1,758 matches
-
sita colorată a vitraliilor, și chiar cu mai puțin am rămas, cu gramatica sobră a unei bazilici constantiniene de pe Aventin, cu Santa Sabina, nici tu icoane înnegrite ale Fecioarei, nici tu fresce numai frigul fierbinte al cerului dinăuntru, piatră și ardoare, un altfel de soare. Negația și interogația. Riva degli schiavoni, Dalmația, Sacul de cânepă al sclavului, Umilința slavului, teroarea frigului, mysterium iniquitatis, toate anunță Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe haina împăratului
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
părăsesc, sau din dorința de a-mi fi alături În toată absurditatea aceasta. Ne continuarăm drumul, călăuziți de strălucirea mată a traverselor și a luminii crepusculare ce tivea depărtatul orizont nocturn. La Început am continuat să ne deplasăm cu aceeași ardoare. Câteva ceasuri mai târziu aveam să ajungem. Era imposibil ca odată cu trecerea timpului să nu se ivească zorile. Trebuia să nu ne lăsăm Înfrânți și să ne continuăm drumul. Numai dacă ar rezista, Îmi ziceam privind-o cu Îngrijorare. Îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
imposibilități. Și atunci când neputincios și lipsit de experiență cade jos, se ridică neafectat și-aleargă bucuros mai departe, începe totul din nou și din nou cu-aceeași sete de a realiza ceea ce își propune, de a-și împlini visul cu ardoare și speranță că până la urmă totul va fi bine. Bucuria nestăvilită a copilului e o eternă și imperturbabilă vară, anotimpul fluturilor co lorați ce-mpânzesc văzduhul, al albinelor harnice și trudnice cutreierând din floare-n floare pentru a aduna pulberea
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
îl revolta corvoada de a te împovăra cu tot felul de griji. Când părintele Iosif l-a ispitit să intre în Oastea Domnului, principiile sale și-au găsit o albie în care toată răzvrătirea vagabondului s-a putut revărsa cu ardoare. În adunările de la biserică noul ostaș a deprins o mulțime de cântice pe care le răspândea apoi pe peron. Astfel deslușite, neliniștile sale luau forma grijii pentru oamenii care mor. Față de acești coloniști ai iadului pe care îi recrutează cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
unei atitudini dârze și autoritare, a unui spirit dominant războinic. Iar unul din cei doi frați - Carol era acela - se dovedea nu doar sârguincios, ci și deosebit de înclinat către însușirea acelor deprinderi. Pentru copiii care doresc de timpuriu și cu ardoare să ia locul părinților, moartea acestora nu e doar un moment de tristețe, ci și o ispititoare șansă, care scurtează mult calea spre bucurie. Au plâns cei doi copii, urmași la tronul francezilor, la moartea tatălui lor, Pepin cel Scurt
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
crezuse Cayle. Nu numai Arsenalele îi limitau puterea, ci fusese prinsă într-o plasă mult mai puternică. Indivizii care trebuiau să-i îndeplinească poruncile aveau și ei dorințele lor, modurile lor de comportament, pe care le respectau cu mai multă ardoare decât cea depusă pentru a o sluji pe femeia căreia îi juraseră supunere. Colonelul începu să-și aranjeze hârtiile de pe birou, deci întrevederea luase sfârșit. Cayle era tocmai pe punctul de a rosti o formulă de despărțire când teleecranul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
măsură vitală, Arsenalele îl vor elibera pe individ de toate amintirile legate de acestea și de informațiile a căror deținere de către persoane neautorizate ar putea deveni o primejdie pentru Arsenale... ...Următoarele vicii și desfătări, când sunt practicate cu prea multă ardoare, s-au dovedit în trecut a constitui primii pași către încetarea relațiilor..." Printre acestea din urmă, își amintea ea, erau primejdioase pentru femei "casele iluziilor". Nu-și amintea prea limpede, dar i se părea că exista o notă de subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
eu ți-oi zice fără umbră de căință: " Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" STELELOR C-o mare de îndemnuri și de oarbe năzuinți în mine mă-nchin luminii voastre stelelor, și flăcări de ardoare îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dovedi că trăiește cu adevărat. Și atunci, zadarnic garantez eu pentru existența lui!... S-ar putea să nu fiu crezut pe cuvânt. De aceea voi recurge la o ultimă și supremă încercare: îi voi nega existența cu patimă și cu ardoare, cu vorbe și - de ce nu? - cu talent! Deci, omul meu nu există, este cel mult o fantomă, un fum de o consistență chimică necunoscută, modelat, în chipul cel mai bizar, de vânt... Că ar semăna cu cineva anume nu este
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ghete, prima din viața lui de copil. Drept care în seara zilei respective s-a culcat încălțat... Și azi dacă ar trăi o emoție asemănătoare, s ar purta la fel! El nu-i ca unii, care după ce ating ceva dorit cu ardoare, se plictisesc repede, epuizați de intensa concentrare, ca și în dragoste. Eu l-aș întreba: nu cumva, când râvnești mult, indiferent dacă vei avea vreodată obiectul, ieși în pierdere? Pierzi ceva din puterea de a visa, a dori, a lupta
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe genunchii Săi și îndemnându-i pe ucenici să se facă la suflet aidoma copiilor, dacă vor să aibă parte de Împărăția lui Dumnezeu. De asemenea, Andrei află că orice vis se poate împlini dacă-l rostești în rugăciune cu ardoare. Visul lui Andrei este ca tatăl său să se întoarcă de sărbători din străinătate. Și într-adevăr, dimineața, se trezește în brațele tăticului său, venit în acea noapte acasă. Ultima povestire, „Mâinile” este construită pe ideea darului lui Dumnezeu pentru
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ei și prin acea claritate în care se recunoaște doar după câteva priviri atente influența geometriei și a acelei științe juridice care îl formase pe Descartes, pe Pascal și pe prietenii lui, care, la rându-le, conbinau inflexibila justețe cu ardoarea însăși a elocvenței". Nu s-ar putea spune nimic mai corect; mă tem că romantismul, dar și un oarecare gust pentru pitoresc, a alterat caracterul de precizie geometrică pe care îl poseda limba noastră. Oricum, ea a fost unanim considerată
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și spete de gâște; măcelărind cu furculițele și cuțitele fleicile sfârâinde, torturile maronii și cozonacii moldovenești, pufoși și bălai, crescuți cât potcapurile popești, cu-o ardoare și-un zel atât de îndârjit că păreau că niciodată nu vor avea de gând să se ridice de la mesele acelea, din sala aceea și din orașul acela. Cumplit pentru foamea și simțurile lui întărâtate, căpcăunii îmbucau, sfârtecau și, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mulțimii. Poate o căuta chiar pe ea. Ce prostie-i mai trece prin cap! Și de ce nu? El exact, își aducea bine aminte îi vorbise odată de credința lui în telepatie, zicea că el, dacă-și dorește ceva cu mare ardoare, poate înfrânge legile timpului și spațiului. Câte tâmpenii nu-i spunea ca s-o zăpăcească! Hai mai repede, doamnă! o-nghionti cineva din spate. Cerboaica, ridicând ochii jenată, se trezi în fața unei foste colege de liceu, fata unui agramat negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dezvoltatorilor și dedulciți la arghirofilia investitorilor - față de dulceața, calda intimitate, armonia și nobila sveltețe a stilului neoromânesc? Nu inventez nimic. I-am văzut și auzit cu groază la întâlnirile inițiate la „Capșa“ de Jurnalul Național, la reuniunile organizate de frumoasa ardoare a lui Nicolae Șt. Noica față de tradiția locuirii bucureștene, pe când luptam pentru refacerea Teatrului Mare și stăvilirea Novotelului, ori pentru deturnarea elanului megalomaniac de strivire a Pieții Palatului, a Cișmigiului ș.a.m.d. către refacerea centrului istoric, așa cum se întâmplă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Adrian Păunescu le încălzesc și astăzi sufletul, așa cum mi se pare josnică ironizarea celor care înconjoară în genunchi Mănăstirea Nicula de Sf. Maria, ori care se calcă-n picioare ca să atingă moaștele unui sfânt. Dimpotrivă, uneori le invidiez inocența și ardoarea. Tot ce-mi doresc, în schimb, este ca și ei să respecte rezervele celorlalți, fără a mai săpa cu încruntare la groapa dintre marele public și elitele culturale. Atât. Nu mi s-a părut consult să spun toate acestea la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai spun că, în 1990, odată ajuns la Paris, primul drum după Place des Vosges și librăria Gibert Jeune a fost la Père Lachaise?...) 85 RĂTĂCIND PRIN BELLU, CU PAUL FILIP Așa că sper să fiu crezut când vă recomand cu ardoare albumul despre Bellu ca Panteon național (vol. II), semnat de Bogdan Peter Tănase, Ioana Manolache și neobositul, admirabilul Paul Filip, publicat în 2010 la Editura Tradiție. Paul Filip a realizat nu doar albume istorico-fotografice despre cimitirul Bellu (1997, 2000, 2002
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Rijksmuseum, frumuseți pe care ni le doream sub ochi încă de la 20 de ani, pe când Ioan Alexandru venea bucșit de albume somptuoase la cursurile „Eminescu“, învățându ne rostul umbrei pentru lumină, magia chipului ca icoană și sacralitatea gesturilor domestice, odată cu ardoarea așteptării revelației, subli mul nunții și liniștea dăruirii de sine ca împlinire. Firește că am poposit apoi la muzeul „Van Gogh“, Tania cultivând încă adolescente fervori în domeniu, iar eu torcând încer cănat, tot cu gândul la Athos, fuiorul grupului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
asasine și după ce mi-am înghițit nodul de plâns din gâtlej, am fugit învins către metrou, lăsând la nimereală cuiva din mulțime biletele... Așa ceva n-am să uit și n-am să iert câte zile voi avea. Și vreau cu ardoare să știu cui i se datorează această sadică tratare a spectatorului român de teatru ca o vită de pripas. Să ne înțelegem. Nu sunt copil, nu sunt fecioară, vezi bine că am stat de mii de ori la cozi furibunde
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și el lui Virgil Ierunca diferite volume tipărite în România, pentru a-i da posibilitatea să se documenteze în legătură cu viața literară din țară. Scrisorile au, înainte de toate, acest scop practic: să regleze schimbul de cărți dintre un expeditor plin de ardoare și un destinatar calm și amabil. în mod frecvent însă aceste texte utilitare devin confesive, eseistice și poematice, în conformitate cu temperamentului eruptiv al lui N. Steinhardt, care detestă gradul zero al scriiturii. Mai mult decât atât, expeditorul îi reproșează la un
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
anume se rușina respectiva persoană și cu ce anume se mîndrea? De-a lungul anilor, Yoel își formase convingerea că rușinea și orgoliul sînt mobiluri mai puternice decît toate celelalte pe care le pune în valoare literatura. Oamenii țin cu ardoare să-i fascineze sau să-i farmece pe ceilalți, pentru ca astfel să umple un anumit vid din ei înșiși. Un vid universal, pe care Yoel, în sinea lui, îl denumea lipsa de iubire. Nu dezvăluise nimănui aceste gînduri, decît o
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
vară și era o veselie de nedescris în școala noastră”. În aceeași notă de veselie, Criști Văduva, bucătarul emisiunii, a evocat și el care era darul perfect pe care-l primea de 1 iunie: “Când eram copil îmi doream cu ardoare să devin fotbalist. Părinții mei știau ce cadou mă face fericit și de fiecare dată, de Ziua Copilului, primeam ghete noi și o minge de fotbal. Era o bucurie de nedescris pentru mine!”. Urmăriți “Draga mea prietena”, cu Gabriela Cristea
Gabriela Cristea Toader s-a metamorfozat, de Ziua Copilului () [Corola-journal/Journalistic/22753_a_24078]
-
lîngă răsuflare auzii/ deodată/ vocea aceea nespusă" (cum stăteam înconjurat...). De regulă autorul are tactul de a-și învălui năzuința mistică în figuri materiale, de a-și face inteligibile efuziunile prin tropi circumscriși, evident, unei convenții literare, dar nutriți cu ardoarea de ucenic perpetuu a convertitului. Prospețimea intervine prin nuanțarea plină de rîvnă cu care e tratat modelul: "Picură-mi, Doamne, timp înviat în inimă, fă-mă îmbrăcat în/ înger. Fă să ardă cu flacăra dragostei ceara translucidă a sufletului meu
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
dragostei, cu acroșări intempestive ale unei simbolistici când profane, când sacre ori cu treceri abrupte de la comic la tragic, de la lirism la prozaic, de la poetic la narativ. în fond, am asistat la trei elegii erotice în care au dansat cu ardoarea și pasiunea proprie îndrăgostiților Marie-Agnes Gillot și Manuel Legris, Myriam Kamionka și Alessio Carbone (sinceri, candizi, dar și pătimași, ca la prima iubire), Jeremie Belingard, Kader Belarbi, Miteki Kudo și Wilfried Romoli (oarecum rutinieri, precum experții într-ale aventurilor amoroase
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
știe că are raporturi cu Hangerliu. - Voiai să-mi spui ceva! aduse Max la chestie pe Suflețel. Acesta făcu o anchetă circulară cu privirea prin odaie, spre a se asigura că nu e nimeni altul de față, apoi izbucni cu ardoare: - Am venit să vă rog să comunicați locului în drept că secomite o eroare strigătoare la cer împotriva mea, sunt urmărit, amenințat... Deși Hang6rliu știa perfect că pe Suflețel nu-l amenința nimeni, din maliție luă o figură îngrijorată, suspendând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]