizat vivacitatea noastră. Știm care este diferența între o persoană rea-crudă, și un ins rău mojic, dezagreabil. Copii. Copii distante. Vise. Vise de zi. Ruină. Ruina apasă, Iubire. Iubirea-i incertă. Mare. Marea-i furioasă. Fragmente. Fragmente-n durere, Lacrimi. Lacrimi alunecă, calm. Iubirea. Ce e iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant? Iubirea. Găsit-am iubirea? Aiurea. Merg aiurea. Luna. Luna lucește cu farmec. Luceafăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scoasei un geamăt. Atunci el mă trase rapid peste el, fără să mă rănească și-mi atinse ușor buzele de ale lui. Într-o clipă de pauză ne auzirăm răsuflările grele. Îi mușcai ușor buza de jos. Atunci el îmi apăsă gura de a lui, îmi desfăcu buzele și-și strecură limba înăuntru, intim, puternic, devastator. Apoi îmi sărută gâtul și din nou buzele, pe care le mușcă nesătul, în timp ce mâinile noastre grăbite ne desfăceau hainele. Curând rămăseserăm goi. Ne oprirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu am chef! spun mofturoasă, în același timp. Și după această scenă, epuizantă și copilăroasă, urmă o pauză. A cui a fost ideea? De ce eu? Nu contează. Must be the reason why I'm king of my castle! Însă noaptea apăsă pe noi, ne înconjură cu izolarea ei. Și sentimentul realului era mai apăsător ca oricând. Eram înveliți cu noaptea. Cu întunericul. Cu nimicul. "Eram" deci se întâmplase deja. Fără intenție, gândire, pur și simplu eram. Ne doream. Și exista acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
decizi și să fii aceeași persoană, indiferent de ce nimerește prin jur, și nimic să nu-ți stingherească evoluția. Mă uit pe geam. Când se lasă seara, poți vedea și din încăpere și înăuntru. O claritate deosebită a vederii când oboseala apasă trupul. Până la urmă, eu vroiam să plec. Și? În altă parte e mai bine? Totul e la fel, un prezent implacabil din care doar moartea izbăvește. Vrei tot? Da, dar nu mi se oferă nimic. Nu vei rămâne cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lor, și siguranța acestui fapt îndepărtează orice noțiune de timp, și nimic fizic nu-și mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se îmbrățișează, punându-și mâinile în jurul celuilalt, odihnindu-se, de-abia respirând și-abia apăsând, mai mult aer decât pe ei, cu o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit pentru ei. El spune: Te iubesc. Olimpia spune același lucru, de mai multe ori, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ideilor și temelor sunt neprețuite. Pot doar spera că vom fi în continuare liberi, poate și mai educați, și vom avea și artiști și opere de artă, iar dacă nu, să nu exageram. Rațiunea e soluția. Când se întâmplă să apese singurătatea, unde te duci? Ți-ai ocupat timpul, ai simțit destul. Mama e sacră. Do you love me, mother, like I love thy? A avea un copil, fruct al unei coincidențe (când te hotărăști) și al unui vis călduț (pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Raportăm totul la ceea ce știm noi. Și ce știm? Mintea controlează trupul. În ea este tot ceea ce noi avem în codul genetic. și mintea se controlează cu ea însăși. Bon. Vous connaissez votres affaires, je connais les miennes. Căldura mă apasă, stagnează. Would you be so kind to take this spider off me, please? Să înțelegi toate culturile, să cunoști trecutul și prezentul și să te cunoști pe tine. Apoi să te uiți înapoi, să vezi simbolurile ca stele colorate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cimentul e stricat și pe jos sunt multe pietricele. Ele se joacă. Eu îi zâmbesc, politicos. Și între noi există ceva mai mult decât ceea ce se vede. E o poveste ce o vrem noi poveste. · Egiptul mi se deschide ( Soarele apasă și e lumină) în lumină. · Sumerul e o aventură și Madmax îmi amintește de Sumer. Sau poate Regele Scorpion, puțin. Sunt oameni în comerț. Sunt demoni și temple. Ce mai este? Libienii, africanii, eschimoșii (iubiții eschimoși în sex și gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sufăr.... câtă nevoie am de el, să mă îmbrățișeze, aline, creadă, așa că nu avea rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mi-era foarte, foarte rău, de-abia mă puteam ține pe picioare, tremuram, mi-era foarte greu să respir, eram transpirată, dar nu aveam o stare de disconfort, chiar dacă mă simțeam sfârșită, ci mai mult o greutate binevenită care mă apăsa, aproape strivindu-mă, îmi venea înfiorător să vărs. El veni în fața ușii, și, întinzând o mână, blând, spuse: Nu pleca în starea în care te afli. Mi-ar face plăcere să rămâi. Spre plăcerea mea cea mai sinceră, îmi plăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
delicată (în acel moment el privindu-mă în ochi și insuflându-mi siguranță, ochii mei lăcrimând și oferind o interacțiune și mai intimă, mai exteriorizată, pe rând amândoi eram la verticală, eu cu spatele la canapea, în genunchi, apropierea deveni maximă, eu apăsându-mi unghiile în carnea lui, încet și emotiv, reținut totuși. Iubirea era evidentă, și, după ce plăcerea culmină cu o senzație pură, dar erotică, indecent de sexuală, parcă și el fu mai afectuos cu mine. Rămase puțin într-o îmbrățișare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-ți de acolo, șmechere. —Merci! După masă, Matei n-a putut rămâne în casă să se odihnească așa cum obișnuia; s-a îmbrăcat și a plecat fără țintă. I-a întâlnit pe logodnici care și ei au observat că ceva îl apăsa. Nu arăți bine, Matei, de ce? Am jignit-o pe Cecilia fără motiv și ea, pe bună dreptate, s-a supărat. — Cum așa? Hai, să intrăm la cafe-bar să bem ceva și vă povestesc. Au intrat, s-au așezat la masă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
capitole din viața lor. Întrocându-se la mașină, Matei a pus mâna pe scaunul din dreapta pe care stătuse Cecilia, simțind un gol profund în sufletul său. A pornit mașina cu gândul de a ajunge cât mai repede acasă, că singurătatea îl apăsa. Pe drum s-a gândit la frumosul pe care l trăiseră împreună. Îl cuprinsese dorul de Cecilia, deși nici nu se despărțise bine. Acasă, toți s-au bucurat de venirea lui. —Sărut mâna, mamă, mă așteptai? a îmbrățișat-o Matei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Dar abia în Japonia aveam să descopăr limitele neverosimile ale iubirii față de dura lex. Mă aflu, împreună cu iubita, în vacanță la Nikko, unul dintre cele mai frumoase locuri istorice ale Japoniei medievale, plin de temple și de pagode peste care apasă, protector și calin, umbra marelui shogun Ieyasu Tokugawa. Vrem să ne urcăm într-un autocar local, care transportă călători amețiți ca și noi dintr-un capăt în altul al răsfiratei așezări. Precauți, cu acel instinct românesc pe care ți-l
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
până la refuz, iar aerul condiționat nu mai face, nici el, față aglomerației. Broboane de sudoare mi se strâng inestetic pe frunte, regret (tardiv și inutil) că nu mi-am prins părul în coadă, rucsacul bombat ca burta unei gravide îmi apasă umerii, sunt un Atlas postmodern, cuprins subit de vertij, simț enorm și văz monstruos... În fine, ajungem la destinație. Ne năpustim pur și simplu pe ușa larg deschisă a autocarului, facem un pas, chiar doi, când, zâmbitor, dar ferm, precum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu forțează ordinea lumii, ci o urmează cu subtilitate, cunoscând momentul în care liniile de forță se aranjează astfel încât să îi acorde supremația. Mai mult decât atât, el nu este niciodată singur, povara necruțătoare a sublimei sale irepetabilități nu îl apasă: el este o fugară expresie a unui subiect colectiv, care, în acest moment, l-a ales pe el drept recipient. Obsesia afirmării de sine, încrâncenarea de a ataca redute îl ocolesc. De aceea forța lui va fi tot timpul superioară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să facă, dar haina ponosită a modestiei îi cade prost pe rotunjimi, știe și ea asta și o pufnește râsul bărbații japonezi se pierd cu firea din orice -, eu mă amuz copios, iar degetul ei gros, cu ghiul de aur, apasă butonul de la casetofon. Se aud versurile lui Hafiz, intonate molcom, dar eu mă gândesc la onsen-ul de ieri. În loc să mă înalț avântat spre alam al-mithal, rămân ca o nimfalidă prinsă cu bolduri, de chiar impudoarea mea, în insectarul trupeșei viermuieli
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de handicapul vorbirii), însă oferea un serviciu la mare preț în Japonia, și anume bideul încorporat. Am fost împinsă (și nu pot spune că am rezistat foarte mult) să-l testez imediat. Reiko mi-a arătat pe ce buton să apăs pentru a activa jetul de apă. Iată-mă singură, pregătită pentru marea experiență. Ei bine, aceasta nu s-a produs. În zadar am apăsat pe buton, chiar de mai multe ori. Îngândurată, am ieșit din baie și mi-am anunțat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
am rezistat foarte mult) să-l testez imediat. Reiko mi-a arătat pe ce buton să apăs pentru a activa jetul de apă. Iată-mă singură, pregătită pentru marea experiență. Ei bine, aceasta nu s-a produs. În zadar am apăsat pe buton, chiar de mai multe ori. Îngândurată, am ieșit din baie și mi-am anunțat eșecul, sub forma unei glume nevinovate: Se pare că bideul nu intră în funcțiune decât în prezența japonezilor, nu tolerează fundurile străine". Am râs
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]