1,947 matches
-
care-o evocă: "Lucru bizar, vocea ei, pe care o cunoșteam atât de bine, despre care se spune că este însuși grăuntele amintirii (Ťdraga inflexiune...ť), n-o aud. Ca un fel de surditate localizată..." Deși notele continuă mai vechea aserțiune privind atașamentul ombilical față de cea care i-a dat viață, intelectualul Barthes nu dă prea multe șanse vocii fiului. Cu un fel de uimire confuză, observă că viața lui n-a fost chiar atât de dominată de mamă pe cât i
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
filosofic derapajele de limbaj și de logică ale personajelor caragialiene, urcând, pentru a le pune diagnostice, până la Dialogurile lui Platon populate de sofiști. Aici se încadrează discursurile prolixe ale unor Cațavencu sau Farfuridi, „în care orice afirmație este anulată de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
doua a trecut în revistă toate marile sale hit-uri, gravate pe mai bine de 27 de albume. Au fost evocați toți cei care i-au marcat cariera, de la George Grigoriu, Grigore Vieru, Carmen Aldea Vlad, Nicolae Dabija (memorabilă rămâne aserțiunea acade- micianului de la Chișinău: “Îmbrățișându-l pe Vieru, Fuego a îmbrățișat Basarabia”) la Irina Loghin, Lili Bodu, Rodica Elena Lupu, Elena Stoica, Doina Levintza. Cum frumos spunea cineva: “Pe toată paleta diversă, de oameni și destine, de amatori și artiști
Un c?ntec, un destin by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83444_a_84769]
-
simțit în jurul său prezența legiunilor de martiri, sculați din morminte, umbra roatei lui Horia, sufletul fără odihnă al lui Mihai. Și icoana Transilvaniei, ca un rug nestins de jertfe românești, se va fi ridicat în fața sa, crâncenă, cutremurătoare”. Sau această aserțiune critică, memorabilă prin puterea de sinteză, fundamentată pe cunoașterea profundă a temei abordate: „Discursul pentru libertatea națională a lui Simion Bărnuțiu se va repeta în tot lungul veacului, fragment cu fragment, în poezia transilvană, cu forța originară a ideilor care
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
dispară. Intenția ironică e evidentă, discursul liric aparține disputei, pledoariei, o anume prozaicitate e căutată, cultivată poate, vocea ce se manifestă agresiv, aparține unei feminități decise să-și impună singularul bagaj imagistic. Pe alocuri, acest du-te vino de grave aserțiuni și descinderi în derizoriu, între conceptul cuprins și pura cădere de zar a rimei obosește / alteori, însă, dă dreptate jocului triumfător, energicei gratuități, procesul se vădește mai complicat decât la prima vedere, cu urcușurile și coborâșurile sale. Un poem precum
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
și revistele din epoca respectivă, ca și nenumărate jurnale intime, texte memorialistice, scrisori, discursuri parlamentare etc. A examinat, de asemenea, cu atenție, operele literare propriu-zise și aproape tot ce s-a scris în legătură cu ele. Pe baza acestei competențe, a corectat aserțiunile greșite ale altor cercetători, nu din plăcerea de a polemiza, ci de pe poziția cuiva care vrea să colaboreze pentru a ajunge împreună la o cât mai mare rigoare științifică. Succesul lui Z. Ornea se explică, apoi, prin serioasa lui pregătire
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
Z. Ornea Întrebarea, desigur, e (pînă la un punct neliniștitoare) dacă facem parte sau nu din Balcani și dacă, prin aceasta, românii sînt un popor balcanic. Dacă pornim de la vestita aserțiune a lui N. Iorga "Bizanț după Bizanț" răspunsul e indubitabil favorabil, pentru că Bizanțul e o componentă originară a balcanismului. Dar dacă ținem seama de faptul, istoric, că pînă în 1918 toată partea de vest a țării (Transilvania, Banatul etc.) și
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
aceste chestiuni și multe altele foarte importante le studiază, în cartea ei Balcanii și balcanismul, profesoara americană de origine bulgară Maria Todorova, relativ recent tradusă în românește de Editura Humanitas. E un studiu atotcuprinzător și sistematic care pornește polemic de la aserțiunea că Balcanii au fost descriși ca "alteritatea" Europei, ba chiar că, "Balcanii nu doresc să se conformeze standardelor de comportament specifice lumii civilizate". Tot polemic discută aserțiunea banalizată că Balcanii sînt butoiul de pulbere al Europei, demonstrînd că azi nici un
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
de Editura Humanitas. E un studiu atotcuprinzător și sistematic care pornește polemic de la aserțiunea că Balcanii au fost descriși ca "alteritatea" Europei, ba chiar că, "Balcanii nu doresc să se conformeze standardelor de comportament specifice lumii civilizate". Tot polemic discută aserțiunea banalizată că Balcanii sînt butoiul de pulbere al Europei, demonstrînd că azi nici un istoric serios nu admite că primul război mondial a avut drept cauză situația conflictuală din Balcani. Și dacă azi, în Balcani, mai precis în fosta Iugoslavie, se
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
merita, pe lîngă laude, obiecții serioase. Cronicarului îi sună încă în urechi afirmații precum acelea că noi ne-am grăbit a vorbi despre canon fără să fi avut unul sau că am devenit postmoderni fără a fi încheiat modernismul. Asemenea aserțiuni nu pot fi luate nici măcar sub beneficiu de inventar! Cum, adică, n-am avut canon? Cum, adică, modernismul nostru nu a fost finalizat? * Un dramatic editorial publică dl Radu Ciobanu în frumoasa revistă de cultură ARHIPELAG din Deva (nr. 1-2
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
poezia bacoviană sporește enorm în cazul unei raportări la contemporanul său Minulescu - un mare «risipitor» în materie de podoabe sclipitoare și zornăitoare". Spațiul imaginar bacovian este examinat prin punerea sa în raport cu poetica lui Alecsandri sau cu aceea a lui Eminescu. Aserțiunile critice sunt pertinente, argumentate și pregnante, nu lipsite de o anume plasticitate. „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apă-rându-ne drept un simbol «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
monografice, Mircea Scarlat se dovedește un critic matur, sigur pe sine și pe instrumentele critice cărora le acordă exact importanța cuvenită, fără să le supraliciteze, dar și fără să le minimalizeze importanța. Riguros și exact de cele mai multe ori, echilibrat în aserțiuni, iubitor de claritate, Mircea Scarlat e unul dintre reprezentanții de seamă ai generației sale în critica literară românească.
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
filă stinghera, cum sunt destule an Arhiva prozatorului. Caz an care nici nu s-ar mai ridică problema schimbării de sex a celui de-al doilea vizitator al Lenei Ceptureanu. E aici, ăn fapt, o dispută ăntre lectori convinși de aserțiunea lui Mateiu că nu scria primul cuvânt dintr-o narațiune ănainte de a-i fi stabilit an amănunțime resorturile și chiar cuvântul de ăncheiere (an care caz paragraful final cunoscut ar fi putut fi elaborat chiar primul!) și un posibil
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
de factură sociologică. Care poate fi lesne contraatacat aducând în discuție, ca întotdeauna, regula jocului. Fiindcă - s-a spus, de altminteri, de nenumărate ori - toate criteriile impuse în respectivul joc de societate conduceau, aproape liniar, către un atare rezultat. O aserțiune de felul celei care spune că lucrul făcut de critici trebuie desfăcut tot de critici mi se pare fantezistă. Cred că răspunsul e cu mult mai simplu. De la publicarea Crailor de Curtea Veche și până astăzi, Mateiu a avut parte
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
de Pound sau de Joyce. Altfel spus, atît tradiția "naturalistă" cît și pesemne avangarda de tip suprarealist sunt înțelese ca ilustrînd un model "îngust, meschin, școlar, cu desăvîrșire secundar", de tradiție burgheză. Un ingredient marxizant se amestecă în toate aceste aserțiuni nu totdeauna foarte limpezi, înscrise în ceea ce se dorește o perspectivă istorică a culturii. Cu toate acestea, dînd afară pe ușa principală "angajarea", Phillipe Sollers o introduce pe o ușă secundară. Mai întîi o descalifică prin accentul pus asupra lipsei
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
eminamente comentativ, ceea ce înseamnă că, pornind de la fapte și evenimente reale, comunică anumite idei, a căror selecție aparține autorului. "Departe de a încuraja polemica de idei, directorul general interimar a acuzat public documentarul că ar contraveni Legii siguranței naționale - o aserțiune pe cât de alarmantă, pe atât de superficială din punct de vedere al referinței legale", spune Comisia de Etică. În ceea ce privește critica lui Stelian Tănase legată de numărul nejustificat de mare de programări de care ar fi beneficiat serialul "Moștenirea clandestină", Comisia
Comisia de Etică a TVR, atac la Stelian Tănase by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37575_a_38900]
-
comentatori nu par foarte impresionați de considerentele lingvistice, continuând să-și exprime indignările politice. Tema a fost discutată de curând și de profesorul Stelian Dumistrăcel („Remaniați?", în Ziarul Lumina, 23.06.2010). Descriind cu ironie abuzul semantic (luate în literă, aserțiunile despre remanierea persoanelor ar presupune „eventualitatea de a li se aduce îmbunătățiri în structura intimă"), autorul face și câteva precizări istorice interesante. Termenul politic este atestat prima oară într-un discurs parlamentar al lui Titu Maiorescu, din 1874, iar devierea
Remanieri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6080_a_7405]
-
semne indelebile din orizontul Orașului. Un elogiu tardiv al Romei, rostit în atmosfera de restriște a veacului V, de către un poet, Rutilius Namatianus, ce se întorcea în Gallia Narbonensis, lansa totuși, oricît de împovărat, acest adevăr de neclintit, această jubilantă aserțiune: ŤTu ai făcut un Oraș din ceea ce cîndva era Universul.ť Ecuație ce devine paradoxal actuală, în epoca noastră, de globalizare apăsată, ce desfigurează, unificînd otova atîtea vii particularisme, trecînd sub compresor grăuntele atîtor salubre diferențe. Nu universalul lisse, după
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
a scris criticului să o reediteze, el, pe a sa din 1883/1884. Exceptînd episodul din 1890 al ediției Morțun prima ediție care e polemică voit cu cea maioresciană e, din 1893, și e semnată de A.D. Xenopol. Polemizează cu aserțiunea lui Maiorescu din prefața ediției din 1889 că boala lui Eminescu fusese ereditară ("Cine l-a înnebunit pe Eminescu, căci contest cu energie că el să fi înnebunit de la sine? L-a înnebunit țara lui, poporul lui ce nu l-
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
podurilor (maghiarii și românii), în care sunt reunite cele mai importante eseuri în temă ale lui Pomogáts Béla, - Gabriel Andreescu încheie afirmând că o asemenea apariție „amintește că opțiunea noastră europeană are de parcurs testul de neocolit al reconcilierii româno-maghiare.” Aserțiunea conține două adevăruri de necontrazis. Primul ar fi acela că accesul într-o Europă Unită e de neconceput fără reconcilierea reală între cele două popoare la un loc trăitoare de peste un mileniu. Iar al doilea stă în faptul că, într-
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
Albă din anii ’20, șcândț a fost folosită tortura, a fost reintrodusă biciuirea publică și au apărut asasinatele politice mușamalizate.” 2 Dar această unilateralizare a culpabilizărilor nu e singurul reproș de care e pasibilă cartea d-lui Pomogáts Béla. Unele aserțiuni discutabile ale d-sale sunt citate și de dl Gabriel Andreescu în prefața sa. Nu insist însă, pentru că nu aceasta e calea „reconstruirii podurilor”. De fapt, nici nu e vorba de a reconstrui, ci de a construi. Fiindcă până acum
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
decât discutabile. Primul deceniu de istoriografie oficială marxistă este pus sub semnul directivei celui de-al doilea congres al PMR, potrivit căreia "știința istorică face parte integrantă din frontul ideologic de luptă al partidului". În ce-i privește pe autorii aserțiunii, nici măcar retoric nu se simte vreo preocupare pentru adevăr, obiectivitate, în ultimă instanță pentru ceea ce ar trebui să reprezinte deontologia profesională a unui istoric. Studiile publicate în această perioadă de avânt revoluționar, atunci când nu sunt răfuieli directe cu istoricii perioadei
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
Ursachi Reprezentant al "spiritului muntean în literatură, după o clasificare mai veche a lui Ibrăileanu, Constantin Țoiu nu este străin de fraza directă și nici de șfichiul ironic ce mijește la tot pasul printre cele mai grave și îndelung cumpănite aserțiuni. Născut la 19 iulie 1923, într-un Urziceni interbelic, autorul Căderii în lume, devine, la cei 80 de ani acum împliniți, un "martor împătimit al Istoriei ce a marcat cu fierul roșu a două războaie mondiale și a mai multor
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
de pe strada mea care nu mai este o stradă și intră în carnea fericită a femeii care se trezește pentru ca împreună să mă părăsească taci! și naufragiază în marea din fereastră Încerc să reiau firul cât de cât logic al aserțiunilor, atât de puțin important pentru autor. Primele două stihuri (al patrulea și al cincilea, în ansamblul textului liric) continuă - se poate crede - cele spuse despre Ťlucrurile cele mai dragi...ť. Ele își risipesc cenușa în salcâmul din poartă, și în
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
Maiorescu, Radu Petrescu), cât și prin notațiile jurnaliere proprii, ce vădesc un ascuțit simț al autoscopiei, sinceritate în expresie și o fină capacitate de a-și verbaliza trăirile. În încercarea de a defini autobiografia, Mircea Mihăieș nu utilizează demonstrația doctă, aserțiunile cu aer savant sau formulările sentențioase, cu alură dogmatică: dimpotrivă, fraza sa are cursivitate, uneori lirism, un anume parfum afectiv, alteori simț al formulării memorabile. Autorul nu conchide, ci nuanțează, nu impune apodictic o anumită idee, ci caută să persuadeze
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]