48,939 matches
-
lumea ta este prin excelență una a reprezentării care domină și controlează conținuturile vitale ale vieții. Ea instaurează primatul "făcutului" asupra datului. "De ce să apropii ideile de viață, să le multiplici la infinit [...] și să nu fac ceastălaltă revoluție: să apropii viața de idee, s-o modific pe ea în sensul ideii?"13. Această revoluție, la care Noica visa încă de la prima sa carte, nu este posibilă decît cu riscul unei relative desființări a lucrurilor pe care spiritul le întîlnește în
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
de serioasă, iar adevărurile noastre, lipsite de elementul ludic, se plictisesc și, din răzbunare, încep să ne plictisească și pe noi. Uităm că omul nu există numai pentru a-l convinge pe celălat om - el există și pentru a-l apropia, a-l împăca, a-l seduce, a-l fermeca, a-l subjuga. Adevărul nu e doar o chestiune de argumente, ci și de atracție. Adevărul nu devine realitate într-un turnir abstract al ideii, ci din înfruntarea unor persoane"23
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
în cazul dat, noul substantiv se folosește doar la plural. În ultimul timp, adjectivul care preia și sensul substantivului alegeri, dintr-o sintagma foarte vehiculată, este anticipate: "timișorenii... au cerut ăanticipateă" ("Jurnalul național" 1669, 1998, 1); "anticipatele par a se apropia" ("Evenimentul zilei" = EZ 2049, 1999, 1). De fapt, înregistrarea cazurilor celor mai clare de elipsa lexicalizata din limbajul jurnalistic oferă un fel de grafic al temelor la modă: este evident că fenomenul nu se poate produce dacă publicul nu este
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
i-a impus rezistență, neacceptându-i colaborarea decât târziu. Am amintit în fugă aceste câteva date din evoluția postbelică a unor mari scriitori pentru a întări ideea de diferența la care și înainte m-am referit. Sunt elemente care îi apropie dar parcă și mai multe îi deosebesc și de aceea a-i consideră golobal, din perspectiva istoriei, îmi pare o procedare improprie și în orice caz nedreaptă. Măcar atât să li se acorde marilor noștri scriitori care au avut nenorocul
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
pe care nu se ostenește să le susțină temeinic, dar care sînt în sine suficient de interesante încît să treci cu vederea slăbiciunile argumentative ale autorului. În cel mai bun caz, ar fi putut fi un studiu revoluționar. Deși se apropie mai curînd de primul pol, cartea e pasionanta. Roșe pornește de la o constatare la îndemînă aproape oricui: că trăim într-o perioadă obsedată de problema identității, colective dar și personale. Teoriile deja existente referitor la această chestiune sînt, crede sociologul
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
sau, așa cum susține Iordan Datcu, cel mai important basmolog, pe G. Dem. Teodorescu, autorul unei culegeri fundamentale, Poezii populare române, pe Gr. Tocilescu, cel care cu volumul Materialuri folcloristice, realizează cea mai științifică cercetare în materie de folclor din epoca. Apropiat de Hașdeu este și Moses Gaster. Cartea lui, foarte importantă Literatura populară română, reprezintă prima sinteză a folcloristicii noastre și primul manual despre literatura din sec. XVIII. Autorul și-a propus să demonstreze, si a făcut-o strălucit, că poporul
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
Călinescu sau Camil Petrescu. Și aceștia din urmă și Alfa fuseseră, în anii războiului și în deceniul al patrulea, adversari ai Germaniei naziste și ai orientărilor de extremă dreaptă de la noi, dorind reforme democratice și o guvernare populară. S-au apropiat, ca și Alfa, lipsiți de alternativă valabilă, de noul regim, la început cu declarații publice prudente și cînd s-au trezit la realitate era prea tîrziu, aveau mîna totalitarismului în lat. După cum observația lui Milosz potrivit căreia cel mai bine
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
hăituieli). Structura interioară neiertata de tumultul contradicțiilor - întotdeauna profitabilă pentru scris - si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin Popa - un "optzecist" prin vîrstă - de patetismul liricii hispane. Un patetism suportabil și tulburător tocmai pentru că nu este altceva decît rezultatul unei pasionalități sublimate artistic. Cu Federico Garcia Lorca, Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
sociale, etnice, sincronice". Atît Tratatul de estetică generală (rămas în manuscris), cît și Micul tratat de estetică sau lumea văzută estetic, reflectă, așa cum spune Valentin Chifor, un ăautonomism extrem, un gen de estetică ireductibila. Prin extremismul atitudinii sale, Aderca, se apropie mai de grabă de un P. Zarifopol sau V. Streinu, opunîndu-se că și aceștia cu înverșunare oricăror variante ale unor estetici istorice, științifice, sociologice, morale, respingînd atît pe raționaliști, determiniști, cît și pe criticii psihologiști". Cu toate ca (impuritate subsidiara!): "Izvoarele gîndirii
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
exclus, la o opțiune netă: eclipsă de afară sau eclipsă dinlăuntru, drumul ca mijloc sau drumul ca scop? O alegere decisă ar fi poate mult mai limpede, dar infinit mai săracă în sine și mai săracă în nuanțe. Și atunci, apropiindu-ne puțin de generozitatea postmodernității și punînd toate datele în perspectiva unei gîndiri de tip ternar, s-ar putea afirmă hotărît că terțul este inclus și că avem două eclipse și două drumuri, la fel de reale ambiental și la fel de eficiente simbolic
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
ancorată în cealaltă lume, unde fiecare lucru se întîmplă o singură dată, un univers al fidelității necruțătoare. Tereza e cumplit de geloasa, dar pentru că îl iubește pe Tomas, ea își reprimă suferințele, încercînd cu disperare să îl înțeleagă, să se apropie de lumea lui, încercare care în cele din urmă o va împinge pînă la propria ei infidelitate maritala, o formă de sinucidere, în fapt, pentru că nu e capabilă de așa ceva. Cu trup și suflet, Tereza aparține universului lui "el și
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
a fost un fel de isterie colectivă, declanșată din senin. În realitate, chiar dacă n-a reprezentat doar o reacție la comunism, fascismul a însemnat și așa ceva. Va rămâne veșnic o enigmă de ce calcă Z. Ornea în vârful picioarelor ori de câte ori se apropie de acest subiect. Cititorul care rescrie fiecare carte Volumul cu titlul Portrete este o culegere de articole, publicate inițial, în ultimii trei-patru ani, în periodice (și în primul rând în România literară). Neobosit comentator de cărți, Z. Ornea reușește să
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
examen: număr de candidați, număr de prezentați, subiecte la unele probe, mod de desfășurare și incidente reale ori inventate, opinii ale celor implicați într-un fel sau altul etc. etc. Din păcate, unii (nu puțini!) dintre cei care s-au apropiat de acest "subiect fierbinte" s-au ars; par să nu fi trecut ei înșiși prin examenul de bacalaureat ori, dacă au trecut, nu l-au și absolvit. Ce altceva să crezi citînd că al doilea subiect la proba scrisă de
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
colosală din care s-a ivit lucrarea. Orchestră, Corul - pregătit de Iosif Ion Prunner - îl urmează fără șovăire. Dificultatea tehnică dominată, în ansamblu, rămân porțiuni semnificative unde dicțiunea... se topește (referință mea este concertul de joi, 1 septembrie). Pe masura ce se apropie actele finale, profilurile se îmblânzesc. Nuanțata, reculegerea din "Sanctus" (antipatic, acela care caută pete în soare, dar observ că nici soliștii, nici corul nu atacă "sonor" consoana inițială, așa că auzim mereu... "Anctus"...). Superb "Preludiul simfonic" desfășurat lent în curgerea moale
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
dă-ne-o/ și astăzi și nu ne ierta rătăcirea/ amîndoi ascunși în buclă această de timp/ mintindu-ne: nu oră a fost nu clipă ci doar frică/ un animal mic cuibărit sub inima, nici nu ai timp/ să-ți apropii buzele de carne/ că sărutul si-ncepe să putrezească/ (ploua cu gratii subțiri/ lumea-i închisă afară/ vorbește în șoaptă/ la cel mai mic semn va navali înăuntru)/ aș vrea să-ți spun: ești frumoasă/ că o fereastră închisă/ cînd
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
desăvîrșit. El trăiește sub semnul amintirii, al menținerii propriei sale fapturi într-un univers care aparține inevitabil trecutului. Dar acesta este universul sau familiar, căruia încearcă să îi construiască o copie în solitudine. Nostalgia, însă, nu numai că nu îl apropie de lumea pe care a piedut-o, ci dimpotrivă, îl îndepărtează de toate, amenințînd să-l arunce, treptat, în brațele morții. Pe insula e înnăbusitor de cald, si Robinson observa că păsările își caută răcoarea într-o mlaștină. Cufudîndu-se și el
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
al nonepicului înlocuit de viziunea apocaliptica (statică precum orice viziune) sau măcar de cinismul utopiei. Delimitării în spațiu îi corespunde una în durată, precum o rană metafizica a artistului ce-și nutrește închipuirea din vermina: "tocmai acum cînd cimitirele/ se apropie în liniște/ unele de altele// tocmai acum cînd/ nu se mai pot scrie epopei/ (în taină fie spus noi exersam la/ apocalipse)// tocmai acum cînd utopiile își fac/ o penibilă concurență// tocmai acum apari tu și ne spui lucrul acesta
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
la prețul ei de azi sînt viitorii revoltați de prețurile pe care le va avea ea după ce va deveni un Renault, cu nume autohton. Totuși, privatizarea "Daciei", mult întîrziată, dar perfectata în cele din urmă, e un semnal că ne apropiem de sfîrșitul unei epoci. Aceea a lui merge și așa care, după '90, s-a metamorfozat în se poate și mai prost, paralelă cu o deloc întîmplătoare agitare pînă în străfunduri a naționalismului la scenă deschisă. Ceea ce nu înseamnă însă
Dacia care nu mai e Renault-ul care va fi Dacia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17792_a_19117]
-
la "Dacia", inclusiv lansarea în producție a unei alte "Dacii", adică a unui Renault rebotezat și adaptat pieței țărilor în curs de dezvoltare, ar putea fi privit că o schimbare de macaz. La noi, nu se schimbă macazul, ci se apropie șină de el, prin presiuni succesive. Buni cunoscători și ai pieței, dar și ai orgoliilor locale, francezii de la Renault nu și-au propus să renunțe la Dacia autohtonă de pe o zi pe alta, ci o țin tactic în viață pentru
Dacia care nu mai e Renault-ul care va fi Dacia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17792_a_19117]
-
se transformă în declarații puternice despre politica și societate! Expoziția belgiană a fost construită pe două elemente - masă și oglindă - puse în relație cu fotografii ale spectacolului, în așa fel încît vizitatorul Quadrienalei să își formeze o idee cît mai apropiată de experimentul propus de trupă STAN. L-am întîlnit pe Dré Darden în spațiul românesc, unde au expus 16 artiști, pe care îi voi lista alfabetic, așa cum apar de altfel în catalogul expoziției. Doina și Puiu Antemir, Dragoș Buhagiar, Ștefan
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
îl auzim parcă sunându-si sieși, din goarna, mobilizarea generală!) și când atacă alte teme. Nu scrie niciodată plictisit, nu se mulțumește cu câteva jocuri de cuvinte (în care este, de altfel, expert). Cheltuiește din propria să ființă ca să se apropie fie și cu milimetru de adevăr. Și face o enormă risipă de talent literar pentru a-și acredita - sau măcar pentru a-și explică - ideile. Modul său de a defini, de exemplu, comunismul este antologic: "Preluându-i din arsenalul propagandistic
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza în cauză avînd un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia patronată de un Stelaru, de un Caraion: În nepereche mă complac/ trec înot în derîdere./ Străbat ale șobolanilor curți/ împielițat cu gloria ruginei./ Rege desculț îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
antropologie, dar oricum fascinant, o știm prea bine. O recunosc, de altfel, chiar oamenii de știință care se ocupă de domeniile respective. Pesimiștii susțin că nu putem afla, de fapt, niciodată nimic concret despre trecut, că nu ni-l putem apropia, cu alte cuvinte, că nu ne putem familiariza cu el într-o asemenea măsură încît să devină un soi de timp paralel cu propriul nostru prezent. Optimiștii ne îndeamnă totuși să încercăm, promitîndu-ne adevărate călătorii în mașină timpului, la capătul
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, George Tzipoia este un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporala a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extremă codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătură spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epura din viziunea bizantina și postbizantină. Pînă la un punct, George Tzipoia
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extremă codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătură spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epura din viziunea bizantina și postbizantină. Pînă la un punct, George Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Tipoia din ultima să perioadă, dar este solidar în mod direct și
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]