198,134 matches
-
în menghina infinitelor „șmecherii” prin care-și imaginează că prostește pe toată lumea. Mișcarea de maestru a lui Sorin Roșca Stănescu e cea mai gravă lovitură și cel mai dureros afront suferit vreodată de fostul lacheu care se visa împărat. Ea arată vulnerabilitatea totală a individului, dovedind că stilul agresiv în care-și îmbracă aparițiile publice ascunde o imensă cacealma. El e doar magnetul ce atrage pilitura impură a dezmoșteniților soartei ce-așteaptă de-atâta vreme un Salvator. Or, ce salvator poate
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
Bucureștiul este foarte aglomerat vinerea. Este isteric de-a dreptul. Ne ține pe toți, cu toate brațele tentaculare, prizonieri ai maladivei existențe pe care o traversăm aplatizați de rutină, tîmpiți de nonsensuri. Orice încercare de evadare este istovitoare. Abandonul se arată de peste tot, la intersecții, la stopuri, scoate capul prin geamuri de mașini luxoase și obraznice și rînjește ispititor, amăgitor ca să mă-ntoarcă din drum. Haosul de pe străzi îmi joacă răbdarea pe degete și-mi pune la grea încercare cuvîntul dat
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
panici, de scepticisme la prima mînă, de judecăți prefabricate. Dar și de bucurie. Nu trebuie căutate și întrunite unanimități. Doamne ferește! Am scăpat, totuși, de asta. Nu toți, desigur. Și asta nu ar fi cel mai grav dacă întîrziații s-ar arăta mai discreți, dacă și-ar asuma erorile, intervalul parcurs acolo, dacă s-ar strădui cumva să nu stea în calea nimănui, dacă ar fi, cu alte cuvinte, discreți. Și în spațiul culturii, al fenomenului teatral, însă, cum te întorci, dai
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
informații, care-i pun la dispoziție date și adrese dintre cele mai insolite. Comentarea faptelor, a evenimentelor este raportată mereu la literatură, scriitorii ocupând locul central al scenei. Ioana Pârvulescu nu exclude imaginarul, închipuindu-și, de pildă, cum ar fi arătat eroii unor bine-cunoscute romane (Adela, Fred Vasilescu, Felix) și chiar poeții și prozatorii epocii: Liviu Rebreanu se plimba ziua cu un Chevrolet roșu, iar noaptea, (adaug eu, când nu scria) privea cerul cu luneta, Octav Șuluțiu își cumpăra galoși și
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
izul de benzină.” Dar aceasta până în 1929, când „se scot din circulație ultimele șapte vagoane de tramvai cu cai.” Se schimbă mijloacele de locomoție și, totodată, mentalitățile. Pentru moment, Ioana Pârvulescu fixează culoarea locală, uneori cu pitorescul ei, observă cum arăta viața Bucureștiului de fiecare zi, moda femeilor, care pe atunci (în 1930) nu purtau pantaloni, iar bărbații își țineau sacoul încheiat la toți nasturii, încravatați și cu pălăria pe cap, chiar și pe timp de caniculă. oamenii aveau și un
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
umplut buzunarul, iar după ce s-au risipit aburii beției de la referendumul-iarmaroc, au constatat că sunt la fel de triști, de singuri și de batjocoriți. Că șmecheriile propagandei prin televiziuni nu mai țin, s-a văzut la Roman, unde boborul constituțional le-a arătat cameramanilor popoul amărăștean, un semn că nu se mai recunosc în realitatea pe dos ventilată prin tuburile catodice. La nici câteva zile, schizofrenia socială din România și-a arătat chipul hidos: pe de-o parte, s-a votat pentru Europa
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
țin, s-a văzut la Roman, unde boborul constituțional le-a arătat cameramanilor popoul amărăștean, un semn că nu se mai recunosc în realitatea pe dos ventilată prin tuburile catodice. La nici câteva zile, schizofrenia socială din România și-a arătat chipul hidos: pe de-o parte, s-a votat pentru Europa, pe de alta, s-a scandat împotriva străinilor care-au adus țara la faliment. Sigur că între investitorii străini s-au aflat și destui țepari. Adică inși care știau
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
pretenții la câștigarea viitoarelor alegeri a înghițit cu nonșalanță hapul. Poate urnele mobile au făcut minuni, poate Daciile scoase la mezat și mititeii sfârâind i-au scos din bârlog pe români. Miile de neregularități semnalate de organisme ale societății civile arată, însă, altceva: că s-a umblat în draci la liste, ca s-a bifat în prostie în dreptul morților și-al dispăruților. Că PSD-ul e încântat să domnească peste o Românie virtuală, alcătuită doar din decedați și „necunoscuți la adresă
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
-și exhibe zâmbetul chiar după ce americanii i-au plantat sub nas steagul Rusiei e răzbunarea ironică a unui destin tembel. Adică tot o poveste cu „andrisantul necunoscut”. Oricât de pro-american aș fi (și sunt), n-aș fi ezitat să le arăt băieților de la Casa Albă obrazul. Dar nu, președintele a continut să zâmbească. Acest mărunt incident diplomatic ar fi trebuit să-l pună pe Iliescu pe gânduri. Am intrat în cărțile americane pentru că reprezentăm un pion pe masa lor de șah
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
țiganilor este alcătuit din persoane conturate cu fierul înroșit, precum, - citez pe sărite: Goleman, Cucavel, Burda, Parpanghel, Boroș, Guladel, Neagul, ș.a. acesta din urmă un fel de prim ministru care avea fire de a grăi batjocuri câteodată... Singurul care se arată sceptic în ce privește un stat țigan înjghebat la porunca lui Vodă se arată a fi faimosul producător de ciure Cucavel, care obiectează: Intracea se rădică cu ciudă Cucavel, făcătoriul de ciure Strigând „Voi faceți din iarbă crudă Grâu, din toporiște, săcure
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
sărite: Goleman, Cucavel, Burda, Parpanghel, Boroș, Guladel, Neagul, ș.a. acesta din urmă un fel de prim ministru care avea fire de a grăi batjocuri câteodată... Singurul care se arată sceptic în ce privește un stat țigan înjghebat la porunca lui Vodă se arată a fi faimosul producător de ciure Cucavel, care obiectează: Intracea se rădică cu ciudă Cucavel, făcătoriul de ciure Strigând „Voi faceți din iarbă crudă Grâu, din toporiște, săcure!... Ho-ho! nu vă repeziți așa tare. Că nu sunt toate, păcum vă
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
Dan C. Mihăilescu, Al. Cistelecan, Romulus Rusan, Mihai Zamfir, Gabriel Dimisianu, Ioan Groșan, Ștefan Augustin Doinaș etc.) creația literară pare a se fi încheiat la nivelul anului 1989. În absența unui program clar definit este greu de bănuit cum vor arăta viitoarele volume ale acestei Istorii a literaturii române, mai ales în condițiile în care primul volum pune multe întrebări și în privința modului în care a fost operată selecția scriitorilor antologați. Cel puțin în primul capitol (Poezia), cantitativ predomină scriitorii originari
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
autorii cărții nu au fost foarte convinși de utilitatea ei, altfel nu se explică lejeritatea unor prezentări, superficialitatea referințelor critice (de cele mai multe ori în cazul acelorași prezentări) și absența inexplicabilă pentru un astfel de dicționar a unor opere. Nu știu cum mai arată programele școlare de azi, dar îmi este greu să cred că ele pot face abstracție de nuvela lui Costache Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu. Or, această capodoperă a prozei scurte românești lipsește din Dicționarul de opere. Altă absență de marcă este romanul
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
Enescu o muzică de extremă densitate. Ultima premieră semnată în regie și decor de Petrika Ionescu pătrunde în cea mai simplă filozofie “estetică” a spectatorului obișnuit cu teatrul și cu muzica prezentă în concertele simfonice: “Mi-a plăcut!”. Proba teatrală arată bine, are anvergură, nu lasă timp nimănui să se gândească la ale sale. Decorul este impunător: un ingenios perete alb cu proeminențe de basorelief, ca o placă masivă de marmură, crapă la vedere și deschide perspectiva zidului arcuit care strânge
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
protagonist Ștefan Ignat, să descopăr gîndurile regizorului Petrică Ionescu și modul în care s-a implicat trupa. Interpretarea regizorului este fundamental plastică aș spune. Decorul este absolut monumental, blocuri de marmură care se desfac la vedere și lasă să se arate sala tronului cu scări și construcții metalice, somptuoase, de bronz patinat. Peste tot este o viermuială continuă, zeci de personaje din figurație, corul și ansamblul de balet animă fără încetare spațiul de joc, copleșit astfel. Deși perfect coerentă și argumentată
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Un faun cu picioare de țap, care-a spus: ŤSfîntule, roagă-te pentru mine și-ai mei S-ajungem la cer, eu și ei, La beatitudine, asta tînjim mai presus.ť Și sfîntul, în replică,-a spus: "Rugămintea-ți se-arată riscantă, cred eu, Și ea împlinită îți este cu greu. Nu vii la un ave Maria, tu nu, Căci de țap ți-s picioarele, tu.ť La care răspunse bărbatul hirsut: ŤPicioarele mele, o, ce v-au făcut? Solemni și
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
critice dar, în mare parte, bine argumentate și oneste, povestirile, romanele, articolele și confesiunile "cu cântec" ale lui Preda. Nu întâmplător am făcut referire la conjunctura în care cartea de față a văzut lumina tiparului. Toate romanele lui Preda sunt, arată George Geacăr, fără prea mare efort (e suficient să pună cap la cap niște date accesibile oricui), afectate de împrejurări. Risipitorii, de pildă, apare într-un interval de 10 ani, în patru ediții care vor semăna tot mai puțin una
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
dată când e zgâlțâită o statuie la picioarele căreia nume mari și-au depus omagiul, că dl Geacăr are ceva personal cu fostul director al "Cărții Românești". Altfel nici nu se poate, de ce i-ar analiza, de pildă, domnia sa biografia? Arătam că povestea compromisurilor începe de la 1941 când, sărac fiind, tânărul Preda ajunge în București și caută oblăduirea lui Geo Dumitrescu. În primii ani de comunism scriitorul se menține, prudent, în afara jocurilor politice și, spune dl Geacăr, "evită accidentele biografice" - adică
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
e loc pentru dans și cântec, adică vodevil, în psihicul personajelor Roxie Hart (Renée Zellweger) și Velma Kelly (Catherine Zeta-Jones). Problema care se pune de obicei când vine vorba de adaptarea unei piese la film este dacă rezultatul nu va arăta ca o piesă filmată. Or, în Chicago, această problemă nu există. Dimpotrivă, deși lungmetrajul se hrănește cu inovații scenice (realizatorul introduce chiar și un număr de păpușari, doar că marionetele sunt chiar personajele), există și inovații cinematografice în modul cum
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
figură grotescă, pe gustul publicului. Ca filmul să-ți dea și gustul depravării fără a oripila spectatorii. Lungmetrajul face să fie evident că de Sade se chinuie să scrie exclusiv de dragul pornografiei pe care o produce în valuri. Oricum, este arătat producând obscenități relativ cuminți. Cine nu mă crede să citească Filozofia buduarului. Iar Kaufman, realizatorul, nu merge niciodată atât de departe cu perversiunea cum o face Pasolini. Astfel se ajunge la un caz care nu e problematic, și deci se
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
relațiilor dintre personajele și figuranții romanului, Salma este scoasă din matca previzibilă de hazardul întâlnirii bărbatului fatal: Sayub Shalla, un indian arabizat, zis Arămiul, de care e ca și vrăjită, de vreme ce ne aflăm în plin capitol al "narcozelor". Sayub se arată a fi meșter mai cu seamă în ritualuri de descântece de purificare, decât în performanțe erotice. Câmpurile celor doi amanți, crede autorul, erau într-o inexplicabilă vrăjmășie. îi dăm dreptate atunci când aflăm ce hram poartă acest Sayub: proxenet și furnizor
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
ziua de 1 aprilie - marea sărbătoare națională a scumpirilor și majorărilor de tot felul. Din acest motiv, abia-abia se va mai observa obiceiul TVR-ist din timpul câte unui spectacol, mai ales de muzică populară, când camerele de filmat ne arată imagini din sală unde vreun spectator se scarpină pe buric, altul se caută febril prin buzunare sau, pur și simplu, se scobește în nas... -Foarte bine, zice Haralampy, că muream de curiozitate să știu ce fac ăia din sală în timp ce
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
Olga-Silvia Turbatu) nu l-au citit niciodată pe Labiș, altfel nu retraduceau din franțuzește cunoscutele versuri din Primele iubiri ("Eu curg întreg în acest cîntec sfînt/ Eu nu mai sînt, e-un cîntec tot ce sînt"), care la p. 190, arată așa: "Alunec cu totul în acest mare cînt sacru! Căci eu nu mai sunt nimic, mi-am despuiat ființa! Și tot ce eram s-a pierdut în cîntul meu". Și nici nu ar fi lăsat, în mai multe locuri, titlul
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
Ceea ce, mărturisește autorul într-un scurt Avertisment, nu era cazul. Duminica muților fusese bine primt de Lucian Raicu, nu și de Marian Popa sau Cornel Regman, de pildă. Acesta din urmă, în cronica sa la Galeria cu viță sălbatică, se arăta de-a dreptul impresionat de evoluția scriitorului și considera Duminica muților o literatură "subțire", "cu story-oare de magazin ilustrat", un volum cu personaje botezate rizibil și care anunța prea puțin romanul de după. Eu însumi am avut dintotdeauna o reținere față de
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
de "precizare a strategiei", în toate domeniile care sunt de competența ministerului, cu un anume accent (emoțional...) pe soarta publicațiilor culturale. Fiindcă, a precizat Gabriel Dimisianu, în alte vremuri Brătianu a dus la Versailles colecția unei importante reviste literare, ca să arate lumii cine sîntem. Un al doilea accent, pe problemele din lumea teatrului, avea să-l pună Marina Constantinescu, cronicarul "de profil" al României literare. A răspuns, apoi, doamna ministru Mona Muscă, "despărțită", din rațiuni "tehnice", de colaboratorii apropiați, rămași la
Prioritățile culturii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12020_a_13345]