1,654 matches
-
tăcea mohorât. Pe Antena 1 era divertisment. PRO TV dădea film cu acordul părinților. Toate radiourile comerciale transmiteau muzică. Seara, la știri, câteva fragmente. Grupul „Divertis“ i-a dedicat un scheci pe fond de manea: „supărat, sunt Doamne, supărat“/«Prostănacul» și «arogantul» m-au trădat“. Și asta a fost tot. Iliescu n-a rupt PSD. Nici n-a demisionat din partid, se mai gândește. A zis doar ceva confuz despre sprijinirea unității social-democrate, a mișcării de stânga veritabile, din care nu se
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Nicolae Văcăroiu, care nici măcar nu e țăran. Dezbaterea va mai ocupa o zi din viața Senatului, iar seara Văcăroiu încă va avea biroul masiv și mașină cu șofer. Și la fel Adrian Năstase. Omenește, îl înțeleg. Nu poți să fii arogant fără girofar și să te salute portarul așa, la grămadă, „domnule deputat“. Și atunci, Camera Deputaților va măcina în gol moțiunea „nivelul de trai“, care se potrivește exact peste ultima etapă a recorelării pensiilor. Ultimii beneficiari vor primi în casă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
putea fi decât alte clișee: de la Tour Eiffel la Pere Lachaise, trecând prin Luvru sau cotindțo spre Versailles, am rămas cu aceeași experiență epidermică din prima zi, îmbogățită eventual cu câteva poze. Pentru Parisul real, pe care am avut inconștiența arogantă să sper cățl voi descoperi, ai nevoie de ceva mai mult timp. Nu știu cât. Dar, în mod cert, mult mai mult decât două săptămâni. Așa că, asumânduțmi riscul de ațmi crea antipatii serioase din partea celor care au putut descoperi cu adevărat Parisul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
până la urmă, tocmai din aceste motive, o merită. Mițe greu să înțeleg, de asemenea, jocul de scenă hilar al fostului ministru Tudor Chiuariu, care nța lăsat să se usuce prea bine cerneala pe actul numirii sale și sța și așezat, arogant, pe o poziție beligerantă cu sistemul pe care trebuia sățl coordoneze. Cum sățmi explic infatuarea prostească a ministrului Învățământului, Cristian Adomniței, care după ce nu a știut să numere stelele europene a dat vina pe... consilieri!? Ce mai e de înțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
marketing ai noii economii de piață, impuși de Deutsche Grammophon. Personajul Herbert von Karajan a fost, cum o recunoștea el însuși într-un interviu la bătrânețe, o personificare exclusivă a calculului rece, altfel spus avid de putere, faimă și bani, arogant și disprețuitor, temut de orchestra sa, Filarmonica berlineză, și de nenumărați interpreți ce jucau jocul idolatriei față de patron. Puțini din cei ce au lucrat cu el au îndrăznit să-i înfrunte ideile discutabile, să nu se lase umiliți sau înșelați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
media, adică tocmai cu acel mediu prin care s-a consacrat. Devenit om politic, Adrian Cioroianu n-a învățat să reacționeze ca atare, astfel încât nu rareori apare în public manifestându-se, mai degrabă, ca polemist, prezentându-și agresiv și ușor arogant argumentele, avântându-se în perimetrul divergențelor publice nu cu tactul politicianului, ci cu armele publicistului. Or, în noul context, domnia sa ar fi trebuit să-și exerseze nu spiritul polemic, ci diplomația. Dacă adaug la toate acestea nenorocul politicianului nu foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
evita eșecurile în cazuri de urgențe abdominale... În urgența chirurgicală abdominală se vede cine a citit, cine a examinat, cine a făcut gărzi, cine are acoperire în „aurul” cunoștințelor medicale contemporane. De asemenea, se vede cine examinează brutal, rapid, incomplet, arogant, fără respect pentru suferința umană [26]. Aceste mărturisiri ne-au determinat să cerem profesorului Vasile Sârbu (care a fost o perioadă de timp Director al Direcției Sanitare Județului Constanța, mulți ani Decan al Facultății de medicină „Ovidius”, Șeful Secției de
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
a luat curajoasa decizie de a finanța organizațiile nonguvernamentale americane care practică avortul în afara Statelor Unite ale Americii. Imediat, chiar a doua zi, în virtutea unei venerabile tradiții, Vaticanul a reacționat. Arhiepiscopul Rinno Fisichella, președintele Academiei Pontificale pentru Viață a Vaticanului, a taxat drept "arogantă" decizia celui mai puternic om de pe planetă de a da frâu liber avorturilor. A echivalat aprobarea finanțării avortului și a unui test pe om privind terapia pe baza celulelor stem embrionare cu "distrugerea de ființe umane". Avantajul obținerii unor inedite
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Mircea cel Bătrân personaj central. ,,Mircea cel Mare, prima dată a fost bătrân, și sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primește politicos, dar cu obrăznicie, și-l face în tot felul, albie de porci. Când Baiazid îl întreabă arogant "Tu ești Mircea?", domnitorul român nu se pierde cu firea și îi răspunde la fix: "Da-mpărate!" Până la urmă Mircea cel Mare, deși bătrân, îl va îngenunchia pe trufașul otoman cu câteva proverbe și zicători bine plasate. În final aflăm
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Hotărându-se să se ocupe personal de constituirea federației balcanice, Stalin a convocat la 10 februarie 1948 o conferință sovieto-bulgaro-iugoslavă, la care Tito a refuzat să participe, trimițându-l la Moscova pe Kardelj, adjunctul său. Abordând un ton autoritar și arogant, liderul sovietic a pretins constituirea fără întârziere a noii entități statale, în care urma a fi inclusă și Albania. Delegatul Belgradului a acceptat cu reținere semnarea unui pact de consultări reciproce destinat „să pună capăt prostului obicei pe care-l
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
privirile ascuțite spre mine și, în tăcere, așteptau să intru în vorbă cu ele. Ce-i cu rătăcitul ăsta pe aici? spuneau ochii lor curioși. Eu înțelegeam, mă așteptasem la asta, dar am trecut mai departe cu un aer nepăsător, arogant. Mă aflam parcă într-un deșert unde nu întâlnești decât un om la o lună de zile și la o sută de mii de kilometri de mers fără rost. La o poartă, pe caldarâmul cald, un câine dormita cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Mai comandă o cafea și o sută de grame de rom. Și-a spus că e prea devreme să meargă la fiică-sa, poate nici nu se sculase. Nu vroia să-l deranjeze nici pe ginerele său, om pretențios, puțin arogant. Ca să nu adoarmă, mai ceru o sută de grame de rom; simțea frisoane în tot corpul se ferea de răceală de când avusese o gripă urâcioasă ce putea să-i fie fatală. Capul i se părea mai greu acum. Vru să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cei din Franța, când o încep, dar apoi, tot spre deosebire de cei din patria sa, se lasă. Fusesem primul la examenul de admitere, mai pe urmă însă am fost iute întrecut, în clasă, de colegul meu Sandu Mateiu, băiat inteligent și arogant: tatăl său, nepot al patriarhului Miron Cristea, era profesor de istorie la Academia Comercială, iar maică-sa, militantă ortodoxă cu studii de teologie în Anglia (mai târziu, cu legionarii: am zărit-o la o fereastră a trenului care aducea în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
strălucitor, ridurile grele de la gât în șirag de mărgăritare), ailaltă ministreasa cutare... De fapt, niște ruine umane care abia se târau, pe când călăuza noastră printre blazoane vermiculare se ținea dreaptă și vioaie, înaltă și voinică, nespus de ageră, superioară și arogantă, nu lipsită de o anumită distincție în rochia ei de mătase simplă și neagră, sub coroana părului de argint. Intrarea mea într-un cerc nou și în „modernitate“ nu s-a produs totuși dintr-un condei. Poeziile, la care continuam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să dezbată o problemă de interes comun cu scopul de a ajunge la o soluție împărtășită, asumată de cei doi parteneri principali ai oricărui proces de comunicare: cel care transmite și cel ce primește mesajul. „Eșecul se datorează și preocupării arogante de a transmite, care se bizuie pe presupunerea că răspunsurile comune au fost deja găsite și nu mai au nevoie decât să fie aplicate.” (Williams, 1958, 314) Infatuarea sursei și capcana în care pică ea însăși, supraevaluându-și importanța. Ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
amândouă. Afabilă cu inferiorii, de o politețe nobilă și nuanțată cu persoanele sus-puse, res pectuoasă fără să fie slugarnică față de prinți, îndatoritoare cu toți, și-a dobândit totodată bunăvoință și considerație. Să fi fost prea umilă, ar fi fost disprețuită; arogantă, ar fi fost detestată; în sfârșit, niște aere de prințesă ar fi părut la fel de deplasate ca manierele libere ale unei metrese. Poziția unei soții fără titlu era greu de dobândit și greu de păstrat; ea a scos-o cumva la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mașina pe drumuri pline de gropi, care se tot reparau. În cele din urmă am priceput și eu: reparațiile nu trebuiau să se termine niciodată. Era deci mereu de lucru. O fi din cauza mulțimii. Habar n-am. New Yorkezii sunt aroganți, dar plini de viață, de energie... și de păreri. Știm totul despre viața străzii. Oamenii spun că americanii nu au simțul ironiei, dar New Yorkezii sunt vestiți pentru inteligența lor sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nemoianu, susțin și stimulează analogiile și interacțiunile culturale, ca și autonomiile culturale. Baza generală a întregii întreprinderi e găsirea echilibrului optim între pluralitate și solidaritate umană, pornind de jos în sus, și nu de sus în jos, ca în metodologia arogantă a mai vechiului umanism secular. Argumentul practicalității e, poate, mai puțin original decît altele, însă ne întărește convingerea că durabilitatea și stabilitatea se găsesc din plin în sfera frumosului. Pe acest lucru se bazează, în mare parte, integritatea noastră morală
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aceeași temă continuă: " Tradiția poate fi definită ca o prelungire a sufragiului. Tradiția înseamnă să dai voturi celei mai obscure dintre toate clasele sociale, înaintașii noștri. Este o democrație a celor dispăruți. Tradiția refuză să se plece în fața măruntei și arogantei oligarhii a celor care se întîmplă să se afle prin preajmă. Toți democrații obiectează față de descalificarea unor ființe umane pe baza accidentului nașterii; tradiția obiectează față de descalificarea lor pe baza accidentului morții. Democrația ne spune să nu neglijăm opinia unui
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tehnic este, în același timp, creatorul unui spațiu cultural, social și administrativ în care apetiturile politice își află o hrană suculentă: În societatea îmbogățită și disciplinată prin tehnică, puterea se obține fără vitejie; s-au cultivat dar inevitabil vicleșugurile, lașitățile arogante ori tîrîtoare, și toate păcatele mici și urîte în care se încheagă energiile inferioare și echivoce. Mecanismul acesta minunat al supunerii și îngăduielii, care face posibil statul, permite tipului politic, stăpîn pe dînsul, să facă nerozii într-o măsură care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
putere de invenție viu afirmată. Acest tip este, fără îndoială, o nimereală cu totul rară a naturii. În schimb societatea, prin formațiile sale ierarhice a trebuit, de la origini, să stîrnească și să cultive pornirea elementară de a stăpîni și voluptatea, arogantă și leneșă, de a porunci. Neapărat, viața civilizată cere administrare organizată, si administrarea implică ierarhie. Dar activitatea administrativă este pur formală și prin ea însăși sterilă; de aceea în ea se poate deschide loc pentru un uriaș parazitism, ascuns sub
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
atitudine clar conturată) este aceea de a duce populația în eroare, de a nu se ajunge la o stare de normalitate. - De ce ? - Din simplul motiv că , dacă s-ar ajunge la o societate normală, toți aceștia, indivizi slab pregătiți, dar aroganți și capabili de orice mîrșăvie ,, răsădiți și cultivați” din regimul comunist a lui Ceaușescu, ar fi efectiv măturați ca niște gunoaie ! Ar fi ,,propulsați” fie spre pușcării, fie la periferia societății acolo unde le este locul ! Astăzi, toată această adunătură
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
al Antichit??îi ?i av�nd o formă?ie ?tiin?ific?, Perrault integreaz?, de altfel, o arm?tur? metalic? acestei construc?îi. �n 1661, ț�n?rul ?i orgoliosul Ludovic al XIV-lea se simte umilit, la Vaux-le-Vicomte, de fastul arogant al mi-nistrului s?u, Fouquet. Dar el este cucerit de noutatea viziunii ?i de realizarea estetic? a acestei locuin?e. El trece deci la amenajarea dup? acest model a micului castel de la Versailles, construit de Ludovic al XIII-lea n
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de vedere că în calitate de femeie și de evreică, ea era țapul ispășitor ideal pentru comunismul românesc 58. Alți autori sugerează că poate avea propria ei vinovăție: "Căci datorită poziției ei importante în mișcare, Pauker s-a simțit probabil, în mod arogant, imună la orice sancțiune a deciziilor ei politice"59,60. Este vorba de un personaj complex, contradictoriu, care a avut o vreme relativ scurtă foarte multă putere, deși femeie. Situația ei nu ne interesează aici în sine, ci în raport cu feminismul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
desigur, dacă lanțul ideatico-imagistic al lui Hitler are sfârșit... Cele două "ecuații opuse"437 identificate de Kenneth Burke în Mein Kampf - pe de o parte, cea a "Babelului" de voci parlamentare, de care, ne amintim, era responsabil evreul "viclean" și "arogant"; pe de altă parte, cea a "unității vocii", asumate de Hitler însuși, în numele comunității "ariene", predispusă la "eroism" și "sacrificiu" - îl aduc pe critic în punctul în care observă o nouă exploatare caricaturală întreprinsă de conducătorul fascist a modelului gândirii
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]