1,433 matches
-
doar cu un cult duminical, sărac și axat doar pe predică; b) mănăstirile au fost secularizate. Luther susținea consubstanțierea (prezența în pâine și vin a trupului și sângelui Mântuitorului), în timp ce Zwingli vedea în Împărtășanie doar o aducere aminte a momentului arhetipal. Hristos este prezent aici numai simbolic. Zwingli a polemizat îndelung cu conrad Grebel, întemeietorul anabaptismului. Acesta nega „validitatea botezului copiilor”. El trebuia administrat doar adulților care au ales liber viața lui Hristos. „Prin urmare, convertiții trebuiau rebotezați.” După 1530, în ciuda
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
idei și principii din daoism, confucianism și budism. china antică a completat în mod original relația micro-/macrocosmos în ciclul „principiilor antagonice, dar complementare cunoscute sub numele de yang și yin”. Opozițiile yang-yin se referă la opozițiile cosmice, la antitezele arhetipale, la contrariile existente peste tot în lume și în univers. Yin, de exemplu, reprezintă „vremea răcoroasă și acoperită”, „lăuntricul”, „obscuritatea”, „feminitatea”. La rândul său, Yang simbolizează „timpul însorit și călduros”, „exteriorul”, „lumina”, „masculinitatea”. „Transformarea neîntreruptă a universului printr-o alternanță
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
vegetal. El presupune suferința, moartea și învierea plantelor și prin ele, asigurarea imortalității pentru „spiritele vegetale”; b) există un scenariu inițiatic specific unor zei din Grecia antică. Protagonistul unui asemenea scenariu cunoaște suferința, moartea (ocultarea) și învierea. Încercarea sa devine arhetipală pentru orice neofit care caută desăvârșirea; c) și există - în al treilea rând - același scenariu inițiatic transpus de data aceasta materiei alchimice. Materia va suferi, va muri, va învia, fiind astfel tratată prin grila inițierii de către alchimist. Scenariile inițiatice de pe
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
al doilea se realizează un acces masiv la banca de date a inconștientului. Din punctul de vedere al psihologiei transpersonale, inconștientul funcționează ca o imensă bibliotecă, unde este depozitată întreaga informație acumulată de individ pe parcursul său ontogenetic, ci și informația arhetipală (acel inconștient colectiv, transmis genetic). Este bine de știut că dacă individul execută zilnic operațiuni de rutină, având o viață personală săracă, în inconștient se vor stoca imagini-clișeu, de slabă varietate. În vis, prin combinări de puține imagini, vor apare
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
istoric T. s-a îndreptat spre o formulă de inspirație mitico-folclorică, cu veleități metafizice. Principala carență a acestei etape constă în eclectismul viziunii (care îl separă net de Marin Sorescu, de exemplu): urmărind să își dezvolte concepția pe o linie arhetipală, autorul împrumută procedee ale teatrului istoric sau senzațional. Nu e vorba nici de o „demitizare” a temei (de vreme ce fondul metafizic continuă să fie subliniat chiar și cu aceste mijloace inadecvate), nici de o readucere a mitului sub specie temporis nostri
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
filosofări” lirice (uneori, totuși, prozaice). T. se mișcă îndeobște degajat în spațiul imaginarului, configurează parabole despre cele mai obișnuite lucruri, proiectează aproape totul în metaforă sau simbol. Astfel, cuvântul „inimă”, reluat și îmbogățit mereu cu noi conotații, devine o imagine arhetipală, care focalizează trăirile. Aceeași afirmație se poate face și despre miturile personale, hora, focul ș.a. Procedeele predilecte ar fi opozițiile și disonanțele, paradoxul și absurdul, jocul de cuvinte și de abstracțiuni. Triunghiul (de baștină) al Ocniței, în contrast cu Triunghiul (morții) al
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
corector la tipografie, D.K. a vrut să epateze, „să rupă gura tîrgului”, recurgînd la un limbaj pretențios, abstrus. Iată o frază: „Sugestia (pe care i-o dă „tumulul” dintr-un anumit peisaj - n.m.) este de prezență a unui strat originar, arhetipal, ce guvernează hipnotic compozițiile prin emisii din adîncimi genezice, ce extrapolează și potențează comunicarea conferindu-i o neliniște atemporală”. Ratînd o carieră intelectuală de prim-plan din cauza unei „povești” urîte din tinerețe, el e un ghem de ambiții și ranchiune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
regăsesc semnăturile lui Sorin Antohi, Bogdan Ghiu, Livius Ciocârlie, Mircea Mihăieș, Mircea Pora și Cornel Ungureanu. Și în 1983 în suplimentul literar sunt oferite pagini din jurnalul lui Mircea Pora, iar la rubrica „Profiluri XX” Mircea Cărtărescu întreprinde O lectură arhetipală a nuvelei „Moartea la Veneția”. Anii 1984 și 1985 nu prezintă interes din punct de vedere literar. Abia din 1986 reapare preocuparea pentru susținerea scrisului unor tineri poeți, prozatori și critici. Semnificativă este rubrica „Atelier literar”. În 1989 Eva Behring
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
fixat într-o definiție. Cronicile consemnează dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat desfrâu metaforic, vizând frecvent oximoronul. Poetul plănuiește o mitologie proprie, menită să redimensioneze lumea în cheie personală, reunind proiecția cotidianului în topoi arhetipali cu metafora livrescă deseori căutată, artificioasă. Atitudinea constantă pare a fi aceea a unei încrederi totale în forța verbului de a face din orice imagine a lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
din rafinamentul psihologic, ca și din dozajul atent strunit al energiilor în conflict. Dialogul se transformă într-o abilă artă a eschivelor, a mișcărilor înșelătoare, îndelung premeditate. Voievod al unor vremuri de neguroasă restriște, Vlaicu se înfățișează, într-o proiecție arhetipală, ca un erou tragic al unor permanențe istorice. Nevoit, sub amenințarea unor grave primejdii, să acționeze cu prudență, cu o imaginație perspicace a șansei și a riscului, el valorifică, în tactica pe care o aplică, experiența poporului însuși, deprins de
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
începutul anilor ’70, în revista „Amfiteatru”, colaborând apoi la „Contemporanul”, „Caiete critice”, „Viața românească”, „Convorbiri literare” ș.a., iar în mod constant, la „Luceafărul”. Primul său volum, Universuri imaginare, apărut în 1981, cuprinde eseuri și articole, concepute din unghi tematist și arhetipal, dar apelând și la mijloacele criticii foiletonistice, despre poezia română de la Bacovia, Blaga, Arghezi până la Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. În ansamblu, volumul ilustrează „inteligență critică, orizont intelectual și capacitate analitică” (Pompiliu Marcea). Cea de-a doua
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
și cetele de feciori). Repartiția mai mult sau mai puțin particulară a responsabilităților în cadrul acestei modalități de organizare socială, dar și între acestea nu este însă niciodată una permanentă și perfect stabilă, chiar dacă în multe cazuri ajunge să fie considerată „arhetipală” pentru o „națiune” sau alta. Specificul etnocultural (felul de a fi) al românilor s-a obținut numai pe fondul interacțiunii dintre aceștia și mediul specific acestui areal, denumit fundus regius. Cerințele externe, îndeosebi cele ale mediului social reprezentat de rigoarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Pe aceeași linie se înscrie și ciclul de versuri Eminesciana, din volumul Inima și tunetul (1981), gravă meditație lirico-filosofică asupra trecutului și prezentului. Ideea de legătură organică și de continuitate este exprimată prin metafora „altoi pe o tulpină vorbitoare” - imagine arhetipală, cu multiple ramificații în întreaga lui creație, aflată sub semnul conjugării civicului cu intimul. D. are o contribuție remarcabilă la dezvoltarea poemului contemporan de factură lirico-dramatică și de proporții ample, prin Un spic în inimă (1973), Partea noastră de zbor
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
acest fel, mai cu seamă în generațiile din ultimele două-trei decenii. Lumea acestei poezii este de fapt, în concretețea ei, cea pe care au cunoscut-o și au „transpus-o” în versurile lor toți înaintașii autoarei, și anume universul aromânesc arhetipal. C. M. aduce însă în prezentarea acestei lumi un plus de meditație, de sensibilitate și de subliniată reflecție existențială. Se conturează astfel o geografie de suflet inconfundabilă, o imagine complexă, de mare profunzime, a unui univers ce se estompează lent, în
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
Levant feroce, JL, 1991, 1-4; Nicolae Bârna, Visul și facerea lumii, CC, 1991, 8-9; Octavian Soviany, Lumânarea și cartea, APF, 1992, 12; Sebastian Vlad-Popa, A apărut o carte despre eul eminescian fără sex, RL, 1992, 35; Fevronia Novac, O abordare arhetipală a poeziei lui Eminescu, RL, 1992, 38; Cristea, A scrie, 203-206; Ion Bălu, Visul chimeric, ST, 1993, 1; Tania Radu, Visul lui Mircea Cărtărescu a redevenit... Nostalgia, LAI, 1993, 36; Ioana Pârvulescu, Secretul lui Mircea Cărtărescu, RL, 1993, 37; Tania
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
putere de sacrificiu; Tic - ingeniozitate și neastâmpăr copilăresc; Maria - grijă echilibrată, prudență; Lucia - idealul îndepărtat de perfecțiune a frumuseții aflate în pericol ș.a.m.d. Instinctul autorului este de a-i face pe acești copii să acționeze în situații aproape arhetipale: lupta cu spionii, rătăcirea în peșteră, descoperirea unui castel bântuit de forțe malefice etc., în care determinarea istorică are un rol ce tinde spre zero. Rămân astfel valabile literar avântul tineresc al acțiunii, primele întâmplări legate de socializarea individului în
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
evoluția Poetului - căutător al Ființei, de la narcisism la hyperionism, descrierea personalității lui Eminescu fiind întreprinsă, în ansamblul coordonatelor ei, prin raportare la secolul al XX-lea și la gândirea filosofică modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
altfel că necunoscându-l pe Eminescu - adevăratul și întregul - lumea nu va putea cunoaște bine ființa românească. Pledând pentru o perspectivă exegetică înnoitoare, C. crede că un nou Eminescu nu poate fi conceput în afara conștientizării unui „«homo eminescianus», complex, adânc arhetipal și totodată o personalitate interculturală modelată sincretic”; acesta ar fi reperul fundamental pentru recunoașterea universalității operei eminesciene. Dialogurile pe care le susține C. cu specialiștii în materie pun în lumină o bună cunoaștere a subiectelor luate în discuție, o bogată
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
nu-și ascunde rezervele morale (cazul Druță) și nu trece cu vederea nici fenomenul de receptare a operei în alte provincii românești. El încearcă o formulă complexă de critică culturală, în care amestecă informația cu o estetică dominată de conceptele arhetipale și de acelea [...] luate de la trăiriști (Noica, în primul rând). EUGEN SIMION SCRIERI: Mirajul copilăriei, Chișinău, 1968; Disocieri, Chișinău, 1969; Alte disocieri, Chișinău, 1971; Focul sacru, Chișinău, 1975; Narcis și Hyperion. Eseu despre poetica și personalitatea lui Eminescu, Chișinău, 1979
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
prenatale, și experiențelor din jurul nașterii se numesc, în descendența grofiană, matrici perinatale fundamentale (MPF). Desigur, fiecare matrice perinatală, din totalul de patru, are un portret inconfundabil, format din ansamblul trăsăturilor de factură biologică, psihologică și spirituală. Prezența formațiunilor de sorginte arhetipală conferă un surplus de specificitate fiecărei matrici. Ideea capitală pe care o vehiculează Grof (2002, p. 63), se instituie ca un veritabil semnal de alarmă: „nașterea biologică este cea mai gravă traumă din existența noastră și un eveniment de o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
oferă certitudinea că se află în rai. Dimpotrivă, dacă individul a avut neșansa unei gestații toxice („uter rău”), el se va confrunta cu imagini distorsionate psihotic, cu elemente paranoide și ape întunecate, pline de mocirlă și otravă. în plus, inconștientul arhetipal îi va acompania experiența cu personaje înfricoșătoare, ceea ce supralicitează alura ei terifiantă. Retrăirea unei tentative de avort sau pierderea iminentă a sarcinii aduce pe scenă imagini apocaliptice, inoculând persoanei o senzație sufocantă, de amenințare iminentă, destabilizatoare. Matricea perinatală II (MPF
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
toate părțile cu o forță parcă inumană. Inevitabil, arterele uterine suferă compresiuni severe, care jugulează primejdios fluxul de oxigen, hrană și căldură către fetus. Este un coșmar claustrofob în care suferința, anxietatea, disperarea și neputința ating paroxismul. Apariția unor monștri arhetipali, devoratori potențează aceste trăiri agonizante. Traversând un asemenea calvar, individul respectiv se poate identifica și empatiza cu martirii din istoria umană. Decodificând simbolic, matricea perinatală II, ea înseamnă experimentarea plenară a infernului, când, așa cum scria Grof (1998, p. 141), omul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de îndată ce copilul este proiectat într-o lume nouă, scăldată de o lumină diafană, somptuoasă, cu irizații parcă celeste și străjuită de curcubee magnifice și de arabescuri minunate, asemenea cozilor imperiale de păun. Scena devine și mai fascinantă datorită unor apariții arhetipale benefice și proiectarea unor tărâmuri feerice. E o suită de emoții elixirante, care alungă toate tenebrele celui care își retrăiește nașterea, pentru că această trăire înaltă să se dilate imens, învăluind restul ființelor, lumea, întregul univers. Descrierea rezumativă a celor patru
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
veacuri, sub sceptrul paradigmei galileo-newtoniano carteziene. Neîndoielnic, restructurările în plan teoretic produc și importante dislocări atitudinale, ori, în problema morții, asemenea metamorfoze sunt imperative. Spunem acest lucru întrucât sentimentul cel mai comun este cel de frică terifiantă, cu adânci rădăcini arhetipale, care în momentele de cumpănă existențială, cu pericol vital, se poate calibra sub forma unei adevărate experiențe traumatice. Sentimentul este explicabil, dat fiind că moartea constituie pentru om cea mai radicală mutație de care are parte, o mutație lăcătuită încă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
65 Odobescu, "Antichitățile județului Romanați", p. 123. 66 Găsim de pildă această subliniere la Anthony D. Smith, Myths and Memories of the Nation, Oxford, Oxford University Press, 1999, pp. 176sq: "Ce susțin nu e faptul că arheologul ar fi naționalistul arhetipal - ci că ar trebui să vedem naționalistul ca un fel de arheolog. Asta nu pentru că arheologia ar fi fost centrală în formarea națiunilor moderne, deși adesea a fost, ci pentru că naționalismul e o formă de arheologie și naționalistul este un
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]