8,321 matches
-
la viață ființele cele mai dragi din trecutul lui Peter, în ipostazele lor idealizate, cu care, altfel, acesta nu s-ar mai fi mai întâlnit niciodată. În acest fel, el însuși devine un (fel de) obiect de artă, care păstrează aparența nemuririi, mult timp după ce modelul care i-a servit a dispărut. Și-atunci, cum să-i reziști? Și, în același timp, cum să nu-i reziști? În pagini de o sensibilitate aparte, Cunningham se lansează într-o investigație meticuloasă a
Tentațiile trecutului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5192_a_6517]
-
servit a dispărut. Și-atunci, cum să-i reziști? Și, în același timp, cum să nu-i reziști? În pagini de o sensibilitate aparte, Cunningham se lansează într-o investigație meticuloasă a resorturilor iubirii, atracției și dorinței, ne vorbește despre aparențe, tabuuri, pasiuni mistuitoare, regrete și obsesii, despre acele momente în viață când ai fi în stare să dai cu piciorul la tot ce-ai construit până atunci, numai pentru a urmări o himeră. Intrăm în lumea asta plini de ezitări
Tentațiile trecutului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5192_a_6517]
-
de față conține revelații, chiar și obținute pe această filieră sordidă, a urmăririi continue: temuta Securitate, în ciuda mijloacelor nelimitate pe care le avea la dispoziție, nu reușește, nici pe parcursul acestui episod al existenței filosofului, să treacă de coaja subțire a aparențelor. Știe cam tot ce face și spune acesta, dar nimic mai mult. Și, anticipez, incapabilă să își explice anumite fapte evidente - cum ar fi carisma lui Noica și valul de tineri atrași de personalitatea lui -, va recurge la clișee și
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
Cosmin Ciotloș Precedentul volum al lui Marius Ianuș, Ștrumfii afară din fabrică (2007), propunea un concept în aparență confuz. Lirismul elementar. Critica, de la Al. Cistelecan la Paul Cernat și de la Daniel Cristea- Enache la Mihai Iovănel, a încercat să-l explice. Fără să reuș ească, însă. Și nu din vina ei. De fapt, nu conceptul era confuz. Ci
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
joc în Accelerat no. 17, unde nu înțelegem lămurit dacă domnul amabil l-a ademenit și altă dată pe negustorul de provincie, sau plătește păcatele altuia. Oricum, în toate cazurile, cineva râde la urmă. Pe drept, sau pe nedrept. Alteori, aparențele rămân netulburate, ca-n Luna de miere. Dincolo de disperarea de-o secundă pe care o trăiesc cucoanele imprudente, musafirul nepoftit în vagonul cu codoșlâcuri nu le strică alibiul. La urma urmei, cui i-ar folosi? Probabil că încurcăturile cele mai
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
pe parcursul crizei), neglijînd, aristocratic, subit revelata mastectomie a lui Maureen. Finalul este, bineînțeles, surprinzător. Passmore se restabilește psihologic (reluîndu-și activitatea creatoare) și cunoaște voluptăți curioase în relația amicalo-amoroasă cu iubita din tinerețe și credulul ei soț. Un tablou numai în aparență idilic, întrucît, în realitate, el ascunde un fel de apogeu al tensiunii identitare - imposibil de soluționat. Criza nu e acum doar a scriitorului depersonalizat, ci a întregii comunități (o problemă subterană a romanului o constituie drama cuplurilor occidentale destrămate, după
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
cuvintele interpretate, scoase și repuse în context, pentru că erau considerate indicii prețioase privind adevărul. Întotdeauna mesajele propuse reprezentau alternative ale realității, nu cutezau să se înfățișeze drept realitatea însăși. În Blow-up (1966), Michelangelo Antonioni încearcă să împingă investigația fotografică dincolo de aparențe, pentru a descifra și explica o realitate confuză. Eșecul pare a se datora unui deficit de informație. Adevărul ultim rămâne impenetrabil. La mai puțin de o jumătate de secol (2002), avem într-un film al lui Steven Spielberg, Minority Report
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
lumină care rămâne aprinsă peste noapte: fără însă să se întețească vreodată pe la colțuri, aceasta n-are nimic dintr-un șomoiog de cârpe pentru praf, dimpotrivă, e o substanță mai subtilă decât aerul. Este un fundal. Întunericul este doar o aparență, adevăratul fundal este lumina. Mie îmi plăcea să cred că eu eram cea care dădea naștere la picul acela de lumină, căci chiar și în bezna cea mai deasă am descoperit că pot să închid ochii și să-mi imaginez
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
mine ne stricam de rîs... îl pomenești și pe Breitenhofer, redactorul șef de la NW, știu că făcea vizite la Moscova și pronunța Boris Gudanov în loc de Boris Godunov, așa cum Kloth, secretarul de partid, spunea Penislavia în loc de Pennsylvania... Și pe Breitenstein cu aparența lui "trés distingué", destul de suspect în lumea aceea de intelectuali pe puncte, excepție făcînd, în primul rînd, Dieter Roth care părea marfă de import în acel magazin "second hand". Ce să-ți mai spun, mă plimb prin Utopia și-mi
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
premisa voinței de putere, Nietzsche face distincție între morala celor slabi și cea a celor puternici. În concepția lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care omul se neagă pe el însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și a se convinge de propria-i superioritate. Falsificarea moștenirii lui Nietzsche În anii '20, opera lui Nietzsche a fost revendicată de nazismul german și de fascismul italian. A fost interpretată "voința de putere" în sprijinul doctrinei
Cine a fost Friedrich Wilhelm Nietzsche by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/67076_a_68401]
-
de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru, pe care încearcă, în mod obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele etc. și care par a voi să exprime obiectele în ceea ce au ele ca aparență de viață sau ca scop presupus“. Prin urmare a clama antropocentrismul artei e aidoma acelui adagiu potrivit căruia nu-l poți căuta pe Dumnezeu decît dacă L-ai și găsit...
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
presiuni fără precedent. Ele fac comparații și se concentrează pe corpul lor. Industriile care pun accentul pe felul în care se percep femeile sunt în plin avânt - aceasta înseamnă că, de la o vârstă foarte tânără, femeilor li se spune că aparența este mai importantă decât faptele lor." Specialista consideră că acest lucru ar putea avea consecințe grave: "Pot apărea atunci tulburări alimentare, precum și măsuri extreme, cum ar fi chirurgia plastică." Psihologul Mamta Saha adaugă: "Cultura celebrității este mai accesibilă decât înainte
Tinerele britanice preferă sâni mai generoşi, decât un IQ mai mare () [Corola-journal/Journalistic/67186_a_68511]
-
de nevrozat grav, purtătorul unei nenorociri ereditare care îi conferă o stranie putere de seducție, dar îi și întunecă însușirile inerente. Așa este, ca personaj literar, evreul proustian. Hannah Arendt arată în mod strălucit, în Antisemitismul că acestă condiție, în aparență mai favorabilă, mai binevoitoare, este de fapt calea către Șoah, căci între eutanasierea bolnavului mintal și lichidarea în masă a evreilor în marginea gropilor comune și în camerele de gazare există o sinistră apropiere. Sebastian este un personaj proustian care
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
04.2009). Injuria așadar are de unde alege: variantele boarfă, borfet, borfetă îi stau la dispoziție, toate trei aplicabile unui referent feminin. În strânsă legătură cu boarfă trebuie discutat și termenul ștoarfă sau știoalfă, tot cu origine necunoscută, dar, după toate aparențele, cu o evoluție semantică similară. Dicționarul limbii române, Litera Ș, 1978, în înregistrează sub formele știolf, știoalfă,dar cu o mulțime de variante fonetice: ștoalfă, ștoarfă, știoarfă etc. și cu sensul de bază "obiect de încălțăminte sau de îmbrăcăminte uzat
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
am părăsit nevasta ș...ț" Dar "nevasta", Sofia Andreevna, e, în cuplul lor, cea unanim dezavuată. Cu atâta consecvență și atât de profund resentimentar, încât dobândește în cele din urmă, pe drept cuvânt, statutul de victimă a unei conjurații. În aparență, principala disensiune dintre ei era generată de problemele materiale, de o diferită viziune asupra lui a fi și a avea. S-o înțelegem și pe Sofia Andreevna : obișnuită cu un anumit nivel de viață, căsătorită cu un conte, cu grija
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
spontaneitatea improvizațiilor, dar nu semnele unei înțelepciuni mature căpătate în anii de pretins ordalițiu matrimonial. Căci, sub unghiul menajului în doi, autorul nu are idei, dar are facondă. Scrie dezlănțuit dintr-un elan ce aduce cu disperarea, proza lui avînd aparența unui diluviu copleșitor. Mai precis, Kierkegaard gîndește într-o matriță și scrie într-un torent, adică folosește o matriță schematică pe care o unple cu un torent de improvizații și asociații libere. Matrița este tripla distincție dintre partea estetică, etică
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
Odată cu admirația constantă pe care i-o poartă, Cioran rămâne totuși pentru el o continuă sursă de uimire, de interogații, dacă nu chiar de perplexitate. Ceea ce-l contrariază în primul rând e discrepanța dintre "fundalul apocaliptic" al viziunii filozofului și aparența sa cotidiană, de o cuceritoare cordialitate. La un moment dat, în 1976, Kraus crede că are revelația codului în care trebuie citit paradoxalul său prieten: "Cioran spune: aforismele pot să sune așa sau cu totul altfel, conținutul lor e lipsit
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
Iorga în cuprinsul acestui studiu, cu un material destul de generos la dispoziție. Iorga este cel ce realizează prima analiză a umorului lui Creangă, provenit din deformarea, dilatarea lumii, îngroșarea anumitor trăsături, "părtenirea uneia din însușiri", menită să ducă spre "o aparență monstruoasă"10), dar - lucru interesant - râsul nu devine scop în sine, ci decurge dintr-o lume îndelung privită, scotocită în detaliile ei "supt unghiul ridicolului", în contrast cu tonul serios, cumpătat al relatării. Or, tocmai această duplicitate - naratorul serios / limbajul humoresc al
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
forța. În această amplă îmbrățișare, lipsită cu totul de sentimente mărunte și de mize mici, intră deopotrivă soliditatea și achilibrul unei clasicități fără vîrstă și insurgențele, gesturile nonconformiste, ale unei adolescențe fără inhibiții. La intersecția celor două tendințe doar în aparență contradictorii, Anca Seel veghează și visează, asemenea unui leu singuratic și majestuos. Reveriile lui Constantin Baciu În lumea gravă a artei din ultimii cincizeci de ani, în care marile probleme ale existenței s-au intersectat permanent cu marile aspirații ale
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
autenticității - teoretizată de Mircea Eliade și îmbrățișată de Generația �27. De fapt, intruziunea incertelor date autobiografice în cîmpul literaturii, în speță al romanului (incerte - fiindcă, așa cum vom vedea, "verificarea" lor ține de o aproximație majoră) poate doar să conducă la aparența de accentuat "realism psihologic", ca răspuns la întrebarea: Cum ar putea fi transpusă, cu un plus de autenticitate, mișcarea psihologică altfel decît prin convocarea propriilor trăiri? Mai mult decît retorică, întrebarea este tautologică și ne împinge, oarecum calculat, într-un
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
în aceste eseuri pe unde scurte anumite incongruențe structurale. De fapt, o repet, chestiunea nu se pune în termeni vizuali. Prea puțin contează că unele enunțuri durează câte-o jumătate de pagină, tonul lor, prozodia lor (risc un termen în aparență nepotrivit) nu lasă loc de confuzie. În această Sută de scrisori din Paris, criticul nu omite nici un nume cu greutate al literaturii franceze. De la Pascal, care e primul asupra căruia zăbovește, până la, desigur, Verlaine, Valéry, Proust, Fondane, Mauriac (căruia, deloc
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
Köhler, un inspirat și ironic eseu. În al doilea rînd, Ion Papuc (în eseul „Ce se întîmplă în Hamlet"), comentînd cartea lui Carl Schmitt, Hamlet sau Hecuba, pune în lumină fina distincție dintre Trauerspiel și Tragödie, două noțiuni care în aparență înseamnă același lucru, dar care, în opinia lui Carl Schmitt, se deosebesc în profunzime. Potrivit gînditorului german, nu orice joc de scenă trist și plin de mîhnire (Trauerspiel) poate fi o tragedie (Tragödie), condiția ca un joc tragic să fie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
dar omul trebuise să dea interviuri, să-l vază nația încliftat. La patru ace" (Flacăra lașului, 9.06.2009). Cum se vede, cuvântul e folosit în mod ironic, pentru a duce în derizoriu, prin aerul său învechit și vag interlop, aparențele de eleganță desuetă. Există și verbul a desclifta, care a fost înregistrat în limbajul hoților de buzunare: „prietenul meu a zis că trebuie s-o «cânte» pe una de portofel, pe care o «descliftase»> (îi desfăcuse fermoarul de la geantă, n.n.
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
scântei, divagații pe care le urmăream vrăjit, sonoritățile îngropându-se în magma fierbinte a versurilor, ...și înțelesesem că trebuie să te dereglezi oarecum ca să fii un mare poet, răspunzând astfel altor legi ascunse pe care doar geniul le descoperă în aparență ordine logică a lumii. Pe urmă, mai era și o anume provocare a legilor fizice ale corpului uman cu tot, cu intelect, ca să primești fără de crâcnire, dar perfect ordonate, lucrurile ce-ți trec prin mintea înfierbântata... O mare invenție a
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
defavorabile pentru societatea Hidroelectrica. Promisiunea de dare de mită s-a făcut cu ajutorul inculpatului Brădean Eugen, director de trading în cadrul S.C. Hidrolectrica S.A. și membru în cadrul Directoratului Hidroelectrica S.A. Suma promisă cu titlu de mită urma a fi disimulată sub aparența unui contract de comision care ar fi fost încheiat de către o firmă off-shore și firma achizitoare a energiei electrice. Potrivit actului constitutiv al companiei Hidroelectrica, puterea de decizie este repartizată între Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul de Supraveghere și Directorat
Scandal de corupție la Hidroelectrica: Consilier de ministru și un director al societății, reținuți de DNA by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/65743_a_67068]