1,536 matches
-
roz-sidefii. Am încercat să adun de pe jos paginile, dar alungitul, mai înalt ca oricând (se ridicase în picioare și se uita pe fereastră), nu m-a lăsat. Am coborât, am salutat-o pe doamna Bach care, în capotul ei fistichiu, asediată de flori, asculta la radio o romanță ridicolă, nazalizată: "Ce vrei să-ți scriu acuma când ne despărțim?", și ne-am văzut iar pe cărarea din mijlocul câmpului, lăsând în urmă silueta de fum a lui Egor. Cum pășeam fără
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu adevărat nevoie de mine. Și am fugit! Petre, Petre... La Paris, sora mea, artistă, nu știa cum să-și împartă timpul între zi și noapte, între noapte și zi. Era curtată de impresari de teatru, de televiziune, de cinema, asediată cu tot felul de proiecte și contracte care de care mai atrăgătoare. De felul ei era o zăpăcită, frumoasă, talentată, dar plutind de când o știu în nori parfumați înșelată de prieteni, de amanți, părăsită de soț. Rămasă cu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
puse-n frunte și ceru îndărăt tronul tătîne-său. Refuzîndu-i-se, declară război lui Borilă, îl bate la larg și ocupă cea mai mare parte a țării. Urmărește pe uzurpator până ce acesta se retrage îndărătul tarilor ziduri ale capitalei Tîrnova și-l asediază acolo șapte ani deplini. Partizanilor și sprijinitorilor lui Borilă li-i lehamete în fine, se leapădă de el și trec cu toții în partea lui Ioan Asan. Borilă, părăsit și trădat, cată să scape cu fuga, dar cade în mâna biruitorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care e unul cu limită cu tot -, nici pe acela al eternității." Am luat ieri de la Noica Autobiografia lui Ignațiu de Loyola. Un destin provocat: în 1521, tânărul de Loyola (avea 26 de ani) se află în fortăreața de la Pamplona, asediată de francezi. Deși pentru spanioli situația era fără ieșire, viitorul sfânt îi convinge să nu se predea. În timpul unui duel de artilerie, o bombardă îi sfărâmă un picior. Suportă câteva operații mutilante. Omul de lume este scos din joc. Se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Susan plîngea, dar numai Carlos și Vilma, care stăteau lîngă ea, puteau să-și dea seama. CORPAC. „Corporația Peruviană a Aeroporturile Civile“, Îi explică Cinthia lui Julius care, În ultima parte a drumului, se mai Înviorase și Începuse s-o asedieze cu Întrebările; i se stîrni iar tusea și Vilma o Înfofoli mai bine, ca să poată coborî. „Bate un vînt puternic“, le comunică. Carlos, la rîndul lui, anunță că el se ocupă de bagaje, dar apăru Îndată un alt bărbat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pun mâna pe Târnovo și Nicopol, în anul 1393, lansându-se într-o campanie de amploare împotriva Țării Românești. Va fi cucerită întreaga Asie Mică, cu excepția Ciliciei și a Trapezuntului. Pentru a completa zestrea cuceririlor, Baiazid va cuceri și Thessalonicul, asediind în același timp și Constantinopolul, dar fără succes. Pentru a cucerii unele cetăți din Asia Mică, turcii au avut ca aliați chiar pe despoții bizantini. Așa s-a întâmplat în 1390, când Baiazid, sprijinit de Manuel Paleologul, cucerește Philadelphia, ultimul
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
va încheia. Ultima dinastie de împărați bizantini, cea a Paleologilor nu va reuși să oprească procesul decăderii politice și militare a Imperiului, lucru de care vor profita sultanii otomani. și Baiazid Ildîrîm și alții, care au urmat vor încerca să asedieze Constantinopolul, ori să gândească un plan în acest sens, fără niciun rezultat palpabil. Imperiul Bizantin reprezenta în secolul al XV lea un obstacol între sud-estul Europei și Asiei, mai ales după cucerirea de către turci a Rumeliei. Nu se concepea un
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
și-a Închis a treia și cea din urmă librărie a Platanilor pentru a-și strămuta Întreaga familie În fosta capitală a departamentului Dyle, devenită Între timp capitala regatului Belgiei, un oraș pe care Ludovic al XIV-lea l-a asediat: mă informasem pe cît putusem, răsfoisem cărți precum Napoleon Bonaparte și Belgia, Sfîrșitul regimului spaniol În Țările-de-Jos și Ludovic al XIV-lea În Flandra, de Îndată ce tata ne vestise la masă că vom părăsi Avignonul după vacanța mare ca să locuim Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și să rămână singur; dar n-avu parte de singurătate. Îl urmară în cameră unii dintre invitați, printre care se aflau Ptițân, Gavrila Ardalionovici, însoțiți de doctor, care nici el n-avea de gând să plece. Pe deasupra, casa era literalmente asediată de inși care n-aveau ce face. Încă înainte de a traversa terasa, prințul auzi cum Keller și Lebedev intrară într-o gâlceavă crâncenă cu niște oameni absolut necunoscuți, care păreau slujbași cu grade destul de mari și țineau morțiș să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de bogății în ochiri subterane, te pomenești mândru și înfumurat în legănările nimicului. Ce te face însă ca în acest dezmăț metafizic să te oprești deodată, ca fulgerat de-un este? Rezistențele ascunse ale sângelui, patimile năvălind cunoașterea sau instinctele asediind spiritul? E ceva în noi care refuză nimicul, atunci când mintea ne arată că totul e nimic. Acest ceva să fie totul? Se prea poate, de dată ce trăim prin el. Sfinții, nebunii și sinucigașii par a fi învins acest ceva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
către finele lui ’72. 8 Venit din lumină și de la zei, iată-mă În exil, despărțit de ei. (Fragment din Turfa’n M 7) Barul Pilade era În timpul acela un porto franco, taverna galactică unde extratereștrii din constelația Ophiulcus, ce asediau Pământul, se Întâlneau fără fricțiuni cu oamenii Imperiului, care patrulau În centuriile lui van Allen. Era un vechi bar ce dădea spre Naviglio, cu tejgheaua de zinc, cu biliard, cu tramvaiștii și meseriașii din zonă care veneau dis-de-dimineață să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dolores. Aceasta luă loc lângă noi, zicând: „Vreau s-aud Întâmplarea de la Ascalon, vreau”. „Deci, Într-o zi, regele Franței, Împăratul neamț, Balduin al III-lea al Ierusalimului și cei doi mari maeștri, al Templierilor și al Ospitalierilor, hotărăsc să asedieze Ascalonul. Pornesc cu toții la asediu, regele, curtea, patriarhul, preoții cu crucile și stindardele, arhiepiscopii din Tyr, din Nazaret, din Cezareea, În fine, mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele... Ascalonul era apărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În formă de capete, În epocă se obișnuia... Firește, sunt unii care susțin că Bafomet era o figură alchimică”. „Alchimia are mereu un amestec”, zise Diotallevi cu convingere, „Templierii cunoșteau probabil secretul fabricării aurului”. „Bineînțeles că-l cunoșteau”, zise Belbo. „Asediezi un oraș sarazin, tai gâtul copiilor și femeilor, Înșfaci tot ce-ți cade-n mână. Adevărul e că toată povestea asta e Încurcată rău”. „Și poate că În cap aveau o bulibășeală, Înțelegeți, ce le păsa lor de dezbaterile doctrinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi performanțele sale de elev, sunt oricum mai bune decât ale lui Gertler. Deși are probleme cu uniforma, cu atitudinea, cu obligațiile, cu spiritul de echipă și alte calități care ajută Școala în bătălia cu hoardele de barbari care-i asediază citadela, Gertler este cel care facilitează accesul barbarilor. Îl citește pe Marx în timpul lecțiilor, refuză să se antreneze cu corpul cadeților și cu toate că are permisiunea să nu vină la capelă, tot se pronunță cu voce tare, destul de des în privința morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
regelui francez, Ioan de Valois, având drepturi pe linie maternă la tronul Franței, și Începe pregătirile de luptă Împotriva francezilor. În același timp, castelul contesei de Salisbury, pe care regele englez Încearcă să o convingă să-i fie amantă, este asediat de scoțieni. Pasiunea lui Eduard al III-lea pentru contesă se transformă Într-o confruntare a cărei limită e moartea. Contesa (vulnerabilitatea Crinei Mureșan e dublată de fermitatea cu care Își apără intimitatea și onestitatea) Îl aduce pe rege cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ajungi, important e să scapi din încercuire, din spațiul carceral. Și nu cred că personajele sunt atât de naive încât să se iluzioneze că exilul ar însemna cumva o absolvire/o scutire de singurătate. Singurătatea, evident, este prezentă pretutindeni: ne asediază, ne cucerește, insidioasă, tiranică. De altfel, romanul are subtitlul Eseu despre singurătate. În ultima sa vizită la Paris, alături de Patricia, Anne cumpără un roman de Milan Kundera, Ignoranța, care îi rămâne însă necunoscut. În ce măsură alegerea acestui roman despre identitate este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
din spatele tejghelei. a adunat cioburile de pe jos, a măturat, a spălat, a aranjat scaunele și mesele. își bea cafeaua instalat întotdeauna la masa sa preferată, de unde vede toată strada. Din păcate efortul său este insuficient, mirosurile pestilențiale continuă să-l asedieze. De unele magazine nici nu se poate apropia. Halele au devenit un fel de rană deschisă a orașului iradiind pretutindeni duhoarea unui dezgustător puroi alimentar. X nu are de ales : trebuie să extindă operațiunea de curățire a orașului. începe cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
În fața maeștrilor. L-am delectat apoi cu prima dintre odele pe care le-am dedicat lui José Martí; cu puțin Înaintea celei de-a unsprezecea, a trebuit să-l lipsesc de plăcere, căci de plictisul cu care pisăloaga baroneasă Îl asedia pe tânărul Goliadkin se molipsise și omul meu din Catamarca, printr-un interesant fenomen de simpatie psihologică, pe care de nenumărate ori l-am observat și la alți pacienți. Cu proverbiala-mi lipsă de afectare, care-i un apanage al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu crăpasem, nici gura nu-mi duhnea, și m-am cărat singur și personal după potol. Ca chestie dă princip, ori dă câte ori vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă asedieze, ca să crăp lihnit, dân cauză dă motiv că În ajun trăsesem la fit și-i trombonisem cioace cum că n-aveam chef dă apetit; da omu, pă bune, ce mai, un pentrucontra cu mustăți, pă negândite, m-a poftit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
grupul militar și de către domnul Caraiman." În rest erau tot felul de mărunțișuri și flecuștețe, avea fler Bîlbîie, ca un adevărat copoi, dar minte tot cît un cîine, nu știa să vadă nimic peste amănuntele care îl înconjurau, care îl asediau, îl acopereau. Dar meseria și-o făcea bine și de aceea merita toate laudele! Pentru Mihai Mihail faptele se înnodau și se deznodau oricum altfel decît pentru Leonard Bîlbîie. Deocamdată putea fi sigur că între "fascia Vulturul alb" care creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzîndu-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu, mă însoțea în casă și, fără să mă întrebe dacă îmi era foame, îmi punea dinainte legume, brânză și pâine, după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mâna atotputernică a divinității le-a dăltuit de-a pururi, ca să rămână așa acolo și să reziste tuturor vicisitudinilor. Și să fie, totodată, reazăm cugetului, în momentele sale grele, când îl încearcă minciuna și-i dă târcoale lăcomia, când e asediată de egoism sau vrea să-l ademenească trufia. Atunci, gândul la Dumnezeu, la Isus Cristos și la Fecioara Maria alungă răul și-i curăță urmele, lasă locul proaspăt și curat, în care trebuie să se înscăuneze iubirea cea adevărată, de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o interesez din punct de vedere sexual; atitudinea mea neclintită în privința sexului o intriga; într-un fel am devenit și eu unul dintre proiectele ei inconsecvente și mediocre. Am reușit totuși să contrabalansez orice încercare a ei de a-mi asedia castelul trupului și al minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i descumpănim pe cei mai mulți dintre ceilalți studenți când nu eram împreună, în postură de cuplu eram de două ori mai deconcertanți pentru corpul studențesc, format în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a adus pe Vasile Boerescu la Externe și a jertfit pe Kogălniceanu. Așa au pățit, rând pe rând, Manolachi Costachi, Gheorghe Vernescu, Nicolae Ionescu și alții. Rândul lui Kogălniceanu se apropia. în ziua de 12 februarie, cetatea Vidinului, care erea asediată de români, cât și fortăreața Belgradjikul, capitulează. între Izzet-pașa, comandantul Vidinului și general Manu, comandantul trupelor române s-a încheiat o convențiune în termenii căreia armata turcă nu capitula ci numai preda cetatea armatei române și se retrăgea, nu numai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a simțit din ce în ce mai închis într-o menghină. Spune textul: „La începutul anului, când ieșeau regii [la luptă], David i-a trimis pe Ioab și pe slujitorii săi care erau cu el, i-au prădat pe fiii lui Amon și au asediat [cetatea] Raba. David însă locuia la Ierusalim”. Există deja aici ceva ce ne dă de gândit. David a fost cel mai mare dintre războinici, cel mai agil, cel mai robust, cel mai curajos, și iată că începe să trăiască o
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]