6,356 matches
-
îl conduce spre imaterialitatea unei voci și a unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru care: La rîndul său se apropie ș...ț și în pâlpâirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde a cânta din lăuta jertfită zeului. Ciudată arătare această fantomă văzută/nevăzută, care vine să adaste din nou printre oameni ca să participe la jocurile lor nocturne, ferindu-se în același timp de orice privire! În Kiyotsune se spune că pentru un înțelept nu există nici vis, nici realitate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantomele, cu dubla lor semnificație: capcană diabolică și revelație a unui secret rezervat doar unor aleși 1. Noaptea în care pătrundem la începutul lui Hamlet, noaptea de după cele douăsprezece bătăi ale ornicului, disponibilă pentru posibile apariții ale spectrelor, pentru „înfricoșătoarea arătare”, este, de altfel, o noapte în care se aud mărșăluind armate în pas războinic, o noapte traversată de obscure și neliniștitoare presimțiri. E una dintre acele nopți când mormintele se deschid și când pe cer apar semne prevestitoare de mari
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
însele o furtună dezlănțuită pe mare, asociată morții și imposibilei odihne a celor cărora le-au răpit pentru totdeauna somnul (corăbierul mort pe vasul său, marinarul condamnat să nu mai adoarmă în veci). Din vorbele lui Banquo reiese limpede că „arătările” ce le-au ieșit în cale sunt, sub bizarele lor înfățișări, întruchipări ale sălbăticiei (wild), ale non-umanului („not like th’ inhabitants o’th’earth”), veritabile figurări ale unui altundeva devenit dintr-odată aici și acum: ...Cine sunt Aceste iezme stranii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu fantoma, suscită aceleași întrebări pe care le naște întâlnirea cu o alteritate al cărei statut e incert, una plasată undeva între uman și non-uman, despre care nu se știe dacă este o apariție efectivă sau o iluzie. Totuși aceste arătări posedă o cunoaștere a trecutului, a prezentului și a viitorului, așa cum o dovedesc cele trei saluturi adresate lui Macbeth. Banquo arată că a înțeles asta foarte bine, atunci când le spune: Dar dacă știți citi-n sămânța vremii, Spunând ce bob
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fie adevărate. Îl derutează confuzia dintre fast și nefast, dintre bine și rău, căci, pe firul timpului pe care îl deapănă obscurele oracole, adevărul prezentului deschide perspectiva unui viitor întunecat de viziuni funeste, înfricoșătoare (horrible imaginings, horrid image). De parcă ciudatele arătări i-ar prevesti odioasele crime pe care le va făptui. Ca și pentru vrăjitoare, omorul e pentru el mai întâi un gând, o plăsmuire a minții: „is but fantastical” (termen folosit și de Banquo în legătură cu bizarele creaturi). Dar metamorfoza s-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fi taina puterii pe care o dețin. E tulburat și măcinat de incertitudini; ar accepta, ca să le spulbere, chiar și originea satanică a harului lor. Iar ele, după îndeplinirea unui ritual clasic de vrăjitorie, vor invoca pentru el cele trei arătări și-l vor lăsa să asculte cele trei faimoase profeții. Să nu uităm însă că apariția fantomei lui Banquo, la sfârșitul actului al treilea, a fost ceea ce l-a determinat pe Macbeth să-și dorească o nouă întâlnire cu „arătările
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
arătări și-l vor lăsa să asculte cele trei faimoase profeții. Să nu uităm însă că apariția fantomei lui Banquo, la sfârșitul actului al treilea, a fost ceea ce l-a determinat pe Macbeth să-și dorească o nouă întâlnire cu „arătările”. S-ar părea așadar că, în Macbeth, vrăjitoarele se plasează oarecum între apariția efectivă a unui mort întors printre cei vii și viziunea interioară, halucinată, a asasinatelor, a fantomelor-fantasme lăuntrice, anunțătoare și purtătoare de moarte. În sufletul lui Macbeth, ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
s-ar fi aflat lângă el. Nici o fantomă nu se arată ca atare pe scenă, nimic nu-i indică prezența efectivă în textul lui Shakespeare, dar cardinalul privește țintă, ca un nebun, ceva ce nu vede decât el, o stranie arătare despre care nu știm cu precizie dacă este apariția unei fantome sau a unui mort înviat, ieșind din mormânt și umblând. Arătarea nu mai are ochi, părul îi este zbârlit „ca firele unei momeli cleioase, cu care ar vrea să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
textul lui Shakespeare, dar cardinalul privește țintă, ca un nebun, ceva ce nu vede decât el, o stranie arătare despre care nu știm cu precizie dacă este apariția unei fantome sau a unui mort înviat, ieșind din mormânt și umblând. Arătarea nu mai are ochi, părul îi este zbârlit „ca firele unei momeli cleioase, cu care ar vrea să-mi prindă sufletul din zbor”, spune cardinalul. Să fie oare Gloucester „revenit la viață” sau fantoma lui care bântuie printre cei vii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de fantome. Chiar și atunci când istoria are de-a face cu veritabile fantome, ca în Macbeth, autenticitatea acestora include întotdeauna un dram de incertitudine. La sfârșitul scenei aparițiilor din actul al patrulea, în care prezența spectrului lui Banquo confirmă veridicitatea „arătărilor”, tensiunea dintre adevăr și minciună, aceeași din prima întâlnire cu vrăjitoarele, continuă să persiste. În revelațiile aparițiilor, ceva va rămâne până la capăt sub semnul întrebării, al ambivalenței: înșelătorie sau sinceritate? Adevăr sau minciună? „That lies like truth”, acesta este permanentul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să rămână nevăzut. Deși, așa cum am mai spus, Oberon e liber să acționeze și la lumina zilei, puterea lui rămâne totuși cea pe care i-o dă noaptea, o noapte de vară ce-și amintește de cea a spectrelor, a arătărilor. Oberon, magicianul în stare să plăsmuiască năluciri, vedenii, este și cel ce poate să le destrame. El dirijează toate aceste jocuri ale aparițiilor și ale disparițiilor; cu alte cuvinte, toate aceste jocuri ale teatrului. Ca și cum ar fi vrut să pună
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care „uluirea”, stupoarea chiar, ating apogeul. Este și apogeul întregii povești, poveste care o înlocuise treptat pe aceea începută de Mamillius în prima scenă din actul al doilea și rămasă neterminată: o poveste de iarnă, cu „duhuri și stafii”, cu arătări de speriat, căci, spusese atunci Hermiona, Mamillius excelează în arta de a îngrozi pe toată lumea cu istoriile lui despre strigoi. El fusese întrerupt tocmai atunci când spunea: „A fost odată un om care locuia lângă un cimitir...”. Ar fi urmat probabil
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acum episodul statuii ce va prinde viață. Mai mult decât atât, pentru a apropia și mai mult fantoma de o făptură asemănătoare ei, înainte de a introduce în scenă statuia, Shakespeare tratează întoarcerea Perditei ca și cum ar fi vorba despre revenirea unei „arătări” ce seamănă izbitor cu propria-i mamă. Reîntâlnirea cu Perdita sau scena dublei fantome: fantoma Perditei (crezută moartă) și, prin asemănarea perfectă cu răposata ei mamă, fantoma Hermionei însăși... „Ești maică-ta! Ești maică-ta!”, va exclama uluit Leontes. Se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu Cerșetorul, dublul său hoinar, aflat mereu pe drumuri, și că ar fi copilul unui spiriduș? Nu are el, mai presus de orice, nostalgia pădurii, a mării și a spațiilor sălbatice? Firește, nu crede în poveștile cu spiriduși și alte arătări dintr-astea, dar recunoaște totuși că „sunt simboluri în parte adevărate”. Iar spiridușii în care nu crede nu se întorc și ei întotdeauna, precum fantomele? „Nu sunt oare spiridușii niște suflete zbuciumate ce-și așteaptă izbăvirea? Sunteți de acord, nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
transformat într-o moartă vie se produsese cu adevărat. Mumia e, așadar, părtașă la săvârșirea păcatului: „Ne unesc fărădelegile și greșelile noastre ascunse...”. De aici și neputința personajelor de a-și despărți destinele, ceea ce le face să devină niște veritabile arătări, niște morți vii pândiți de nebunie. Tot astfel se explică și de ce în scena cinei spectrelor din salonul rotund, cina „celor pe jumătate morți”, așa cum spun servitorii, victimele stau alături de călăii lor, serviți la masă de o ciudată Bucătăreasă, ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
efect magic, „scăldată într-o lumină nouă, ca semn vestitor al unei apariții”. Într-adevăr, alături de Ilse - actrița în carne și oase -, celelalte două femei din piesă - veritabile personaje de „teatru în teatru” - sunt tratate ca niște „apariții”, ca niște arătări fantomatice. Ilse însăși atribuie prezența lor puterilor speciale ale lui Cotrone și îl imploră pe acesta să nu distrugă vraja: e ușor de înțeles că, punând „aparițiile” alături de actor, Pirandello a ținut să sublinieze forța de realitate a personajului imaginar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al cărei decor era semnat de Balthus 1, că „sunt rodul fanteziilor unei fantome care parcă s-ar fi trezit deodată întoarsă la vârsta copilăriei”, căci „copilăria e ca și moartea; o lumină, un sunet, un strigăt iau proporțiile unor arătări uriașe”. Fapt care ar explica de ce, în opinia lui, toată această „hârjoană idilică” din spectacolul discutat este indisociabilă de „ceva insolit, ceva ce reprezintă însuși fondul operelor shakespeariene și care le apropie atât de mult de dramele grecești”. În pădurea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de actorii-dansatori din Bali? În fața spectacolului acestora, Artaud are sentimentul că asistă la intrarea în scenă a unor fantome de a căror forță halucinatorie se simte acaparat, că vede evoluând - pe scena devenită un soi de „loc al aparițiilor” - niște „arătări dintr-o altă lume”, niște „fantome de pe lumea cealaltă”. Ca și la indienii tarahumara, extaziați de faptul că, în sfârșit, „Ziua cea mare a Ritului și a fulgerătoarei apariții a sosit”, momentul reprezentației balineze este ziua când invizibilul poate fi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
necăsătorit pentru a se dedica artei sale. Numai că talentul său i-a jucat o festă: el a realizat o sculptură din fildeș, o femeie atât de frumoasă, încât artistul a căzut pradă propriei plăsmuiri și s-a îndrăgostit de „arătarea” creată chiar de el. Atât de tare s-a îndrăgostit de creația sa, încât Afrodita, zeița iubirii, a înviat-o de dragul acestui creator... și a nenumăratelor povești de dragoste care au urmat (căci, în orice poveste de acest tip, apare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
XVII-XIX, Fundația Culturală „Cele Trei Crișuri”, Oradea, 1995; Donbas - o istorie deportată, Ravensburg, 1994 (ediția germană, 1996); Fond secret. Fond „S”. Fond special, Dacia, Cluj-Napoca, 1995 (În colaborare); Sentimentul religios la români. O perspectivă istorică. Secolele XVII-XX, Dacia, Cluj-Napoca, 1998; Arătarea Împăratului. Intrările imperiale În Transilvania și Banat. Secolele XVIII-XIX, Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Cultură și umanism În Banat. Secolul XVII, Editura de Vest, Timișoara, 2003; Istoria Transilvaniei, vol. II, Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2005 (coautor). Ioan Stanomir este licențiat În drept
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și iadul, piaza bună și piaza rea, diavolul și spiridușul, ceasul rău și sfânta cruce. În basmul românesc binele înfruntă răul, Făt Frumos se bate cu Zmeul, Ileana Cosânzeana e salvată din ghearele Mumei Pădurii, oamenii trăiesc pe acest tărâm, arătările pe tărâmul celălalt. 1.1.4. Pitorescul Trăsătură comună culturilor din Balcani și din Orientul Apropiat, cultivarea detaliului, a podoabei, a arabescului, a culorilor și formelor pestrițe, excesive și violente a fost numită în cultura română „duhul pitorescului” (Lucian Blaga
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
percepe legile ca o constrângere a libertăților naturale. În aspirația sa spre armonie universală, deci și socială, românul înțelege dreptatea nu ca pedepsire a vinovatului, ci ca o consolare a celui păgubit, nu ca aplicare a unei pedepse, ci ca „arătare cu degetul a vinovatului”, certare a lui, aducere a lui în fața mulțimii sau ca lăsare „în plata domnului”, „să-l judece Dumnezeu”. Dreptatea se reduce în cele din urmă la o chestiune de bunăvoință a celui care o împarte și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2); drept (2); fin (2); gros (2); instrument (2); lungime (2); manichiură (2); mijloc (2); oase (2); ojă (2); os (2); parte (2); pix (2); rîs (2); scurt (2); tăiat (2); viață (2); 10 (2); acțiune; alegere; amprentă; aparține; apucare; arătare; articulație; articulații; atinge; a atinge; băgăcios; băț; bun; buton; cale; carne; componentă a mîinii; corp uman; cules; cuțit; degete; deosebit; dexteritate; direcția; doare; douăzeci; dulap; element; falanga; faptă; fiecare parte a corpului e importantă; flexibilitate; folositor; fragilitate; galben; gesticulare; index
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); mănușă (2); mică (2); mîna (2); noroc (2); ocară (2); părintească (2); prietenie (2); putere (2); puternică (2); răutate (2); soartă (2); talpă (2); teamă (2); ține (2); ură (2); 5; afaceri; ageritate; agresiune; alb; alinare; amprentă; aplauze; apucă; arătare; articulații; atac; atentare; au; bate; bate?; de bărbat; bătăi; bătător covoare; bătătorită; blîndețe; brățară; peste buci; caldă, moale; capac; caracter; căldură; ceafă; chema; cinci; a citi; complexitate; contract; copilărie; corp uman; cuplu; dată; degeaba; deschisă; descriere; dezamăgire; dreaptă; dungi; duritate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); ornament(2); pietre(2); porțelan(2); prostie(2); răceală(2); semn(2); solid(2); stană de piatră(2); static(2); statuie(2); stîncă(2); fărăsuflet (2); trecut(2); trist(2); țeapăn(2); fărăviață(2); actor; Afganistan; aluzie; amorțit; Antonescu; arătare; are; arhitectură; Brâncuș; Buddha; cal; ceară; centru; ceramică; cineva; ciudat; construcție; construită; creion; ctitor; cuie; cult; cunoscut; curiozitate; a luiCuza; A.I.Cuza; deosebită; dificilă; doctor Who; domn; drăgăstoasă; dreaptă; drepți; după; dur; ea; ecvestră; elogiu; emblemă; epic; eroi; etern; eternitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]