3,559 matches
-
dragi. Pe peron și-a făcut apariția o femeie. Lumina difuză nu îi permitea să deslușească bine trăsăturile acesteia. Geamantanul mare din mâna femeii o făcuse să tresară. Era ea. Nici nu-i venea să creadă. Încerca în zadar să articuleze o vorbă. Cu un efort peste puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-au întors privirile. Lacrimile îi ardeau obrajii. Alerga, iar picioarele înghețate de frig îi deveniseră fierbinți într-o clipă. Trăsnită de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea, mă aflam și eu lângă o logodnică iubitoare care să-mi aranjeze cravata și să-mi ureze succes la cursuri. ”Mulțumesc...” Intrat în incintă, am urcat nesfârșitele scări până când am ajuns în sală. Mi-am salutat prompt colegii (care articulau cu zgomot fiecare cuvânt) apoi m-am așezat într-o lene de nepătruns în spatele sălii. De unde lenea asta? Să-mi fi dat oare Nistor din toropeala lui? Am pus cu grijă cele trei lalele pe bancă. Frunzele lungi, subțiri erau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adunat și a început citirea rezultatelor, iar când s-a ajuns la școala noastră, Vasököl m-a luat de după umăr, iar eu m-am uitat la gura comandantei detașamentului de pionieri, și era de parcă aș fi văzut cu încetinitorul cum articulează cuvintele, și aproape că nici nu-i mai auzeam vocea, i-am citit de pe buze când a spus că șaizeci și trei de puncte, și atunci am vrut să strig că nu-i adevărat, asta-i o înșelătorie, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atractiv de pe un chip cam molatec. Îmbrăcat fără afectare În haine costisitoare, arăta mai În vîrstă decît cei patruzeci și cinci de ani cîți avea, dînd la iveală și un Început de burtică. Efectele beției din ajun Îl făceau să articuleze cuvintele cu dificultate. - Nu știu ce să-ți spun... Fratele tău... Am băut cu toții mult ieri seară... Accidentul ăsta... - Nu e un accident. Yves se Întunecă la chip și o privi atent pe Marie a cărei evidentă durere nu reușea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult decît un frate pentru tine! Nu vrei să știi de ce sîngele lui a curs peste menhir? Și cine a scris biletul pe care-l ținea În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se estompeze pentru a putea intra În vilă. Chantal Înălță capul și tresări Întîlnindu-i privirea albastră cu punctișoare aurii. Își Întoarse prima ochii. - Marie nu-i va spune nimic lui Aude despre noaptea trecută, articulă ea, laconic. - O cunosc pe mătușă-mea, nu se va opri aici, poți fi sigură de asta. Dacă află ce s-a petrecut cu adevărat... Chantal Îi aruncă o privire neliniștită. Vocea Îi răsună Înăbușit. - Nu trebuie să afle niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fost cumpărat“. Se uită la toți Înainte de a adăuga: - E semnat de Gildas! Incredulitatea generală lăsă rapid locul consternării: cu toții aveau În mape același mesaj. Fețele se Întoarseră spre Yves Pérec, sufocat de uluire. - Doar n-o să credeți cu toții că... articulă el cu dificultate, privindu-i rînd pe rînd. Făcu În mod vizibil un efort pentru a-și controla glasul. - N-am absolut nimic să-mi reproșez! Asta e... o glumă foarte proastă... Pierre-Marie Întări și el, scandalizat. - Evident! Acuzația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La naiba! Nemernicul și-a bătut joc de mine! Patul nu e nici măcar desfăcut! Dacă s-a dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo și ascultă-mă! articulă Marie cît mai răspicat. Dar fratele ei abia o mai auzea, dădea ca turbat ocol camerei, izbind cu piciorul În lucruri, căutînd febril o urmă. Un bilet pe care fiul lui i l-ar fi putut lăsa. Aflată pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care i-l aplică cu fermitate pe arcadă. - Știu bine că voi, cei de aici, aveți capul tare, dar aș prefera să te vadă un medic. - În caz că ai uitat cumva, Îți amintesc că singurul medic de pe insulă a murit, articulă ea, nu fără dificultate, luîndu-i batista din mînă. El Îi susținu o clipă privirea, apoi ridică din umeri și puse mîna pe mobil fără să-i mai dea atenție. - Morineau? Aici e Fersen.Vino imediat la hotel cu oamenii dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un efort ca să-și fixeze privirea asupra lui Lucas. Acesta continuă agitîndu-și cuburile de gheață din paharul cu scotch. - Preferi să tragi la măsea de una singură, ca fratele dumitale, sau Îți pot ține companie? - Ce e cu fratele meu? articulă ea cu greu. Lucas Îi aduse la cunoștință că Loïc Înhățase o sticlă și apoi se cărăbănise. - E un tip mai degrabă depresiv, nu-i așa? Fersen Își amintea de descrierea făcută de Morineau. Loïc se cufundase grav În depresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu pumnul În masă, transformînd farfurioara În băltoacă și făcînd-o pe Anne să iasă din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la mine, pentru numele lui Dumnezeu! Întoarse spre el o privire absentă. Goală. - Călugării fără cap nu vorbesc, Marie, articulă el. Menhirii nu sîngerează prin harul Duhului Sfînt sau prin acțiunea vîrcolacilor, iar blestemele nu există decît În creierul deranjat al cucuvelelor bătrîne de pe insula asta, sau poate În pretinsele referințe istorice cu care Își Împănează Ryan cărțile ca să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
azil de nebuni? Nu? Ei bine, nici eu nu vreau, dar dacă te mai văd că dai tîrcoale pe aici, exact asta ți se va Întîmpla. Hai, fii cuminte! Pierric se agită frenetic, dar vorbele pe care Încerca să le articuleze se transformau Într-o magmă de onomatopee de neînțeles și repezite. Gwen se ridică pe vîrful picioarelor și Își Înfipse privirea Într-a lui. - Nu e cea mai bună zi pentru ghicitori. Hai, vino, mergem acasă. Văzînd că n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vocii lui era dintr-odată atît de intim Încît Marie, surprinsă, ridică ochii spre el. Lucas nu se mai gîndea deloc la anchetă, ci la ce Înțelesese din sentimentele lui cînd crezuseră că vor muri. Marie, foarte tulburată, nu putu articula o vorbă și nici nu se simți În stare să susțină privirea lui Lucas, atît de limpede citea acolo sentimentele pe care le avea pentru ea, căci nu ascundea nimic. - Ceea ce ți-am spus atunci, cînd eram blocați... - O, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
primară! - Cum? Vrei să zici că... Gwen refuza să priceapă ceea ce era de negîndit. Ronan o apucă pe bunica lui de braț, cu violență aproape. - Vrei să spui că mama e sora lui Pierre-Marie? Că... Nici el nu izbuti să articuleze inimaginabilul adevăr. Yvonne se desprinse cu un gest sec și o Înfruntă pe fiica ei. - Arthus de Kersaint este tatăl tău. Gwen se clătină sub șocul dezvăluirii. Yvonne și Arthus, cei mai mari dușmani din Lands’en, fuseseră amanți? Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare pe care o Înghițise. Viața nu era doar o repetiție. Marie era salvată. Privirea ochilor verzi se stabiliză puțin cîte puțin. O văzu mișcînd buzele și Îi mîngîie cu tandrețe obrazul. - Ssst... Totul merge bine. Te duc acasă. - Ryan, articulă ea cu dificultate. E... ra... la... bord... a... spus... Gwen... vino... vată. Închise iarăși ochii, epuizată. În timp ce Lucas Îi transmitea informația mai departe lui Morineau, pentru ca el să ceară ajutorul scafandrilor militari de la CPEOM spre a căuta corpul scriitorului, Superfrelonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici tu, nu-i așa? Ușa care se deschise lăsîndu-l pe Milic să intre o scuti de răspuns. - Ce tot puneți voi la cale? Întrebă el, lăsîndu-și pipa pe bufet. Marie Întîlni privirea imploratoare a maică-sii, ale cărei buze articulau pe tăcute te rog. PÎnă la urmă, schiță un zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie nu fusese totuși niciodată atît de frumoasă ca În lumina transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochi și nici moliciunea bărbiei. Chirurgie estetică. O anchetă aprofundată avea să arate mai tîrziu că Ryan fusese admis la clinica de la Rond-Point, la cîteva zile de la ieșirea din Închisoare. Fotografia tremură În mîinile bătrînului. - Ryan... Erwan... Ce mai contează, articulă cu dificultate patriarhul. Au murit amîndoi. - Doi morți, dar și două trupuri care nu există, obiectă specialistul În crime ritualice. Vă las să trageți concluzia care se impune. Lucas Îl privi cu atenție pe Arthus. Privirea de un albastru spălăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i se păru că aude un țipăt În exterior. Întoarseră toți trei capul spre intrare auzind pași grăbiți. Ușa se deschise dintr-odată, În cadrul ei ivindu-se foarte tînărul grădinar de la castel. Cu chipul livid, acesta nu izbutea nici măcar să articuleze cuvintele. Le făcu semn să-l urmeze, iar ei se precipitară afară, De Îndată ce ajunseră În curte, tînărul ridică ochii Îngroziți și arătă, chiar deasupra ușii, spre blazonul de piatră al familiei Kersaint. Acesta șiroia de sînge. Armelle se clătină, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ea. Femeia surâse cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care să-și instaleze cortul, apoi să-și aducă bagajele. Chiar Înainte de plecare, cumpărase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
voia să Însemne „inversați semirigidele pentru a concretiza domul”? Privea schemele cu o disperare crescândă, când În dreapta lui apăru un soi de matroană irocheză, Într-o minijupă din piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai ajuns? articulă apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu voi putea înregistra împrumutul. Nu pot să îndrept lucrurile. I-am păgubit pe cei de la Third Union Bank cu cincizeci de milioane de lire. Totul mi se pare un vis urât. Simt că nu mai sunt în stare să articulez nici un cuvânt. Îmi vine să las jos telefonul și să fug, cât mă țin picioarele. Glasul lui Charles Conway mă trezește brusc la realitate. — Și eu voiam să te sun. Îl aud în fundal bătând la computer, total relaxat. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vine să cred ce aiurea m-am purtat. Nu-mi vine să cred cât de tâmpită am putut să fiu. De ce sunt încă în bucătăria asta, la sute de kilometri de Londra ? — Zi-le că vin chiar acum, reușesc să articulez grăbită. Spune-i lui Ketterman că vin imediat... Mă sui în tren... — S-ar putea să fie prea târziu. Glasul lui Guy pare ezitant și încărcat de vinovăție. Samantha, circulă tot soiul de povești. — Povești ? Inima îmi bate atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Glasul ei puternic îmi sparge timpanul. Cât timp aveai de gând să lași să treacă până să-mi spui de parascovenia pe care ai făcut-o ? A trebuit să aflu de pățania propriei mele fiice dintr-o glumă de pe internet. Articulează cuvintele cu repulsie. — O glumă de pe internet ? o îngân pierită. Ce vrei să spui ? — Nu știai ? Se pare că în anumite cercuri juridice noul termen pentru cincizeci de milioane de lire este „o Samantha”. Crede-mă, nu m-am amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Credeam că știi. Eamonn face un pas în față, cu mâna streașină la ochi pentru a se apăra de razele soarelui. A zis că e posibil să rămână acolo vreo două săptămâni. Credeam că ți-a spus. — Îhm, nu, zic, articulând cu greu. Nu mi-a zis. Deodată, îmi simt picioarele ca plastilina. Mă prăbușesc pe un butoi, cu capul zvâcnindu-mi. A plecat în Cornwall, pur și simplu. Fără măcar să-și ia la revedere. Fără măcar să-mi spună. — A lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
citesc. — Ce... ce scrie în ea ? Ridic ochii. — E lungă și plicticoasă. Mă fixează lung, arzător. Și prost scrisă. Dau paginile încet între degete. Ici și colo zăresc cuvinte care îmi umplu instantaneu ochii de lacrimi. — Deci așa, reușesc să articulez. — Deci așa. Brațul lui îmi înconjoară mijlocul ; gura lui caldă se lipește de a mea. Mă ține strâns și simt lacrimile prelingându-mi-se în voie pe obraji. Aici e locul unde trebuie să fiu. Aici e locul meu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]