17,970 matches
-
paza Sucevei. Ioan râdea de Îndrăzneala fetei, dar n-o Îndepărta, ci Îi dezvălui tainele curajului, a dragostei de neam.Și Îi dete o treabă deloc ușoară: atunci când se apropia vreo primejdie, dinspre răsărit ori dinspre apus, ea trebuia să aprindă câte un foc pe dealuri, dând de veste tuturor că-i paște vreo primejdie. Nu a trebuit să-i spună de doua ori, căci Sânzâiana era foarte curajoasă În Îndatorirea ei: aprindea pe deal câte un foc ce din depărtare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dinspre răsărit ori dinspre apus, ea trebuia să aprindă câte un foc pe dealuri, dând de veste tuturor că-i paște vreo primejdie. Nu a trebuit să-i spună de doua ori, căci Sânzâiana era foarte curajoasă În Îndatorirea ei: aprindea pe deal câte un foc ce din depărtare se vedea ca o făclie galbenă și atunci știau satele că se apropie vreo urgie. Ioan era tare mândru de eleva lui. Într-o zi plecă Sânzâiana de acasă Într-un sat
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
satele sucevene, aprizându-le și făcându-le cenușă, au furat vitele și au tăiat cu iataganele lor pruncii , femeile, bătrânii și bărbații, acolo unde i-au găsit : la cosit, la moară ori prin curți. Sânzâiana nu fusese la datorie, n-a aprins focurile pe dealuri, nu i-a putut Înștiința pe cei din neamul ei de primejdia ce-i paște. Nu l-a putut anunța nici pe Ioan, străjerul și păzitorul Sucevei.Turcii auziseră de el, s-au năpustit asupra-i, l-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cârciumă. Bărbatul ei a luat-o cu binișorul, a luat-o cu vorba, dar ți-ai găsit ca ea să se linisteașcă! Într-o zi, când a venit obosit de la muncă, pisica (adică nevasta lui) dormea beată: focul nu-l aprinsese, mâncare nu făcuse, casa n-o măturase, pe copii nu-i spălase. Azi așa, mâine așa, bietul om nu știa ce să se mai facă. Femeia lui era acum leneșă, bețivă, prefăcută și mincinoasă. Ca să n-o mai sfădească atâta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
singur. Ar fi vrut să plec cu ea, dar simțeam că nu pot părăsi încă Bucureștiul. Într-o zi, în drum spre casă, am trecut prin parc și m-am așezat pe o bancă. Prinsesem obiceiul, de la Stela, de a aprinde câte o țigară. Mama mă certa: "nu ai luat alte obiceiuri de la fata asta decât să fumezi și să umbli prin crâșme. Bine că a plecat"! Cu gândurile aiurea, aproape n-am observat că lângă mine s-a așezat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
intrat într-un parc de acum un secol! Se întoarse, băgă cheia în ușa transparentă de sus până jos, cu rama metalică. Împinse și intră. Ușa se închise automat în urma lui și imediat, în partea stângă, odată cu închiderea ușii, se aprinse o lumină puternică, în spatele unei arcade generoase. Dădea într-o rotondă, în mijlocul căreia se afla un piedestal suplu, elegant, pe care era așezată o sculptură. Nu-și dădu seama de la început din ce era lucrată. Reprezenta o balerină pe poante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
limbile pământului. Se simțea bine aici, în mijlocul oamenilor, mai ales că era și puțin "acasă", amintindu-și că un picior al Turnului era ridicat cu elemente metalice de la Reșița! Stătu așa mult timp, în aerul răcoros al înserării. Luminile se aprinseseră. Turnul era luminat, de sus până jos, feeric, cu lumini intermitente. Forfota din jurul lui îi plăcea, iar caruselul cu călușei și clopoței de peste drum îi aducea aminte de vremurile copilăriei. Urmărea fețele oamenilor, femei, bărbați, tineri, îndrăgostiți... Simți, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
țigară... Fumase în tinerețe, dar se lăsase demult. Acum simți că o țigară i-ar fi prins bine. Poate l-ar fi liniștit. Rămase în întuneric o bună bucată de timp, nici el nu știa cât. Apoi întinse mâna și aprinse veioza. I se păru puțin cam mare, aducea cu o Tiffany și răspândea o lumină caldă, plăcută... Își ridică perna mai sus și observă, în fața lui, un tablou înfățișând un peisaj marin, cu o stâncă golașă într-o margine. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fost alături de mine? Parcă fără voie se îndreptă spre sala de baie. Acolo, acolo trebuie să fie ceva ce n-am observat. Deschise ușa ce dădea spre culoarul lung, la capătul căruia erau scările ce duceau la etaj, lumina se aprinse instantaneu. Începu să cerceteze foarte atent pereții. Înaintă încet, metru cu metru. Trebuie să fie aici ceva, nu sus, unde nu era terenul ei. Deodată se bătu cu palma peste frunte! Dar ea a avut un atelier, un atelier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
scării zări două butoane unul roșu, unul negru. Mici cât unghia, aproape să treacă neobservate. Își spuse că negrul nu e bun și apasă butonul roșu. La fel ca în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și rămase uluit de ceea ce vedea. Întâi a crezut că visează. Se frecă la ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
imperiali, nu trandafiri din Ecuador fără miros, nu... Ochi, într-un vas, o floare a soarelui. Plăti și, cu harta în mână, merse direct la maestru. Nu era un mormânt sofisticat, avea un mic monument, o placă și cam atât. Aprinse o candelă, puse floarea alături. Cârcotaș cum era, se gândi că Brâncuși s-ar fi simțit mai bine în cimitirul din Hobița, alături de mama sa, așa cum își dorise. Își aminti ce lung și greu fusese drumul lui de la București la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prezenți. La Père Lachaise, Enescu odihnea într-o companie ilustră, vecin fiindu-i Chopin, mormântul acestuia fiind mereu încărcat cu flori. La Enescu fu surprins de marea panglică tricoloră și de un buchet de flori de câmp, "imortele", viu colorate. Aprinse și aici o candelă, zicându-și că și Enescu s-ar fi odihnit mai împăcat în țară, țara pe care o iubise și o servise exemplar. Gata cu cimitirele, își spuse! Ii era foame si după experiențele deloc pozitive cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Petre nu și-a aflat somnul mai toată noaptea. Îi apărea mereu Argatu, în uniforma de polițist cerându-i panoplia, amenințându-l cu pușcăria, apoi Domnul Argatu, în campanie pentru Parlament și acum "revoluționarul" Argatu, proțăpit în vârful hotelului Irbis. Aprinse veioza și se uită la cartea de vizită ce o primise: Ștefan Argatu, Doctor în științe juridice. Consultant în probleme economice și financiare, manageriat, contracte, marketing. Sediul central București... Telefon, fax, e-mail... Trase o înjurătură, aruncă pe podea cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-o discuție aprinsă cu Ana, care, cu caietul de schițe în față, desena și desena, prindea figuri cu o repeziciune extraordinară. Mihai o invită pe Beatrice la dans și atunci, cu toții, și-au îndreptat privirile către ei. Erau atât de frumoși amândoi, dansau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
curat în sufletul și mintea mea. Și gândind așa, își aduse aminte de pachetul cu scrisorile lui Clody! Nu avusese curaj să le citească până acum. Îi ajunsese Jurnalul! Cu flăcările pâlpâind în șemineu, cu Toni cuminte la picioarele lui, aprinse veioza și desfăcu emoționat pachetul învelit în hârtie de mătase. Îl învălui un parfum suav, dulce și mângâietor parfumul lui Clody! Erau 10 plicuri, puse cu grijă unul peste altul, într-o ordine cronologică. Hârtia era fină, de mătase, scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bărbat încă în putere, cu familie numeroasă, cinstit, harnic, respectat de săteni. Slujba a fost frumoasă, atmosfera de sărbătoare i-a cuprins pe toți. Înainte de Înviere, părintele Haralambie veni în fața Altarului cu Lumina, chemând credincioșii: "Veniți de luați Lumină". Își aprinseră lumânările, ieșiră în curtea bisericii, se citi Evanghelia și, când clopotele începură a bate, părintele strigă cu glas puternic "Hristos a înviat" de trei ori, toți răspunseră în cor "Adevărat a înviat". La început, cântarea credincioșilor a fost ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o zi, intră la biserică, dorea să mai stea de vorbă cu părintele Haralambie. Ușile erau deschise, așa cum se cuvine să fie Casa Domnului. Intră, dar nu era nimeni. Îl învălui liniștea și atmosfera aceea de taină, își făcu cruce, aprinse o lumânărică și începu să se roage pentru bunicul de la care moștenise darul de bijutier, pentru părinți, pentru copiii... Se trezi la un moment dat cu amintirea părintelui Gherasim de la Paris și cu spusele lui: "și roag-o să te ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
copilul și îi spune: „Să fii sănătos (sănătoasă), Să crești și frumos (frumoasă), Să îți meargă ghine, Să-ți cie de ghine!” Ia lumânarea de botez, care este împodobită cu flori, busuioc și material de rochie, bluză sau fustă, o aprinde și împreună cu nașul, dă părinților copilul zicând: „Primiți de la noi un cin Și de la Dumnezeu un creștin.” Nașii oferă o traistă plină cu cămășuțe, bonețele și pelinci (bucăți de pânză din in sau bumbac, din finet) care constituie zestrea pentru
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
aghiazma mare este ținută un an pentru alungarea furtunilor, a trăsnetelor și a bolilor). - Moșii sunt cunoscutele sâmbete ale morților, când cei trecuți în lumea veșnică sunt pomeniți în biserici, sunt bociți sau jeliți la cimitir. Pentru sufletul lor se aprinde o lumânare și se împarte mâncare, apă, băutură, vase și colăcei. - Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul Domnului (în Vinerea Mare); - Învierea Domnului Iisus Hristos, păstrarea lumânării
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
botez. Nunta ținea trei zile. La nuntă se cântau cântece specifice, nefiind permisă muzica. În cazul decesului, mortul era spălat pe paie, îmbrăcat în costumația specifică și înfășurat în pânză albă și așezat pe laiță, cu capul spre icoană. Se aprindea candela și se citea Psaltirea. În ziua înmormântării, era scos din casă dimineața și dus la biserică, unde se oficia Sfânta Liturghie, apoi Parastasul. În timpul Parastasului se împart bani. În jurul corpului celui decedat se pune o cunună de hârtie pe
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
nevoie, zise doctorul. Am să-i fac azi o injecție puternică și febra îi va scădea. Nu m-a prea convins nici de data asta. A plecat de îndată ce i-a făcut mamei așa-zisa injecție puternică. După-amiază, mama s-a aprins la față și a început să transpire abundent. Asta, probabil, datorită miraculosului efect al injecției. Mama mi-a spus, pe când îi schimbam cămașa: — Cine știe, poate o fi un doctor bun. Temperatura a scăzut la treizeci și șapte de grade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-i văd chipul, să-i aud vocea. Am avut senzația pe care o are cel căruia doctorul îi prescrie cauterizarea tălpilor și el trebuie să suporte durerea fără ca măcar să tresară. Spre seară, mama a intrat tiptil în cameră și a aprins lumina. S-a apropiat de pat și m-a strigat. Glasul ei era blând. M-am ridicat și m-am așezat pe marginea patului, trecându-mi mâinile prin păr. Am privit-o și am zâmbit. Mama a schițat și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
rece. Vă rog, veniți aici numai o dată. N-are importanță când. Vă aștept. Nu plec nicăieri. Vă rog, credeți-mă. Acordați-mi o singură întâlnire și, dacă n-o să vă plac, spuneți-mi deschis. Flăcările din pieptul meu au fost aprinse de dumneavoastră și numai dumneavoastră le puteți stinge. Eu nu pot să le sting fără ajutor. Dacă ne întâlnim, dacă ne-am întâlni, știu că aș fi salvată. Dac-am fi trăit pe vremea când s-a scris Man’yōshū
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prin camera luminată slab. Îmi venea să mor. — De ce oare? 39 cu 5. — Nu pot suferi clipele dinaintea declanșării febrei. Mă doare puțin capul, am frisoane și apoi fac febră. Se întunecase afară. Ploaia încetase, însă vântul mai bătea. Am aprins luminile și mă pregăteam să intru în sufragerie. Mama m-a strigat. — Mă supără lumina la ochi. Te rog, las-o stinsă. — Doar nu vrei să zaci pe întuneric? am întrebat-o, ezitând lângă comutator. — N-are importanță. Când dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
rog, las-o stinsă. — Doar nu vrei să zaci pe întuneric? am întrebat-o, ezitând lângă comutator. — N-are importanță. Când dorm, țin ochii închiși. Nu mă simt deloc singură pe întuneric. Nu pot suferi lumina puternică. Să nu mai aprindem lumina în cameră de azi înainte. Cuvintele ei sunau a prevestire. Am stins lumina din camera mamei fără să mai comentez. Am aprins o lumină în camera de alături și m-am dus la bucătărie, îngrozitor de deprimată. Pe când stăteam acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]