1,877 matches
-
o lucrare în care autorul a hotărât - după cum precizează în Cuvânt înainte - să revină „la tematica afirmării și continuității statalității moldovenești”. Este reluată ideea Moldovei ca țară a moldovenilor deosebiți istoric de populațiile din vecinătatea spațiului carpato-nistrea: cea romanizată de la asfințit și cea slavizată de la răsărit. „Una din condițiile de bază pentru a se afirma ca entitate social-politică, național-teritorială aparte, ca entitate etnică deosebitoare de cele din preajmă, este neatârnarea, posibilitatea și voința de a apăra această neatârnare”, prin apariția „Statului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Pe el Îl pescuiește din parcare aceeași Dacie verde de la jurămînt, la fel de plină cu tot neamul lui de agricultori. Îl Înhață o mînă iubitoare și Îl Îndeasă cu greu undeva În spate. E o amiază rece de Început de decembrie, asfințitul anemic scoate efecte de filtru sepia, alungind umbrele șterse ale plopilor peste asfaltul șoselei. Am biletul de permisie În buzunar, am niște bani În portofel, am stomacul gol și simt cum sîngele ar putea să-mi țîșnească prin piele, dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dormitor, acoperite cu cuverturi albe, întocmai ca aceea pe care o șifona acum Hattie, șezând pe ea (lucru care n-ar fi trebuit niciodată să se întâmple.) Pe ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu arbori coniferi, terenurile de tenis îngrădite cu o plasă de sârmă, care alcătuiau un desen geometric, argintiu, și, în depărtare, dealurile înverzite, cu coame molcome, ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parte a Londrei și coincidența i-a inspirat un soi curios de spaimă. În cea de-a doua ocazie nu a mai urmărit-o. Și ieri, aici în Ennistone, a văzut-o pe fată pentru a treia oară. Era pe la asfințit, și George tocmai ieșise de la bibliotecă și se îndrepta spre Druidsdale, când fata apăruse de după un colț și pornise să meargă în fața lui. George o urmărise și spaima lui luase forma nevoii urgente de a o ajunge din urmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uneori, „cu colțul ochiului“), dar, pentru moment, neavând altă obligație decât să-și trăiască prezentul și să se bucure de această căsuță fermecător de artificială, care părea o incitantă șaradă. Pearl sosise înainte cu bagajele. Taxiul o lăsase, la ceasul asfințitului, în fața porții din spate, unde o găsise pe Ruby așteptând-o. Înainte de aceasta, zburaseră o serie de scrisori dintr-o direcție în alta, scrisori care sunau mai curând a ordine militare decât a produse de artă epistolară. John Robert îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
desuetudinea în privirea la care am renunțat, sau pe care am îndepărtat-o de glorioasa... nu, de deșertăciunea... atât de înaltă încât nu poate fi atinsă, cu care multe ceruri se vrâstează sau, mai bine zis, se împestrițează în aurul asfințitului, dar se alungește languros ca o rufă albă scoasă dintr-o pasăre dacă se afundă...“ Hattie se opri aici și amândoi izbucniră în râs. — E imposibil! — Ai citit-o cu glas tare ca și cum ai fi înțeles-o. — E frumoasă... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce mais, adică dar? - ori una, ori alta, sau privirea îi cade pe o pasăre fugitivă, ba nu, înțeleg, privirea îi plutește în gol, apatică, ba nu, languroasă, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce mais, adică dar? - ori una, ori alta, sau privirea îi cade pe o pasăre fugitivă, ba nu, înțeleg, privirea îi plutește în gol, apatică, ba nu, languroasă, ca o rufă albă scoasă din... nu, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai are importanță“. Când ajunse la capătul scurtăturii, începu să urce spre islaz. De acolo se vedeau pietrele Inelului din Ennistone proiectate pe orizont, așa cum sunt reproduse pe cărțile poștale ilustrate. George porni spre Inel. Dincolo de pietre, cerul strălucitor al asfințitului de vară părea să vibreze de albastrul neștirbit al fericirii pure. George se simți scuturat de un hohot de plâns. Începea durerea: o simțea răspândindu-se în el, durerea mutilantă, sfredelitoare, a remușcării. Și începu să se roage: „Fie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dat bătuți. Și, puțin câte puțin, am văzut că toate se rezolvă. Copiii au devenit mari, s-au aranjat bine. De aceea, așază-te lângă mine și apoi privește, căci a sosit timpul recoltei și timpul aranjării în hambar. Atunci când asfințitul e roz, ca în seara asta, și când se ridică un fin praf roz între copaci, lipește-te de mine: nu mai avem nimic să ne spunem, nu mai avem nevoie decât să fim împreună, încă o dată, și să lăsăm
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
unde se ține evidența pelerinilor și probabil problemele legate de administrarea casei. In capătul opus străzii, din hol ajungi într-o mică grădină cu câțiva pomi și viță de vie și două mese cu scaune. Ce frumos este să admiri asfințitul soarelui de aici, să vezi dealurile în depărtare scăldate în lumina roșietică a serii! Si câtă liniște, după zgomotosul Toulouse! După ce-mi revin din oboseala zilei caniculare, ies prin localitate și-l întâlnesc din nou pe proprietar împreună cu băiatul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ardea verde-mocnit. Rareș se foia pe tampon și rugina zgrunțuroasă i se lua pe pantaloni. Se auzeau zgomotele surde ale mingii lovite departe, peste colțul livezii, în timp ce portarul de la Astra, singur în fața porții, privea încordat, drept în soarele roșu al asfințitului, cu mâna streașină la ochi... Dar primăvara vremea e capricioasă... Sâmbăta următoare venea o ploaie cu chef de joacă. Tampoanele rugineau din nou. Rugineau și profilurile de metal, nituite, care susțineau acoperișul tribunei de dincolo de teren. Sus într-un colț
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de el. Ia vezi, sergent Limbosu, că ai uitat de un grup motorizat - sigur de mare comandament - în frunte cu o tanchetă, care a trecut ultimul... În sens invers au trecut doar vreo cinci camioane goale. Când soarele aluneca spre asfințit pe derdelușul luminii aurii, Toaibă cu ai lui părăsea liziera pădurii, cu direcția „acasă”. * „Spune-mi, Toadere, îți mai amintești de toate misiunile de cercetare pe care le-ai îndeplinit cât ai fost pe front?” - l-a întrebat vocea care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din urmă, s-a așezat pe marginea șanțului. A scos fularul și cu el a înfășurat strâns fluierul piciorului rănit, cu speranța că vor mai trece durerile. Soarele nu aștepta însă. El a pornit să se rostogolească cu grabă spre asfințit. „Și eu n-am apucat să fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o bucată de drum, s-a oprit din nou și a slăbit strânsoarea fularului. Îi amorțise piciorul. „Ce bine mi-ar prinde o cârjă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
alcătuită din două părți, sugerate încă din titlu: delir în curcubeu și alte poezii. Primele douăzeci și una de poezii poartă numele celor șapte culori ale spectrului curcubeului, alcătuind trei serii, în care roșul e asociat de poetă autocunoașterii (Am văzut / când asfințitul a devenit / mai roșu / decât sângele meu, / când rubinul a supt asfințitul / ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
alte poezii. Primele douăzeci și una de poezii poartă numele celor șapte culori ale spectrului curcubeului, alcătuind trei serii, în care roșul e asociat de poetă autocunoașterii (Am văzut / când asfințitul a devenit / mai roșu / decât sângele meu, / când rubinul a supt asfințitul / ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Simon era prinsă de friguri mari, și L-au rugat pentru ea. 39. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, și au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată, și a început să le slujească. 40. La asfințitul soarelui, toți cei ce aveau bolnavi atinși de felurite boale, îi aduceau la El. El Își punea mîinile peste fiecare din ei, și-i vindeca. 41. Din mulți ieșeau și draci, care strigau și ziceau: "Tu ești Hristosul, Fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
la aceeași oră. Și, ca în fiecare seară, îți urez poftă bună și somn ușor, dragule. ― Aceeaș urare și din partea mea, părinte. Abia când am ieșit din chilia călugărului mi-am dat seama că se înserase de-a binelea. Spre asfințit, pe o scamă de nour uitată în zare se ghicea spuza luminii soarelui trecut dincolo de coama dealului. Am pornit cu grabă spre chilia mea. O fărâmă de lumină ca o lacrimă pâlpâia în fereastră. Simțeam și eu oboseala cislei din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lucru rău. 10. Dacă va fi la tine cineva care să nu fie curat, în urma vreunei întîmplări din timpul nopții, să iasă din tabără, și să nu intre în tabără; 11. spre seară, să se scalde în apă și după asfințitul soarelui va putea să se întoarcă în tabără. 12. Să ai un loc afară din tabără, și acolo să ieși afară. 13. Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi și să-ți acoperi murdăriile ieșite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-și continue opera. Noaptea, însă, această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui și încetează abia spre dimineață. Se văd mai întîi trâmbe de praf, un praf înecăcios și roșu, stârnit din iarba uscată și mai ales de pe porțiunile de pământ gol dinspre pădure. Ceva mai târziu, răzbate dinspre mlaștini un sunet
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
necurăție oarecare și care se va fi făcut necurat prin ea. 6. Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat pînă seara; să nu mănînce din lucrurile sfinte, decît după ce își va scălda trupul în apă; 7. după asfințitul soarelui, va fi curat; și în urmă va mînca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui. 8. Să nu mănînce dintr-o vită moartă sau sfîșiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul. 9. Să păzească poruncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
cadrele misofile, surfilate înnebunitor, din Tăiței chinezești, de Ma Jian, sau Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, ca să nu mai spun de grozăviile lui Stephen King petrecute în latrine ori pe plajă, cu fantome debusolate și pisici asasine (La asfințit) - apoi asta numai plăcere nu e! Să vă mai spun cum se adaugă la cele citate muntele de zgură al memoriilor lui Adrian Marino, cazanul de smoală care este dosarul de Securitate al lui Dorin Tudoran (Eu, fiul lor) și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, și el a șezut pe ea. Aaron și Hur îi sprijineau mîinile, unul deoparte, iar altul de alta, și mîinile lui au rămas întinse pînă la asfințitul soarelui. 13. Și Iosua a biruit pe Amalec și poporul lui, cu tăișul săbiei. 14. Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
inimă caldă, iubitoare, duioasă, plină de bunătate. Inimă de înger - povestea Mariei Doina Leonte, tocmai acest lucru îl subliniază. Costeluș este un băiețel visător, de 8 ani, căruia îi place să stea culcat pe iarbă și să privească norii în asfințit. Ciudate arătări care se plimbă pe cer! Iată, acum închipuie o inimă uriașă care se pare că e chiar Inima lui Dumnezeu. Dar, care copil nu a visat cu ochii pe cer, la prefacerea rapidă a norilor în fel de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
preocupate de miros, căutând, găsind și înfruptându-se, cu bucățelele pe care tu le-ai risipit, drept momeală, vor sosi, dinaintea ta, ție, nerămânându-ți, decât, să ridici arma, să țintești și să dobori frumusețile alea, roșii ca soarele în asfințit, pe care, să le tot aduni, cât e toamna de lungă...Tot povestitorul acela spunea, că, e bine ca peștișorii să fie din speciile știucă, ori păstrăv, că ăștia au un gust mai de vino-ncoa, pentru vulpi, și sorții
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]