1,950 matches
-
cînd există o negație metalingvistică, dacă enunțul negativ reia un enunț pozitiv, prezentat anterior în discurs, pentru a-l respinge; se poate astfel replica la Așa e corect prin Ba nu, așa nu este corect. Atunci însă cînd negația privește aserțiunea unui conținut propozițional, este posibil să se considere că aspectul negativ face parte din acest conținut, iar modalitatea enunțului rămîne asertivă. V. dialogism, modalitate. DUBOIS 1973; FLEW 1979; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DOBRIDOR 1998; DSL
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
beneficiază de sugestii privind clasificarea discursurilor și realizarea de tipologii, cu un anumit grad de relativitate, dar suficient de coerente. În sfîrșit, există în acest cadru un teren pe care se pot observa colaborările și interferențele dintre varietățile discursului. V. aserțiune, discurs, funcții ale limbii, inducție, limbă funcțională, limbă literară. SAUSSURE 1916; BUDAGOV 1958; CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998. IO STRATEGIE. Inițial cu o întrebuințare restrînsă la domeniul militar, cuvîntul strategie a primit o întrebuințare mai generală, desemnînd orice acțiune coordonată pentru atingerea unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care condiționează transformarea malignă a celulei. Dacă într-o celulă mutația afectează simultan protooncogena, transformând-o în oncogenă activă, dar și GST, efectul activității oncogenei nu mai poate fi evitat, instalându-se ireversibil condiția transformării maligne a acelei celule. Asemenea aserțiuni au la bază rezultatele experiențelor de transfer al cromozomului 11 din genomul uman în celule transformate malign, în care s-a constatat reversia, cu o anumită frecvență, a celulelor maligne în celule normale. Rezultatele au permis să se deducă existența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
găsi numeroase referințe în acest sens, inclusiv în studiul lui Simpson). În lucrările de gramatică și de analiză a textului, modalitatea se referă în principiu la unele metode esențiale prin care vorbitorul conferă expresivitate acelor enunțuri care ar fi altfel aserțiuni absolute (ca, de exemplu, „În Lima vremea este ploioasă și închisă”, „Tony mi-a împrumutat bicicleta”; și „Tania a mîncat pastele”). Modalitatea nuanțează așadar discursul, investind rostirile cu angajament și rețineri din partea locutorului sau autorului („Se pare că vremea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cu alveolele obstruate de boli sclerozante sau pancreasul diabetic). Celule sușe ombilicale Celule sușe capabile să înlocuiască glia Atât timp cât celulele nervoase nu pot fi reînnoite, visul vindecării leziunilor creierului cu ajutorul celulor sușe rămâne îndepărtat. Cunoașterea conștientă este un proces rațional. Aserțiunile "totul este rațiune" ("tout est raison") a iluminiștilor sau "totul este simțire" (Alles ist Gefühl) a romanticilor conduc la concluzia că totul este rațiune plus emoție. Din timpurile filosofiei elene, cei doi fii ai lui Zeus, Apollo și Dionysos, au
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
în fața absurdului vieții, această condiție nu garantează decât o permanentă stare de neliniște și incertitudine. Irealitatea imediată, punct cardinal în procesul recuperării identitare, e definită negativ de-a lungul romanului, ca zonă opusă noțiunii inconsistente de realitate. Deși spațiul alocat aserțiunilor filosofice este învecinat cristalizărilor poetizante, Blecher expune riguros interiorul întors pe dos al masivei arhitecturi a materiei, enunțând, prin unica voce a protagonistului, mijloacele la îndemână pentru a pătrunde în Halucinaria. Totul e să înveți să privești structurile realității imediate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nou referent: construcția ergativă − noul referent este obiect direct − și construcția antipasivă − noul referent este obiect oblic sau încorporat). Autorii arată că, în ciukotă, efectul de descreștere a voinței despre care s-a vorbit în legătură cu antipasivul este determinat de absența aserțiunilor despre relevanța pragmatică a schimbării de stare a obiectului. Lazard (1998: 68−69) completează descrierea efectelor discursive ale construcției antipasive: în warrungu, antipasivul exprimă o acțiune obișnuită, tipică, diferită de acțiunea actuală, care are caracteristici speciale. Autorul citat arată că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativă poate fi atribuită factorului individualizare − referentul este numit explicit și neambiguu −, iar antipasivul poate micșora nivelul de individualizare. Numele încorporat și, în special, obiectul încorporat sunt nemarcate în privința individualizării; numele încorporat oferă condiții mai bune pentru a transfera o aserțiune asupra altui referent (Polinskaja și Nedjalkov 1987: 254). Polinsky (2005) subliniază că funcția semantică a antipasivului este legată de afectarea și de individualizarea pacientului: verbul tranzitiv denotă o schimbare de stare a pacientului, iar antipasivul anulează afectarea pacientului, acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
altă analiză decât structurile cu verb plin. În studiile de sintaxă tradițională, 'a fi' ca verb copulativ este analizat sub aspectul diferitelor funcții pe care le are: suport al mărcilor flexionare de timp, de mod și de persoană, semn al aserțiunii, conector predicativ, marcă a identității etc., aceste funcții fiind considerate ca proprietăți lexicale ale verbului a fi din fiecare limbă. Rouveret (1998: 33) observă că unele dintre aceste funcții ale verbului a fi reflectă proprietăți generale ale propozițiilor finite (valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Dar, de asemenea, și uneori involuntar, March și Simon ne spun multe despre propria lor concepție privind comunicarea în organizații. Comunicarea se înscrie, pentru acești autori, într-un capitol 6 intitulat " Limitarea în cunoașterea proceselor raționale". Capitol decisiv, deoarece conține aserțiunea și justificarea faimoasei bounded rationality, despre care s-a arătat că ascundea eterna raționalitate universală 43. Comunicarea este atunci unul din elementele constitutive ale raționalității limitate. Ea ocupă loc în analiză după descrierea programelor și strategiilor identificării organizaționale și diviziunii
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
un heritage.76 III. Auto-organizarea: demarcație și remedii Von Foerster insista deja, s-a văzut, pe faptul că emițătorul și receptorul unei informații aparțin amîndoi aceluiași sistem. Apare aici, centrală, convergența lui von Foerster, Maturana și Varela 77. Să examinăm aserțiunile lui Maturana și ale lui Varela. Autorii noștri indică trei postulate: 1. Trei postulate Postulatul nr. 1 Lumea are o realitate obiectivă, independentă de noi, ca observatori. Acest postulat, confirmat de experiență, rămîne nedemonstrat. Postulatul nr. 2 Noi cunoaștem cu ajutorul
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nervos 78. Postulatul nr. 3 Informația este o adevărată adîncime fizică, măsurată în mod obiectiv ca proprietate de organizare a oricărui sistem observabil. Această idee a unei informații reale și obiective, colectată de organele senzoriale, și sursă pentru sistemele de aserțiuni obiective despre lumea exterioară, este înșelătoare. Pe de o parte, pentru că informația este fără valoare semantică, orice ar gîndi observatorul care adaugă o valoare semantică fenomenului biologic pe care îl examinează, ca și cum această valoare semantică ar participa la mecanismele realizărilor
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
suficient sieși, dar de talie modestă pentru a le îngădui guvernanților săi să se poată adresa tuturor cetățenilor deodată. În mod concret, el trebuia să aibă cel puțin 100.000 de locuitori, dar nu mai mult de 200.000. Această aserțiune era întemeiată, din câte se pare, pe compararea orașelor grecești din epocă. Filosoful grec nu a prevăzut că 25 de secole mai târziu progresele tehnologice vor îngădui existența a peste 400 de megaorașe cu peste un milion de locuitori, dintre
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cred eu, și creația sa ar fi fost mai spectaculoasă, În ciuda cenzurii și a regimului! Dar acest lucru el Îl constată abia acum - dacă are luciditatea și forța de a fi necruțător cu sine! -, deoarece „prezentul nu conține valori!”. Aceasă aserțiune, „prezentul nu conține valori!”, mi-a rămas de-atunci ca unul dintre ghidurile mentale simple și eficace pe care Îl aplic aproape Întotdeauna când mă aflu Într-o situație dilematică de felul celei pe care am discutat-o mai sus
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de fals și Înțelepți În enigmatica știință sau psihologie a succesului. Succesul social, recunoașterea publică „nu are legătură” cu valoarea; „marii creatori au fost totdeauna niște singuratici și niște neînțeleși ai timpului lor!” (E ușor de demontat falsitatea acestei ipocrite aserțiuni, care de altfel face mult rău celor care vor să intre sub cupola templului numit Literatură; majoritatea majoritatea a creatorilor din istoria literelor și artelor europene au fost nu numai cunoscuți, stimați și urmăriți de un public mai mult sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar și azi, părerea lui „face școală”, și e suficient să citez capitolul pe care mi-l dedică prof. Eugen Negrici În a sa foarte interesantă lucrare Literatura română sub comunicsm În care analiza D-sale pleacă tocmai de la falsa aserțiune a lui Crohmălniceanu asupra tipologiei În romanele mele.Ă Eroarea lui Crohmălniceanu vine, cred eu, tocmai din reflexul său de „om de bine”, de logică tipologică „clasică”, În fața reacțiilor unor eroi nu rareori Îmbibați de amoralitate, reacții deja experimentate Înaintea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fraza, pe care o invocă nu puțini sceptici ai artelor sau veleitari care nu-și găsesc vocația, exprimă un adevăr, deși, În același timp, ea este falsă și, ca o suveică Într-un război de țesut forme și culori, această aserțiune devine falsă când Își serbează triumful, realitatea, și iute devine „adevărată”, actuală, atunci când pare a fi afirmat contrariul. Nietzsche, În lucrarea sa postumă Gândirea tragică În epoca grecească, face o splendidă comparație, prin antiteză, Între „travaliul” omului de știință și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În optica noastră, paradoxală pentru unii, ascunde foarte bine cel puțin un element pozitiv: acea perplexitate de care vorbeam mai sus, ezitarea și uimirea profundă a omului „de bun-simț”, fruct al unei dezvoltări europene de secole În fața unor fenomene sau aserțiuni acut, bizar paradoxale - absurde, un termen uzitat adesea, totdeauna cu o conotație negativă. (În știintă sau filozofie, deoarece arta, arta contemporană, mai ales suprarealistă, a produs printre altele acel „teatru al absurdului”, revelator al unor Încă nebănuite reflexe și situații
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un aer de... cum să-i zic, de... neverosimilitate, de ceva dacă nu de prost gust, oricum, făcut dintr-o materie cel puțin... suspectă! Și să-i prefere propriile fantasmagorii, subscriind cu ambele mâini și cu ochii În flăcări abracadabranta aserțiune a lui Macbeth, conte de Cawdor: Life is a tale/ Told by an idiot, full of sound and fury,/ Signifying nothing. ...Într’ adevăr, „viața”, ceea ce numim astfel, nu este oare „mai mult decât atât”? Pentru cei care, ca și mine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
destinului uman. Să fii stăpân al propriului trecut, să-l fasonezi astfel Încât „să scapi de sub imperiul și teroarea zeilor, a Întâmplării brutale și capricioase”, iată cum poate fi explicată, printre altele, profunda și Înverșunata iconoclastie nietzscheniană; acel „Dumnezeu e mort”, aserțiune excesiv Întrebuințată, cel mai adesea prost interpretată, ca o formă simplă și directă de ateism - Nietzsche, care În repetate rânduri s-a apărat de Învinuirea de a fi ca atare! Și, prin această frază, ca și prin altele care sunt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
îl apropie pe Eugen Barbu de autorul Crailor de Curtea-Veche simpatia pentru o lume în decădere, peste care aruncă vălul somptuos al poeziei". (p. 219). Cezar Ivănescu este atins în viziunea criticului-de aripa geniului. Timpul va ratifica sau va infirma aserțiunea. Interesante, în context, sunt considerațiile lui Theodor Codreanu cu privire la europenism: "De vrem sau de nu vrem, europenismul aparține naționaliștilor români, iar nu celor care se declară cu surle și trâmbițe ""europeniști"! Europeni sunt și vor fi Hasdeu, Eminescu, Iorga, Blaga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
călinesciană despre anii 1883-89, dându-i însă coloritul acela de amurg trist și blând al ultimilor ani din viața lui Hölderlin. Ceea ce adună ca date, chipul în care le corelează și le interpretează, cu rigoare și minuțiozitate, dau cercetărilor și aserțiunilor oricât de îndrăznețe ale lui Theodor Codreanu o coerență și o veracitate greu de desmințit. Treptat, ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informații oficiale ori oficioase ale vremii și care desenează sfâșietoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Huși, problema nu este aceea a reinterpretării operei poetului (a modernității acestuia, de exemplu, și aici autorul aduce argumente serioase pentru a-l integra pe Eminescu unei mentalități poetice în stare să-și depășească clar epoca, considerând și azi valabilă aserțiunea finală a lui Maiorescu din Eminescu și poeziile lui), ci a felului demolator, iar uneori sub semnul ignoranței, cu care se produce fenomenul... Nu recitirea lui Eminescu este pusă în cauză, ci graba iconoclastă cu care sunt negate "chipurile" poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
inducții pamfletare, dar totdeauna între parametrii rigorii și ai argumentelor, coroborează evenimente și personaje aparent disjuncte, într-o construcție perfect unitară. Prezentarea și problematizarea faptelor au caracter filmic și se dezvoltă contrapunctic, captivând și printr-un agreabil stil colocvial. Preluând aserțiunea lui N. Georgescu, că eminescologia suferă de lipsa interpretării critice a izvoarelor arhivistice, Theodor Codreanu constată cu tristețe că încă nu există o instituție națională, fie o catedră universitară, fie o altă formulă, destinată exclusiv lui Eminescu, așa cum alte țări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
steaua lui Eminescu a apus". Nu pot să le recomand să citească Controverse eminesciene celor care au păcătuit față de Eminescu, doar dacă își pot îngădui luxul unui cardiolog să-l aibă alături în caz de nevoie. Cazi pe gânduri citind aserțiunea lui Theodor Codreanu, de la pagina 117: "soarta lui Eminescu, atât în timpul vieții, cât și-n posteritate, rămâne barometrul marginalizării sau renașterii poporului român însuși". Ceea ce este adevărat. Conceptului de eminescianism i se rezervă spații întinse și pe bună dreptate, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]