2,292 matches
-
moștenite, acestea sunt legate de ideea unor structuri pe baza cărora are loc construcția identității, alterității și imaginii, însă nu există niciun argument valid care să susțină ideea unor conținuturi moștenite ale acestora, așa cum vedeam că se întâmplă la nivelul arhetipului. Într-un studiu despre estetica alterității, Karl Ulrich Syndram consideră că imaginile stereotipale despre diferite națiuni intră în imaginar și în tradiție prin intermediul literaturii, reprezentările literare generând un imaginar cvasi-geografic care este legat din punct de vedere structural de lumea
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
punct de vedere, asistăm la o încercare de armonizare la nivel teoretic a categoriilor ontologice ale identității și alterității cu perspectiva acestora ca procese supuse devenirii. În termenii discuției de la începutul capitolului, putem afirma că devenirea întru celălalt este un arhetip, dar în același timp și un fenomen dominat de istorie. Afirmând că individul se cunoaște pe sine prin intermediul celuilalt, Tzvetan Todorov tratează problema identității și alterității din perspectiva descoperirii celuilalt, descoperire care nu presupune întotdeauna căutarea în exterior întrucât celălalt
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și chiar la fenomenologia istoriei, pare să lase în urmă un aspect extrem de important, mai exact faptul că analiza miturilor și simbolurilor, și în general a imaginarului din cele mai vechi timpuri, evidențiază faptul că se poate vorbi despre un arhetip al liderului, al conducătorului, că individul, prin esența sa are nevoie de un personaj, sau de o serie de personaje, care să-i rezolve problemele cu care se confruntă, sau măcar să aibă posibilitatea de a face acest lucru. Astfel, relația
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
alterității, ceea ce, în mod evident, nu înseamnă că aceasta nu are propriile ei particularități date, ci doar că acest tip de alteritate are o funcție care provine din imaginar și se hrănește din acesta. Ce se întâmplă însă cu acest arhetip în cadrul societăților contemporane? Unde a dispărut nevoia de a avea un conducător, un lider care să îndeplinească aceste funcții? Cum, în termenii discuției, mai putem vorbi despre proiectarea în altul a ceea ce eu nu pot fi? Deși astăzi a dispărut
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
căruia dimensiunea religioasă este înlocuită de cea simbolică, Bisericii revenindu-i rolul de a intermedia relația cu divinitatea, totul începând o dată cu construcția statelor moderne, dominate de o componentă laică puternică, ca urmare a răspândirii ilumismului. Astfel, este vorba despre același arhetip al conducătorului, cu diferența că obiectivarea temei este ancorată în specificul epocii, răspunzând unor noi nevoi, luând în considerare interesele și așteptările individului corelate cu un alt context. Conducătorul modern sau șeful statului din perioada contemporană pentru a se bucura
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
interacțiunea sunt acte imagologice, de ele depinde viața imaginii, în puterea lor stă posibilitatea acesteia de a se adapta contextului, pentru că ele sunt cele care îi dau flexibilitate, o îmbogățesc, sau din contră îi elimină unele elemente. Imaginea începe cu arhetipul, se continuă cu miturile și simbolurile, pentru a ajunge la formele logico-epistemologice, cum sunt reprezentarea, fie că este vorba despre cea socială sau nu, presupoziția și stereotipul. Deși este elementul prim al imaginii, arhetipul nu conține o reprezentare, așa cum încearcă
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
elimină unele elemente. Imaginea începe cu arhetipul, se continuă cu miturile și simbolurile, pentru a ajunge la formele logico-epistemologice, cum sunt reprezentarea, fie că este vorba despre cea socială sau nu, presupoziția și stereotipul. Deși este elementul prim al imaginii, arhetipul nu conține o reprezentare, așa cum încearcă să ne convingă analizele și studiile prezentate în cadrul lucrării. Discuția despre arhetip este structurată în jurul miturilor și simbolurilor, astfel încât cercetătorii din diferite domenii îl consideră o imagine doar pentru că extensiile acestuia, structurile prin care
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
logico-epistemologice, cum sunt reprezentarea, fie că este vorba despre cea socială sau nu, presupoziția și stereotipul. Deși este elementul prim al imaginii, arhetipul nu conține o reprezentare, așa cum încearcă să ne convingă analizele și studiile prezentate în cadrul lucrării. Discuția despre arhetip este structurată în jurul miturilor și simbolurilor, astfel încât cercetătorii din diferite domenii îl consideră o imagine doar pentru că extensiile acestuia, structurile prin care prinde viață, sunt imagini. Dacă arhetipul este întrebarea fundamentală al cărui răspuns îl găsim în mituri și simboluri
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
încearcă să ne convingă analizele și studiile prezentate în cadrul lucrării. Discuția despre arhetip este structurată în jurul miturilor și simbolurilor, astfel încât cercetătorii din diferite domenii îl consideră o imagine doar pentru că extensiile acestuia, structurile prin care prinde viață, sunt imagini. Dacă arhetipul este întrebarea fundamentală al cărui răspuns îl găsim în mituri și simboluri, ce ne poate determina să considerăm că are aceeași natură ca și răspunsurile pe care le conturează o societate, o cultură, o epocă? Argumentele elaborate de Eliade și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
îl găsim în mituri și simboluri, ce ne poate determina să considerăm că are aceeași natură ca și răspunsurile pe care le conturează o societate, o cultură, o epocă? Argumentele elaborate de Eliade și Jung, deși extrem de valoroase pentru investigarea arhetipului și a formelor sale din interiorul istoriei, par să ignore faptul că acesta se sustrage istoriei, conținutul lui rămânând în afara devenirii. Dar ce conține, de fapt, arhetipul, dacă nu o imagine? De ce poate genera reprezentări, dacă el în sine nu
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
o epocă? Argumentele elaborate de Eliade și Jung, deși extrem de valoroase pentru investigarea arhetipului și a formelor sale din interiorul istoriei, par să ignore faptul că acesta se sustrage istoriei, conținutul lui rămânând în afara devenirii. Dar ce conține, de fapt, arhetipul, dacă nu o imagine? De ce poate genera reprezentări, dacă el în sine nu este o reprezentare? Studiind cu atenție mituri despre aceeași temă, dar întâlnite în diferite culturi, remarcăm faptul că acestea conțin în interiorul lor motive dominante, fac referire la
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nu este o reprezentare? Studiind cu atenție mituri despre aceeași temă, dar întâlnite în diferite culturi, remarcăm faptul că acestea conțin în interiorul lor motive dominante, fac referire la o categorie fundamentală care nu cuprinde atribute pentru a fi considerate imagine. Arhetipul ar fi, prin urmare, o întrebare anistorică, un motiv primordial, dobândit inconștient de individ prin apartenența la specie, motiv care, așa cum am văzut, se obiectivează, devine viu prin mituri și simboluri determinate istoric și cultural. După cum spuneam, arhetipul este un
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
considerate imagine. Arhetipul ar fi, prin urmare, o întrebare anistorică, un motiv primordial, dobândit inconștient de individ prin apartenența la specie, motiv care, așa cum am văzut, se obiectivează, devine viu prin mituri și simboluri determinate istoric și cultural. După cum spuneam, arhetipul este un silogism incomplet, din care lipsește concluzia, aceasta putând fi regăsită în mituri și simboluri. Făcând apel la o categorie, arhetipul indică subiectul care urmează să fie reprezentat, fără să menționeze ceva despre subiectul logic sau obiectul reprezentării. Reprezentările
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care, așa cum am văzut, se obiectivează, devine viu prin mituri și simboluri determinate istoric și cultural. După cum spuneam, arhetipul este un silogism incomplet, din care lipsește concluzia, aceasta putând fi regăsită în mituri și simboluri. Făcând apel la o categorie, arhetipul indică subiectul care urmează să fie reprezentat, fără să menționeze ceva despre subiectul logic sau obiectul reprezentării. Reprezentările omului despre lume poartă amprenta a ceea ce strămoșii lui și-au imaginat, moștenirea genetică cuprinzând conținuturile dezvoltate și simbolurile inventate de specie
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
conținuturile dezvoltate și simbolurile inventate de specie. Aceste materiale colectiv-inconștiente îl aduc pe om în situația de a avea repere reprezentaționale, fără însă a le conștientiza. Spre deosebire structurile logico-epistemologice, imaginea de dinainte de istorie reprezintă un model pre-reprezentațional, cum este arhetipul, care participă doar la timpul speciei, rămânând într-un anumit sens în afara timpului istoric al individului. În acest sens, individul moștenește capacitatea de a atribui simboluri și semnificații lumii și creează în funcție de epocă diferite reprezentări care îl ghidează în procesul
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Însă, după o astfel de analiză, critica noastră se va transforma într-o înțelegere a unor trăiri fundamentale care fac parte din natura umană, a unor teme care nu sunt nimic altceva decât obiectivarea într-un anumit context a unor arhetipuri. Nevoia de mituri și simboluri este aceeași, diferența constă în faptul că astăzi acestea sunt camuflate în produsele și serviciile lumii contemporane. În fond, rezultatul este același: evadarea din propria existență, promisiunea unei noi stări, a unei noi dimensiuni. Astăzi
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cu percepția individului despre sine, corelându-se cu elementele care intră în componența identității lui. Imaginea nu este o categorie ontologică, decât în sensul că printre elementele care o compun și care o determină se află structuri ontologice, cum ar fi arhetipul, sau cum ar fi presupozițiile înăscute ale individului de a avea o identitate și de a se raporta la un alter. Cu alte cuvinte, trebuie să discutăm despre o fenomenologie a imaginii, a identității și alterității termenii cei mai adecvați
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
accesul la zona sacră, la zona semnificațiilor, de a deschide lumi care, altfel, ar rămâne închise. Avem de-a face cu o ipostază particulară a celuilalt, alteritatea apropiindu-se, în aces caz, de funcțiile pe care le au miturile pentru arhetip: obiectivarea unei teme primordiale. Această nevoie a omului de a proiecta în altul tot ceea ce nu poate fi, tot ceea ce timpul nu-l poate ajuta să devină este înscrisă în natura sa. Acest altul este depozitarul viselor, a eliberării de
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
265, 266, 268, 301 altul, 8, 75, 93, 142, 145, 146, 148, 158, 164, 166, 171, 176, 177, 180-182, 184, 188, 189, 197-200, 202, 210, 220, 241, 251, 267, 292 animal, 19, 32, 33, 35, 37, 118 anistorie, 99, 187 arhetip, 5, 7, 8, 10, 15, 16, 84, 86-89, 91-96, 99, 115, 119, 127-129, 133, 136-138, 187, 202, 263, 267 categorie, 93, 110, 187, 224-227, 235, 263, 266 comunicare, 10, 11, 15, 21, 23, 29, 31, 35, 39, 72, 73, 77
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Gustav Jung (1919) pentru a desemna imaginile arhaice (dragonul, Paradisul pierdut ...) care constituie un fond comun al întregii umanități. Le regăsim la fiecare persoană, din toate timpurile și de pretutindeni, alături de amintirile personale. Vehiculate în fabule, mitologie, basme și legende, arhetipurile se manifestă în vise, deliruri și artele picturale." (Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie Larousse, traducere de Leonard Gavriliu, București, Editura Univers Enciclopedic, 1996, sv. arhetip). 191 Fernand Braudel, Gramatica civilizațiilor, traducere de Dinu Moarcaș, București, Editura Meridiane, 1994. 192 Ion
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
toate timpurile și de pretutindeni, alături de amintirile personale. Vehiculate în fabule, mitologie, basme și legende, arhetipurile se manifestă în vise, deliruri și artele picturale." (Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie Larousse, traducere de Leonard Gavriliu, București, Editura Univers Enciclopedic, 1996, sv. arhetip). 191 Fernand Braudel, Gramatica civilizațiilor, traducere de Dinu Moarcaș, București, Editura Meridiane, 1994. 192 Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, Imagologie. Imagologie istorică, București, Editura comunicare.ro, 2004, p. 7. 193 "Revolta omului în fața furtunilor devastatoare, groaza sa în fața elementelor dezlănțuite umanizează
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Edmund Leach, Culture and Communication: The Logic by which Symbols are Connected, Cambridge, Cambridge University Press, 1976, p. 70. 206 Mircea Eliade, Imagini și simboluri, București, Editura Humanitas, 1994, p. 150. 207 "Omul primordial se dovedește îndeosebi a fi un arhetip, cu neputință a se realiza deplin într-o existență umană oarecare. Scăpând de condiționarea sa istorică, omul nu-și părăsește calitatea de ființă umană spre a se pierde în animalitate, el regăsește limbajul, și uneori, experiența unui paradis pierdut. Visurile
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
om sau despre lume va proveni tot de aici. Ar fi, firește, o greșeală să presupunem că aceste imagini ale fanteziei izvorâte din inconștient își pot găsi o utilitate imediată ca revelațiile, de pildă." (Ibidem). 314 "Este vorba despre un arhetip revitalizat, după cum numeam altundeva aceste imagini originare. Modul de gândire primitiv și analogic al visului este cel care reproduce imaginile străvechi. Nu este vorba despre o reprezentare moștenită, ci despre trasee moștenite" (Carl Gustav Jung, Personalitate și transfer, traducere de
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Sfintei, percepută ca mamă, soră, mijlocitoare, confidentă. Simțeam instinctiv că, bărbat fiind, un „ceva” esențial din practica și spiritualitatea feminină îmi va rămâne pe veci inaccesibil. Mai târziu, am încercat să mă apropii de această stare de fapt prin studiul arhetipului feminin în istoria religiilor și prin abordarea „corpului” și corporalității feminine în cazul particular al pelerinajului. La final, mi-am dat seama că ipotezele mele inițiale, empirice, s-au dovedit în mare parte fundamentate, iar experiențele de teren le-au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Avantajele „abordărilor feministe ale femininului” ar fi deci apariția unor noi abordări și provocări de metodă, permițând înțelegerea unor contradicții din practica religioasă, opace înțelegerii până în acest moment (Hawthorne, 2005 : 3024). Ideea de a introduce în analiza pelerinajului noțiunea de „arhetip feminin” s-a impus, repet, după practica de teren. Mai jos, voi face referință mai ales la pelerinajul de la Iași ocazionat de sărbătoarea Sfintei Parascheva, cu toate că elemente legate de arhetipul feminin sunt prezente și la Curtea de Argeș (Sfânta Filofteia) sau la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]