1,353 matches
-
de aceea întâlnită la nunțile țărănești. De cele mai multe ori lungimea textului făcea dificilă memorarea lui spontană, încât pentru a nu fi uitată, o. era transcrisă uneori de dascăli bisericești, de călugări și chiar de preoți. Așa se explică prezența elementelor apocrife și mai ales a citatelor biblice în o. de nuntă, ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să atribuie acestei specii o origine cultă, religioasă. Investigații amănunțite au arătat însă că, de fapt, toți autorii indicați de manuscrisele ce păstrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
au fost călugării sciți sau daco-romani. Pentru a combate această tendință, precum și a celei monofizite, ei s-au servit de formula: „Unul din Treime a pătimit pentru noi cu trupul”. Este de știut faptul că, la acea vreme circulau documente apocrife în spiritul calcedonismului „antiohian”. De aceea, ei au preluat micul lor text de la Patriarhul Proclu al Constantinopolului. Din Fecioara Maria S-a născut Domnul Hristos în Care firea omenească nu lucrează independent, deoarece persoana Sa nu e rezultatul unei convergențe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aceeași cinste și de aceleași privilegii ca și scaunul Romei) l-a omis cu bună știință, evidențiind, în schimb pe acelea de la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. Totodată, a avut grijă să despartă un canon de la Niceea de adaosul lui apocrif de proveniență romană. Prin impunerea erei creștine, Dionisie Smeritul a exprimat ideea stăpânirii Mântuitorului Iisus Hristos asupra istoriei și a veacurilor. În chip real, viziunea aceasta a unit în spirit trei continente. Numită și era dionisiană, sau era nouă, era
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
p?? e?te de colocolo prin fă? a a trei stenografi, oprindu? se din c�nd �n c�nd că s? le dicteze acestora simultan o carte, o pies? ? i un editorial. Spiritul relat? rîi lui Stahl este dominat de caracterul apocrif al incidentului. F? r? ajutorul magnetofonului, al procesoarelor de cuvinte, al computerelor, al avioanelor sau al altor �nalte tehnologii�, Iorga se bizuia pe etica muncii, mintea ? i excep? ionala lui memorie. S? ne �ntreb? m ce ar fi putut realiza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a locurilor comune obscure, cât și din bucuria/nevoia de a fantaza. Unele texte sunt de proveniență bogumilică, dar au fost integrate într-un imaginar mai relaxat ideologic, pe alocuri chiar mai puțin conformist față de canon. În legendele și epistolele apocrife (Căderea îngerilor; Cuvânt despre viața și moartea lui Avram; Legenda despre Adam și Eva, despre Moise, Solomon, Ieremia, Cuvânt despre lemnul crucii etc.), în Evangheliile lui Iacob și Nicodim (toate aceastea cu privire la Vechiul și Noul Testament), în amulete și în prosopografiile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
religios se transformă în magic, după cum călătoriile sfinților misionari (în Dosoftei, Viața și petreacerea svinților) au ajuns să se asemene, prin pitoresc și aventura fabuloasă, cu Alexăndria sau cu legendele hagiografice, în imaginarul colectiv se configurează o realitate fantastică inedită. Apocrifele lui Cigala, lui Dorothei de Monembasia sau cele din Paleea historica transferă către imaginar narațiuni și personaje biblice, construite după modelul fabulosului precreștin. Textele sfinte devin, după această metamorfoză, niște basme sau povești din care mirabilul a fost expulzat, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau, inversând, "viața ca vis al morții". Țiganiada oferă chiar mai mult: un topos al medievalității populare - "țara în care curge lapte și miere" − vizitată de eroul "cavaler" al taberei țiganilor, într-o replică dată unei realități niciodată mulțumitoare. Legendele apocrife notate de Grigore din Măhaciu atestă frecvența reprezentării infernului − tema dezvoltată cu predilecție de evul mediu și prin care imaginarul românesc se așează în același plan cu occidentul și cu orientul îndepărtat. Apocalipsul Apostolului Pavel, Apocalipsul Fecioarei și Moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
special din Himalaya să-l vadă pe noul-născut. Bătrânul înțelept și-a exprimat regretul că nu va mai trăi suficient încât să-i poată asculta și urma învățăturile. Închinarea idolilor a avut loc și în cazul lui Iisus. În Evanghelia apocrifă după pseudo-Matei se povestește că pe când Sfânta Familie era în Egipt și vizita un templu, cei 365 de idoli s-au prăvălit la pământ, sfărmându-se în bucăți dinaintea lui Iisus. De asemenea, atunci când a fost dus la templu la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea tuturor neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca, 2, 29 32). Despre copilăria lui Buddha știm puține lucruri. Legenda spune că era cel mai învățat și mai destoinic tânăr din vremea sa. Despre Iisus, Evangheliile apocrife menționează mai multe amănunte și chiar unele minuni. Evangheliile canonice relatează doar un episod semnificativ. La doisprezece ani, copilul a fost dus la Ierusalim și găsit în templu, unde toți se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. Urmează o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
India, iar Sfântul Pavel devine „apostolul neamurilor”. Ambele religii au scrieri sacre considerate canonice precum Tipitaka, respectiv Vechiul și Noul Testament, dar și scrieri necanonice însă reprezentative precum cronicile din Ceylon, Milinda-Pañha, Nettipakarana, Visuddhimagga și Abhidharmakośa, respectiv cărțile deuterocanonice și Evangheliile apocrife. Istoria buddhistă înregistrează patru concilii, care au avut loc pentru a lămuri definitiv textele canonice sau pentru a discuta anumite chestiuni de doctrină. Numeroase concilii au avut loc și în Biserică și din aceleași motive. Cele mai importante sunt cele
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fie prin „punere în abis”, fie „în paralel” față de textul principal, performanțe de jonglerie în materie de atribuiri succesive sau alternative ale secvențelor unor naratori diferiți, exploatarea virtuților polifoniei, dezbaterii și dialogului, recursul la digresiune și la citat, real sau apocrif, la pastișă ș.a.m.d.). Au fost remarcate și afinități cu Urmuz, cu avangarda interbelică și cu literatura absurdului, Dumitru Micu opinând, de pildă, că proza lui S. conține „poate mai mult dadaism decât întreaga presă românească de avangardă”. Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al spaimei și coșmarului. O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea și zădărnicia: „Aici e la fel de trist, de stupid, de zadarnic,/ nu mai ai nici pe cine ucide/ și nici de cine să fii ucis” (Hamlet apocriful). Este locul în care viii nu se mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea și zădărnicia: „Aici e la fel de trist, de stupid, de zadarnic,/ nu mai ai nici pe cine ucide/ și nici de cine să fii ucis” (Hamlet apocriful). Este locul în care viii nu se mai deosebesc de cei morți, iar cadavrele „încep să-ntinerească”, într-o parodie macabră a evoluționismului, ale cărui legi răsturnate fac din boală, pestilență și crimă emblemele unei realități întoarse, „paraistorice”: „Noi n-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
a accentua unicitatea lui Dumnezeu și stăpânirea lui absolută asupra lumii întregi: în partea aramaica din cartea Daniel, unde are forma ’Pl"h"’ ‘ill"i’" (3, 26.32; 4, 14.21.22.29; 5, 18.21; 7, 25) și în apocrife. În Gen 16,13, Hagar, îndată după profeția îngerului privind numele și destinul fiului ei Ișma’el (nume ce are și el în componență numele divin- „Dumnezeu aude”), i se adresează cu numele de ’Pl-Ro’, „Dumnezeu care vede/se face
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Eliberare, trebuie menționat Tudor Mușatescu, nu doar ca dramaturg, ci și ca romancier (Mica publicitate, 1935) și publicist. În calitate de colaborator al revistelor umoristice și al magazinelor ilustrate, Tudor Mușatescu publică nenumărate schițe, momente și povestiri și se remarcă prin scrisorile apocrife compuse în manieră caragialiană reunite în ciclurile Doresc ca micile mele rândulețe și Post-restant. Umorul acestora, bazat pe efectele ilare ale vârtejului de agramatisme de tipul celor comise de "eroii" din comediile și schițele lui Caragiale, primește diverse irizări, inclusiv
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valoare a literaturii clasice japoneze, a descris-o ca fiind o arogantă ce se credea deșteaptă și care era de fapt o ușuratecă. Însemnări de căpătâi, scrisă în perioada 995- 1012, copiată și recopiată de-a lungul veacurilor, cu adăugiri apocrife ce îngreunează identificarea textului original, cuprinde, în edițiile moderne, aproximativ 300 de texte sau paragarafe cu lungimi diferite care prezintă, în stilu-i caracteristic, laconic, elegant, sugestiv, critic și umoristic, descrieri de natură, caracterizarea oamenilor, evocarea sărbătorilor și procesiunilor, a obiceiurilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prima oară în cultura românească, tezaurul ideilor preplatonicienilor. I se datorează, de asemenea, transpuneri de opere esențiale din literatura elină, Istoriile lui Herodot și ale lui Polibiu, Istoria romană a lui Cassius Dio, comedia Broaștele de Aristofan, Scrisorile, în parte apocrife, ale lui Platon ori texte din Plutarh, Porphyrios și alții, însoțite de comentarii și introduceri. O investiție temeinică, pe termen lung, în actul de cultură, rareori prețuită. SCRIERI: Curs de istoria literaturii grecești. Epoca preclasică (sec.IX-VI î.e.n.), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
Widengren, 1968, pp. 369 sqq.; Gnoli, 1980, p. 81 nota 126 cu bibliografia) demonstrează forța expansiunii și a vitalității zoroastrismului În contact cu cultura sincretică elenistico-romană (cf. lucrării admirabile a Boyce și Grenet, 1991). Elenizarea magilor și răspândirea unei literaturi apocrife pe care cultura elenistică o pune sub autoritatea lui Zoroastruxe "Zoroastru" sau a altor exponenți importanți ai școlii de Înțelepciune divină, cum ar fi Istaspe sau Ostane, prin tratate de magie, alchimie, astrologie, apocaliptică, sunt fenomene care demonstrează clar forța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
expresia neființei înseși, a nimicului pur. Este ceea ce se afirmă în mod explicit într-un text atribuit lui Aristotel (inclus atât de Bekker în ediția aristotelică, cât și de Diels în fragmentele presocraticilor), care, deși considerat de majoritatea comentatorilor ca apocrif, provine totuși din atmosfera gândirii eline și o caracterizează. „Într-adevăr - se spune aici - fără de limite e neființa: ea nu are nici mijloc, nici început, nici sfârșit, nici vreo altă parte, și tocmai așa este nelimitarea; dar ființa nu se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prezintă pe Iorga citind o carte în timp ce pășește de colocolo prin fața a trei stenografi, oprindu-se din cînd în cînd ca să le dicteze acestora simultan o carte, o piesă și un editorial. Spiritul relatării lui Stahl este dominat de caracterul apocrif al incidentului. Fără ajutorul magnetofonului, al procesoarelor de cuvinte, al computerelor, al avioanelor sau al altor "înalte tehnologii", Iorga se bizuia pe etica muncii, mintea și excepționala lui memorie. Să ne întrebăm ce ar fi putut realiza avînd la dispoziție
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
scriitor”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Porto-Franco”, „Ziarul de duminică” ș.a. Debutul editorial l-a constituit volumul de poezii Roata, apărut în 1968. Au urmat Întoarcerile (1970), În așternerea văilor (1974), Poeme (1985), Păsări apocrife (1988) și selecția de autor Roata (1997); participă cu ciclul Ploaia, fluviul și mandolinele la antologia colectivă Poemele Dunării (1998). I s-a decernat, în 1997, Premiul „Steaua Dunării” pentru întreaga activitate culturală. Elogiat la debut de Nichita Stănescu (într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale contextului postmodern al deceniului al nouălea, traversează versurile din Păsări apocrife, dar nu renovează în substanță scrisul lui O., rămas fidel unei poetici moderne retro, cu aluzii insistente la G. Bacovia, dar și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale contextului postmodern al deceniului al nouălea, traversează versurile din Păsări apocrife, dar nu renovează în substanță scrisul lui O., rămas fidel unei poetici moderne retro, cu aluzii insistente la G. Bacovia, dar și la momentul Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru. SCRIERI: Roata, București, 1968; Întoarcerile, București, 1970; În așternerea văilor, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
substanță scrisul lui O., rămas fidel unei poetici moderne retro, cu aluzii insistente la G. Bacovia, dar și la momentul Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru. SCRIERI: Roata, București, 1968; Întoarcerile, București, 1970; În așternerea văilor, București, 1974; Poeme, București, 1985; Păsări apocrife, București, 1988; Roata, București, 1997; Poemele Dunării (volum colectiv), Galați, 1998; Brâncuși, artist-filosof, București, 2001. Repere bibliografice: Paul Georgescu, Două debuturi poetice, „Informația Bucureștiului”, 1968, 8 august; M.N. Rusu, Despre necuvinte, VST, 1968, 43; Magda Ursache, „Roata”, CRC, 1968, 47
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
cont., I, 680-682; Gabriela Omăt, Viața e o șansă, CNT, 1986, 14; Romul Munteanu, Despre stele, concret și eroare, FLC, 1986, 24; Adriana Iliescu, Poezia firescului, RL, 1986, 26; Sultana Craia, Pierdut în vise, LCF, 1986, 35; Al. Piru, „Păsări apocrife”, SLAST, 1988, 32; Romul Munteanu, Viața e un drum..., FLC, 1988, 16 septembrie; Valentin F. Mihăescu, „Păsări apocrife”, LCF, 1988, 33; Adriana Iliescu, Mitic și cotidian, RL, 1988, 41; Mariana Ionescu, „Păsări apocrife”, CNT, 1988, 46; Ulici, Lit. rom., I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]