73,900 matches
-
nici de un Pillat ridicat de păr. Cu atît mai mult cu cît poetul însuși se plîngea de calviție". Apoi urmărește a-și plasa edificiul pe un teren solid care nu poate fi decît cel al istoriei literare. În consecință, apreciază cu bun-simț că eroul său nu se află printre "animatorii primei linii din poezia noastră", ceea ce nu e grav, deoarece este, neîndoielnic, "titularul unei linii". Și anume al celei tradiționaliste, care poartă în marsupiu "coeficientul de modernitate". E o linie
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
traducătoare. Debutul a fost bine primit de critică, semnalat ca eveniment în numeroase reviste literare ale vremii și urmat, la un an, de un nou volum - Reci limpezi cuvinte. Volumele următoare apar însă la intervale mari în timp și, deși apreciate de critici, au fost mai puțin comentate: Copac înflorit - 1978, Picătura de ploaie - 1987, Vocile - 1998. Punere în abis adaugă acestora douăzeci și una de poeme inedite. Am citat toate aceste titluri pentru că ele, chiar singure, reușesc să vorbească despre traseul poeziei
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
evrei uciși în abator, ca vitele? Dar oare aceasta să fie România? Căutînd un răspuns - conștientă de zădărnicia efortului meu, dată fiind subiectivitatea inevitabilă - mi-am aliniat în fața ochilor chipuri ale unor personalități pe care le cunosc personal și le apreciez, și fețele abrutizate într-adevăr de alcool și sărăcie pe care le întîlnim pe stradă, în metrou, în trenurile aglomerate, în secțiile de votare. Români, și unii și alții. Dar România? Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts. A Journey Through History
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
Ce anume din activitatea dumneavoastră vă reflectă cel mai bine personalitatea? * Cum ați vrea să vă caracterizeze textul pe care îl scrieți? * Cu ce scop scrieți acel text? Care este scopul dumneavoastră în viață? * Care sînt valorile pe care le apreciați cel mai mult?", p. 66. Iată ce se cuvine scris pe ciornă: teza ("propoziție declarativă în care autorul enunță și anunță ideea principală căreia toate celelalte i se vor subordona într-o formă sau alta", p. 77), planul lucrării (eventual
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
aer de prospețime")? La rîndul lor, contribuțiile semnatarilor, luate fiecare în parte, și orchestrarea acestora în ansamblu, au făcut adesea mai degrabă trimitere implicită și polemică la "documentele" de receptare avute în vedere, de la serbările școlare la felul în care apreciem monumentele ridicate în cinstea poetului. Grupajul trece rapid peste demersul constatativ, zorindu-se către un efect provocator. În paranteză fie spus, toate acuzele de "cabală", "conjurație" ș.a.m.d. care i s-au adus sînt nemaipomenite copilării, chiar dacă nu odată
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
scris un articol favorabil țării în Neue Freie Presse. De fapt, articolul său a condamnat cu vehemență, politica antisemită a guvernului care, în 1879-1880, modificase articolul 7 din Constituție în așa fel încît, practic, să interzică încetățenirea evreilor. S-a apreciat că prin acest articol, Gaster și-a compromis definitiv, cum fusese sfătuit și i se promisese, reîntoarcerea în țară, după un an-doi, cum s-a întîmplat cu alți expulzați (inclusiv cu cei ardeleni). Și tot în 1885 s-a întîmplat
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
Și tot în 1885 s-a întîmplat căderea, la Naționalul bucureștean, a piesei D'ale Carnavalului, care a fost fluierată (semnalul l-ar fi dat D. Racoviță-Sfinx de la România liberă). Și piesa fusese, mai înainte, premiată de Comitetul teatrului. Bacalbașa apreciază că "D'ale Carnavalului a părăsit repede scena, spre a nu se mai reîntoarce". Viitorul a dezmințit cu asprime aprecierea lui Bacalbașa. Și tot în acest an 1885 s-a jucat pe scena Naționalului bucureștean un spectacol de operă, cu
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
mîndra precizare "revistă scrisă de George Panu". În 1888, după ce la alegeri izbîndesc mai toți fruntașii opoziției, cade guvernul I.C. Brătianu, succedîndu-i, cum spuneam, guvernul junimist Th. Rosetti. Părea că, politic, țara s-a liniștit. N-a fost așa. Bacalbașa apreciază că "agitațiile cele mari din București au dus, ca întotdeauna, agitația la sate". Și, ca dovadă, citează faptul că răscoalele țărănești au început în apropierea Capitalei. N-a avut dreptate. Răscoalele țărănești, din primăvara lui 1888, au avut, în fapt
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
Teclu. Ediția V.G. Morțun din 1888 e redusă la proporțiile minimale știute, infirmîndu-se și ipoteza că poetul i-a indicat sursele unor poezii din sumar. Despre ediția lui Xenopol din 1893, prima ediție antimaioresciană, reeditată de multe ori, este, cum apreciază dl N. Georgescu, azi "o curiozitate tipografică în editologia eminesciană datorită cronologiei arbitrare a poeziilor, sistemul ortografic folosit de editor, informațiilor cu neputință de verificat". Dar aceasta are meritul de a fi devenit ediția de masă a liricii eminesciene, editorii
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
sine, pe care nu-l poți neglija, că în alimentara cutare, la orele cutare, se va da cutare, se va găsi cutare, indiferent ce, dar va fi spartă în fine monotonia lipsurilor absolute... Trebuie să fii un nesimțitor ca să nu apreciezi evenimentul... O "supraevaluare" decurgînd din indigența generală. Discuție despre o țară socialistă avansată între doi pensionari la coadă, care ascultă regulat Europa liberă: - Au carne, au de toate, - primul. - Dar n-au libertate - al doilea. - Păi nici nu știu că
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
unității dinainte de căderea în hăul potrivniciilor și felurimilor? Sunetul cristalin al muzicii mozartiene! vestitor parcă de lumină neîntunecată și de trupuri nestricăcioase". Incontestabil, Nicolae Steinhardt nu e ceea ce s-ar chema un critic "profesionist" (nici nu s-a dorit astfel, apreciindu-se cu stilizată modestie, în raport cu multitudinea temelor sale, drept un "autor amator"). Sub scutul unei atari derogări de sine, își îngăduie a "submina" cu grație judecata strict estetică, delectîndu-se nu o dată, la modul simpatetic, cu scrieri de rang secundar, în jurul
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
eronată!). E obiceiul, în universitățile americane, ca la un moment dat să faci un "raport anual de activitate": ce cursuri ai ținut, câți studenți ai avut, ce ai publicat în specialitate (cărți, articole, studii, recenzii, comunicări). În funcție de aceste rezultate, ești apreciat, ți se mărește salariul, ești avansat ș.a.m.d. Mai e însă și o rubrică "altele", de care nimeni nu prea ține seama: de pildă, felul în care i-ai ajutat pe săraci sau handicapați, cât de activ ai fost
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
propus Mircea Anghelescu să le găsească răspunsuri pe măsură, într-un volum de eseuri publicat recent Cămașa lui Nessus, București, Editura Cartea Românească, 2000. Aducând un binemeritat elogiu personalităților marcante ale culturii românești din diaspora, ale căror opere, cunoscute și apreciate în lumea întreagă, au avut un destin mult mai puțin fericit în propria țară, Mircea Anghelescu alege, în chip fericit, un foarte sugestiv simbol pentru condiția intelectualului exilat - cămașa lui Nessus: "Așa cum Heracles sfârșește între imaginea Deianirei absente și a
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
Utilizând surse diverse, de la cărțile autobiografice ale scriitorului - A Time to Keep, There is My Heart ș.a. - și mărturiile celor care l-au cunoscut, la articolele publicate în presa românească și internațională, criticul evidențiază succesul avut cândva de acest autor, apreciat de Brâncuși sau de Ezra Pound. Un emoționant omagiu este adus apoi întregii elite a intelectualității românești din exil, elită care a îndeplinit un rol decisiv, prin puterea propriului exemplu, în formarea noilor generații de cărturari, exercitând o permanentă funcție
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
de consum. Chiar și Eco a fost luat în tărbacă și criticat violent pentru că vânduse un număr foarte mare de exemplare și devenise extrem de popular și de aceea a fost acuzat că scrie literatură de consum. După mine, nu poți aprecia un scriitor după cum se vinde: un scriitor care se vinde bine nu poate fi socotit automat un scriitor de consum și invers, faptul că un scriitor se vinde puțin nu este defel o garanție a calității scrierii lui. Aprecierea trebuie
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
că nu mai erau cai, singurele animale capabile să dea morții solemnitatea cuvenită. Comparat cu vechile cortegii de odinioară ale funeraliilor naționale, acesta nu lua nici un examen; presupunînd că, pe lumea ailaltă, ar fi fost examinatori și note care să aprecieze cum se cuvine sosirea defunctului pe tărîmul celălalt. Era ceva industrial. Un cortegiu mecanic, urît, definind însăși concepția săracă, lipsită de vreo imaginație a constructorilor posaci de deasupra care mai rămăseseră încă în viață, să desăvîrșească intrarea în viitorul paradis
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
de națiune și folclor ca mijloc de stabilire a identității naționale pentru țările Europei de Est, cărora le-a oferit rațiunea de a fi. De la această moștenire herderiană Balcanii au fost considerați un Volkmuseum al Europei. Treptat, Balcanii au fost apreciați drept zona subdezvoltării originare. Și azi, celebrul articol al lui Huntington, care împarte Europa după religie (la noi trecînd granița dintre catolicism, protestantism și ortodoxie), preconizează că, în viitor, sursa fundamentală de conflict va fi mai curînd culturală decît economică
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
patetisme regizorale și nici actoricești. Se urmărește, cred, mai degrabă, punerea în lumină a unor situații și ipostaze mai puțin uzate, mai puțin cunoscute. Și aici, prezența fiecărui actor este importantă, atent dozată. În lipsa unei mize a piesei, se poate aprecia echilibrul și măsura prezente în interpretarea tuturor și a fiecăruia în parte. De aceea, mi se pare lipsit de onestitate să fac ierarhii, treceri în revistă sau omisiuni comentînd practic o fotografie de grup tratată în sepia de Doina Levința
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
spiritual al autorului. Realismul moral are o arie largă de cuprindere, care include judecăți politice și comportamentul în societate, dar aplicat la literatură el se referă la o anumită empatie cu textul literar, la capacitatea de a-l înțelege și aprecia conform unor criterii elastice și relative, nu absolute și rigide. Așa cum în viața de zi cu zi există mai mult probleme decît soluții, care reclamă reflecție permanentă, nu eliminare, în literatură există texte imperfecte, care trebuie înțelese în raport cu potențialitatea lor
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
să adopte o etică a refuzului: "...mi-am făgăduit odată că niciun bărbat nu va mai exista în viața mea, pentru că îmi revin după o boală grea, pentru că sunt sătula de monotonia iubirilor mele oferite unor bărbați incapabili să le aprecieze (...) am decis sa alung bărbații din viața mea (...) nu mai cred în nimic, mă simt obosită, nimic nu mă mai surprinde, fiecare gest de iubire mi se pare tocit, totul e fumat..." Acestea sunt totuși accese și ceva mai încolo
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
din urmă constituind încununarea unui sinergism divino-uman sau continua colaborare dintre har și voința omului. Se știe că Sfântul Grigorie de Nazianz a alcătuit împreună cu Sfântul Vasile cel Mare prima filocalie din texte culese din operele lui Origen. Literatura patristică apreciază însă și frumosul estetic, ori de câte ori acesta contribuie la intensificarea și amplificarea frumosului moral sau la mărirea lui Dumnezeu. Părinții descriu adesea în pagini clare de proză sau în versuri luminoase frumusețile naturii, armonia și farmecul înfățișării trupului omenesc, splendorile construcțiilor
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Voina-Răuț, pe Radu Aldulescu, semnînd un fragment din noul său roman Proorocii Ierusalimului, alături de poeme de Fernando Pessoa și Carlos Drumond de Andrade, tălmăcite de Dinu Flămând. Ne putem face o idee despre un scriitor maghiar contemporan, Péter Nádas, foarte apreciat în Occident, și din a cărui carte în curs de apariție la Ed. Univers, Ana-Maria Pop ne oferă un capitol, deschizîndu-ne pofta de a citi în întregime Sfîrșitul unui roman de familie. * Cel mai intervievat scriitor român contemporan, prezent în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
p. 323), Justin de la Cernica (204), admirați și iubiți de marele teolog ca expresii ale înduhovnicirii dumnezeiești. Legăturile profesorului cu călugării au fost permanente și atestă prețuirea sa pentru isihasmul ortodoxiei noastre. Ceea ce nu înseamnă că părintele Stăniloae n-a apreciat harul preoților de mir, cum ar fi părintele Vișoiu de la Biserica Răzvan, devenit duhovnicul familiei. Din 1967, când părintele Stăniloae a putut din nou să călătorească peste hotare, recunoașterea sa internațională s-a produs definitiv, mai ales prin reputația lucrărilor
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
de a stăpîni textul în limba germană (care presupune probleme specifice de emisie), de a se adapta unui stil vocal solicitant ce le este străin (să nu uităm că nu s-a mai cîntat Wagner la noi de decenii) trebuie apreciat întru totul. Este o performanță pe care fiecare, pe măsura posibilităților sale, a dus-o pînă la capăt. Sever Barnea în personajul despre care compozitorul scria că trebuie să exprime prin cîntul său "o liniște înfricoșătoare", "energia teribilă a mîniei
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
viciată. Teribilisme de tot felul își fac loc și aici aducînd enorme deservicii tuturor. În acest an, poate mai mult ca oricînd, s-au adîncit tot felul de prăpăstii între regizor și actor, între aceștia și criticii de teatru. Fiecare apreciază aportul celuilalt ca fiind minor, marginal, acordîndu-și sieși vioara întîi. Se ajunge repede la intoleranță, la negări, la blamări, la false ierarhii în fiecare "tabără". Nu se mai ascultă argumente, nu se mai ține seama de ele. Și prea puțini
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]