1,567 matches
-
The Way of the World" (1700) ale lui William Congreve precum și "The Relapse" (1696) și "The Provoked Wife" (1697) ale lui John Vanbrugh erau mult mai "ușoare" și aveau un etos ce aparținea clasei mijlocii, fiind foarte diferite de extravaganța aristocratică existentă cu 20 de ani în urmă și de asemenea erau destinate unei audiențe mai largi. Piesele de teatru ale anilor 1690 își propuneau să placă unui public mixt cu o puternică reprezentare a clasei mijlocii, dar și spectatorilor de
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Stagiritul), un oraș din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică. Rămas orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 20 ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor.După moartea lui Platon, în 347 î.Hr.
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
ideii de reînviere - sau „"Risogirmento"” în italiană - a istoriei glorioase a Italiei. Cei doi au luptat pentru unificarea Italiei pe plan cultural la început, apoi și pe plan politic, și simultan au promovat, pe planul social, desființarea privilegiilor bisericești sau aristocratice din cele opt state din Italia. În România, idei naționaliste au apărut la sfârșitul secolului XVIII. Ele erau uneori inevitabile, odată cu dezvoltarea europeană a ideologiilor de emancipare națională care susțineau și luptau pentru dezvoltarea națiunilor moderne, mai ales acolo unde
Naționalism () [Corola-website/Science/297854_a_299183]
-
de "ban" - a porunci, a constrânge și a pedepsi pe cei care trăiesc pe domeniilor lor îi caracterizau pe mulți nobili. Obligațiile țăranilor au crescut și s-au diversificat. Creșterea pretențiilor nobililor era legată de definirea unui mod de viață aristocratic, presupunând prestigii-daruri și contra daruri, banchete, achiziționarea unor obiecte de lux, cheltuielile necesare războaielor private. Se constata diminuarea rezervei nobiliare în favoarea loturilor date în folosință țăranilor, în contextul creșterii demografice. Țăranii erau obligați să plătească în bani sau în produse
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
cărora biserica le impune un ideal însuflețit de etică religioasă. Aceștia, ca apărători ai creștinătății, n-au luptat niciodată pentru apărarea celor năpăstuiți, ci doar ca să elibereze Țară Sfânta de sub ocupație musulmană. Clerul înalt era format din descendenți ai familiilor aristocratice, iar clerul de rând era format din indivizi proveniți din rândurile țăranilor și orășenilor. După 1200, când s-au dezvoltat primele universități ce formau clericii, clerul recurta și din categoriile neprivilegiate. Țărănimea nu era omogenă, întâlnind țărănime liberă, mai puțin
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
parte și regimul bolșevic care a înlocuit-o pe de cealaltă, diferențele existând eventual, acolo unde ele chiar există, la nivel de eficacitate ale acestor politici: birocrația și aparatul represiv bolșevice s-au dovedit a fi mai eficiente decât cele aristocratice, țariste, cu tot ce-a însemnat asta bine și rău. Cenzura, pușcăria politică, lagărul de muncă siberian, cenzura, teroarea polițienească, crima politică, reprimarea libertăților individuale, controlul populației prin agenți ai serviciilor secrete, toate au existat în Rusia țaristă înainte de a
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
asupra vieții, îl situează printre poeții reprezentativi de limbă engleză ai secolului al XIX-lea. s-a născut pe 1 august 1819 la New York. Tatăl lui, Allan Gansevoort Melvill, era scoțian și mama sa, Maria, era olandeză, ambii cu origini aristocratice. Falimentul tatălui îl silește să întrerupă studiile școlare la vârsta de 15 ani. În amintirile sale afirma că gustul pentru aventuri l-a dobândit ascultând povestirile tatălui său Allan despre valuri marine monstruoase, înalte cât un munte, despre catarguri de
Herman Melville () [Corola-website/Science/298469_a_299798]
-
dar s-a dovedit că executantul construcției nu a respectat planurile arhitectului. Încercările sale de a părăsi țara și de a se alătura familiei, îl vor duce la închisoare, ca și alți membri ai familiei Cantacuzino și ai altor familii aristocratice sau nu, a căror stare materială nu concorda cu doctrina comunistă. Este încadrat la București la Direcția Monumentelor Istorice, este concediat, având origine nesănătoasă și concepții învechite, iar după cea de a doua arestare, va lucra la Mitropolia Moldovei, tolerat
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
mai importante folosite în antologie au fost poemul scurt (tanka) și poemul lung (chōka). În această perioadă budismul se impune ca religie oficială a Japoniei. Perioada Heian (795-1185), considerată clasică a culturii și artei japoneze, a fost dominată de cultura aristocratică, îmbogățind întreaga moștenire a tezaurului mondial. Inventarea sistemului de scriere kana, care a dus la posibilitatea de a reproduce cu fidelitate sunetele limbii japoneze, a contribuit la dezvoltarea literaturii japoneze clasice. Această invenție a fost atribuită călugărului budist Kūkai și
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
Poetul Ariwara no Narihira, care înainte era considerat autorul colecției de proză și poezie numită “Ise monogatari” ("Povestiri din Ise"), apărută în 980, și poetesa Ono no Komachi sunt doar doi dintre cei mai importanți reprezentanți ai acestei noi poezii aristocratice. În această perioadă a fost realizată cea mai importantă operă a literaturii japoneze, capodoperă a literaturii universale, “Povestea lui Genji” (“Genji monogatari”) de Murasaki Shikibu. “Genji monogatari”, care poate fi considerat și un precursor al romanului modern, prezintă viața și
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
Shikibu. “Genji monogatari”, care poate fi considerat și un precursor al romanului modern, prezintă viața și iubirile prințului Hikaru Genji precum și viața de la curtea Heian. Muzica Heian, în special gagaku, a fost în mod intim legată de viața de la curtea aristocratică. Aristocrații perioadei Heian, precum personajele lui Murasaki Shikibu, cântau în mod îndemânatic la instrumente muzicale. O altă reprezentantă importantă a culturii de curte din era Heian a fost Sei Shōnagon. În perioada Kamakura (1185-1333) singurele elemente de artă se găsesc
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
în recitarea unor poeme clasice. Compoziții recente utilizează koto in solo instrumental sau ansambluri pur instrumentale. Părintele stilului modern de interpretare la koto este Yatsuhashi Kengyo (1614-1685). Cu inovațiile sale aduse stilului și tehnicii, muzica s-a îndepărtat de stilul aristocratic devenind mult mai accesibilă și populară. Unul dintre cei mai distinși compozitori de koto, ale cărui piese conțineau, în majoritate și versuri, este Rentaro Taki (1879-1903). Un mare compozitor al genului este Michio Miyagi (1884-1956). Acest geniu orb a lansat
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
pe amândoi să se retragă și astfel poate lua șoimul și pergamentul fixat pe creanga de aur. Pe acesta erau scrise Regulile Dragostei 31 la număr, și britanicul e îndemnat să facă cunoscute aceste reguli acelora care doresc dragostea. Conversația aristocratică a epocii utiliza toate conceptele iubirii și toată paleta de simboluri ale dragostei. Culorile aveau semnificația lor, de exemplu: verdele semnifica o nouă dragoste, albastrul fidelitatea, dar aveau semnificația lor si florile, pietrele prețioase, cât și voalurile și panglicile. Conceptul
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
luând amploare vânatul. Primele obiecte de bronz apar în anii 2000 î.Hr. dar perioada propriu zisă a bronzului datează din anii 1800 î.Hr. fiind folosite mai departe unelte din piatră, obiectele sau uneltele din bronz fiind un privilegiu de simbol aristocratic. În sud-vestul Norvegiei în Iutlanda (peninsula desparte Marea Baltică de Marea Nordului), agricultura ia din nou amploare, se descoperă urmele unui comerț cu regiuni îndepărtate fiordul Oslo lângă Bohuslän. Incinerarea morților a început să fie practicată prin anii 1000 î.Hr. istoricul Jordanes
Istoria Norvegiei () [Corola-website/Science/307771_a_309100]
-
, singular normand, este un termen folosit pentru a desemna un popor ale cărui origini aristocratice se regăsesc în urmașii vikingilor stabiliți în Normandia (regiune care se găsește partea nord-vestică a Franței de azi), care s-au creștinizat, s-au amestecat cu populația locală, au adoptat limba normandă și, mai apoi, au exercitat un rol important
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
în Kharesm sau în Bactriana. „Toată lumea a fost uimită văzându-l că râde la naștere”, spune legenda care mai precizează că „arterele de la capul său zvâcneau atât de puternic încât ridicau mâna care le apăsa”. Mai probabile sunt originile sociale aristocratice. După cum denotă „prenumele” său, Spitama, care înseamnă „strălucitorul atac”, Zarathustra aparținea unei familii de războinici, acest lucru fiind confirmat și de numele tatălui său, Purushaspa, adică „proprietar de cai cu pielea pătată”. Educat în stil liturgic, Zoroastru și-a început
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
1430-1498) construiește o galerie cu arcade bogat împodobită în onoarea dogelui Francesco Foscari, denumită "Arco Foscari", în care se reunesc în mod armonios trei stiluri: coloane în stilul Renașterii, arcuri romanice și ogive gotice. În afara clădirilor oficiale, membrii bogatelor familii aristocratice - Giustiniani, Contarini, Barbari, Loredani, Foscari, Grimani - își construiesc palate fastuoase pe cele două laturi ale lui "Canal Grande", cu fațade de marmură albă, porfir și serpentină, cu grădini împodobite de statui, fântâni și vase de ceramică. În construcțiile Veneției de la
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
erau obligați să le presteze pe toată durata vieții. În 1722, Petru a introdus Lista rangurilor, în care era determinată poziția și statutul unei persoane în conformitate mai degrabă cu serviciile oferite țarului decât cu noblețea nașterii și vechime familiei aristocratice. În conformitate cu noile reguli introduse de împărat, chiar și oamenii de rând puteau urca pe scara socială și puteau fi înnobilați. Petru a reorganizat și structura guvernului la fel de profund cum o făcuse și în cazul armatei. Vechile prokazuri au fost înlocuite
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
lui Ivan cel Groaznic. În timpul unor astfel de conflicte, Ivan cel Groaznic, Boris Godunovși alți țari au simțit nevoia să contrabalanseze puterea marii boierimi prin crearea unei noi tip de nobilime, credincioasă suveranului și care să-și fi câștgat statutul aristocratic prin serviciile aduse statului și conducătorului acestuia, mai degrabă decât prin moștenire. Mai târziu, acești nobili au fost numiți ‘‘dvorianini”. Numele le vine de la cuvântul rusesc ‘‘двор” (‘‘curte”), noua clasă putând fi considerată cea a ‘‘curtenilor țarului”. De aici și
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
teritoriul Bosniei, între râurile Una, Sava și Drina, care marchează și azi granițele statului Bosnia-Herțegovina. Carta este considerată "certificatul de naștere al statului bosniac". După moartea sa, în anul 1204, Bosnia intră într-o perioadă de lupte interne între familiile aristocratice. Acestea iau sfârșit în anul 1322 când familia Kotromanici ocupă tronul Bosniei. Sub Ștefan II Kotromanici și nepotul său Tvrtko, Bosnia atinge maxima întindere teritorială, ocupând teritoriul Herțegovinei (Humlie), teritorii din vestul Serbiei, Dalmația și unele insule din Marea Adriatică. Tvrtko
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Rosnovanu, Leon Bogdan, Natalia și Elena Suțu, Maria Catargi sau Dimitrie Mavrocordat. Împreună cu familiile boierești ale capitalei Moldovei, „mondenii” de marcă foloseau plimbările în Copou pentru a-și etala presupusul rafinament și pentru a socializa cu indivizi similari: „înlocuind salonul, aristocraticul Copou prelua toate funcțiile sociabilității, devenind un imens salon fără frontiere”. Amintirile lui Alecu Russo confirmă acest tablou: "„Copoul este teatrul unde tânărul debutează în lume, sentimental culcat într-o caleașcă, cu obișnuita țigară în vârful buzelor. Copoul mai este
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
au transformat szabla (sabia) curbată (iataganul) într-un obiect obligatoriu în costumul de zi cu zi al șleahticilor. Sarmatismul a folosit la integrarea nobilimii multietnice și a creat un sentiment al unității aproape naționalist, ca și o mândrie a originilor aristocratice ale tuturor șleahticilor din perioada Libertății de Aur ("złota wolność"). Cunoscătorii de limbă latină erau numeroși, cei mai mulți șleahtici amestecând fără greutate cuvintele poloneze și latinești în conversația de zi de zi, ("macaronism" — de la italienescul "macaroni"). În formele de început, idealiste
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
arătat totuși priceperea, deși a ocupat funcții în stat în timpul lui Pericle . El n-a reușit să se adapteze tuturor meandrelor vieții politice a Atenei și să-și găsească un loc stabil în evoluția conflictului dintre democrația sclavagistă și grupurile aristocratice conservatoare. În tinerețe, Sofocle a înclinat spre acestea din urmă, simpatizând cu gruparea reacționară a lui Cimon, ca apoi să adere la politica lui Pericle. Spre sfârșitul vieții sale Sofocle a oscilat din nou, ajungând să participe chiar la un
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
în această încheiere a tragediei lui Oedip un omagiu pe care Sofocle îl aduce orașului său, locuitorilor lui primitori și, în genere, spiritului de ordine și dreptate ce domnea în acest stat democratic, în contrast cu normele aspre și rigide din Sparta aristocratică cu care se înfruntase în războiul peloponesiac. Vechiul mit al lui Oedip nu se sfârșește cu moartea acestuia, ci angajează urmașii direcți ai nefericitului rege legendar. În „"Cei șapte contra Tebei"”, Eschil descrie soarta celor doi fii ai lui Oedip
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
demers romanesc este folosit și în "Castelul Romanului". "Etymologicum parvum" (1981), o narațiune insolită de tip fantastic. Eroul, "Logographus", pornește într-o călătorie inițiatică în misteriosul "Castel al Romanului", o fortăreață ce păzește cu strictețe o altă realitate, închisă, severă, aristocratică. Drumul este anevoios, inițierea e plină de primejdii și obstacole, dar, acestea odată depășite, se poate atinge acea nouă realitate, care, deși născocită, poate fi mai reală decât prima. Din această perspectivă, lectura devine o adevărată expediție, un proces de
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]