1,924 matches
-
peste țară. Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă pe-o rază lunară. Mîne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre trei zile pluti-vor dormind, să nu cadă. Fulger monosilabic i-arată în noapte sus peste mări biruind în baladă. [I938] * ASFINȚIT MARIN Piere în jocul luminilor saltul de-amurg al delfinilor. Valul acopere numele scrise-n nisipuri, și urmele. Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului. Ziua se curmă, și veștile. Umbra mărește poveștile. Steaua te-atinge cu genele. Mult tălmăcești
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte ar vrea să citească un semn. Eu singur le zic: Fiți liniștiți! Odată cu zorile cădea-vor întîi nu oameni, ci florile! Dedițeii aceștia cu bluze albastre, păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre! ASFINȚIT MARIN Piere în jocul luminilor saltul de-amurg al delfinilor. Valul acoperă numele scrise-n nisipuri, și urmele. Soarele, lacrima Domnului, cade în marile somnului. Ziua se curmă, și veștile. Umbra mărește poveștile. Steaua te-atinge cu genele. Mut tălmăcești
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lucru rău. 10. Dacă va fi la tine cineva care să nu fie curat, în urma vreunei întîmplări din timpul nopții, să iasă din tabără, și să nu intre în tabără; 11. spre seară, să se scalde în apă și după asfințitul soarelui va putea să se întoarcă în tabără. 12. Să ai un loc afară din tabără, și acolo să ieși afară. 13. Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi și să-ți acoperi murdăriile ieșite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
prinsă de friguri: și îndată au vorbit lui Isus despre ea. 31. El a venit, a apucat-o de mînă, a ridicat-o în sus, și au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească. 32. Seara, după asfințitul soarelui, au adus la El pe toți bolnavii și îndrăciții. 33. Și toată cetatea era adunată la ușă. 34. El a vindecat pe mulți care pătimeau de felurite boli; de asemenea a scos mulți draci, și nu lăsa pe draci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura de odihna nopții. Mâine voi porni din nou într-o plimbare prin înălțimile cerului, purtat de norul cu care m-am împrietenit și pe care l-am îndrăgit. Pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
inimă caldă, iubitoare, duioasă, plină de bunătate. Inimă de înger - povestea Mariei Doina Leonte, tocmai acest lucru îl subliniază. Costeluș este un băiețel visător, de 8 ani, căruia îi place să stea culcat pe iarbă și să privească norii în asfințit. Ciudate arătări care se plimbă pe cer! Iată, acum închipuie o inimă uriașă care se pare că e chiar Inima lui Dumnezeu. Dar, care copil nu a visat cu ochii pe cer, la prefacerea rapidă a norilor în fel de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
necurăție oarecare și care se va fi făcut necurat prin ea. 6. Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat pînă seara; să nu mănînce din lucrurile sfinte, decît după ce își va scălda trupul în apă; 7. după asfințitul soarelui, va fi curat; și în urmă va mînca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui. 8. Să nu mănînce dintr-o vită moartă sau sfîșiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul. 9. Să păzească poruncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale lumii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cadrele misofile, surfilate înnebunitor, din Tăiței chinezești, de Ma Jian, sau Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, ca să nu mai spun de grozăviile lui Stephen King petrecute în latrine ori pe plajă, cu fantome debusolate și pisici asasine (La asfințit) - apoi asta numai plăcere nu e! Să vă mai spun cum se adaugă la cele citate muntele de zgură al memoriilor lui Adrian Marino, cazanul de smoală care este dosarul de Securitate al lui Dorin Tudoran (Eu, fiul lor) și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și marțial, adîncind tema crizei de conștiință a unei epoci sleite: "cînd moartea aruncă pe masă o mînă de pămînt/ dovedește astfel că acul busolei/ e țeava de pușcă uitîndu-se la tine/ în timp ce privirile tale ascut/ săbiile de Damasc/ iar asfințitul sîngeră/ cît toți răniții unui secol/ umflînd gurile de canal? (Peisaje umane, II). Sau această angelică halucinație, de-o puritate ce-și asociază cruzimea (sabia tăioasă e un motiv obsedant), așezîndu-se în clima boreală, în vecinătatea literară a hiperboreei nichita-stănesciene
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
spatele cui se plătește acea leafă. Statul însă... statul are a face calculul că 36 000 franci sunt 36 000 zile de muncă într-o țară săracă, sunt 36 000 de oameni ce ar lucra din zori de ziuă până-n asfințit de soare, că un om simplu ar trebui să muncească 100 de ani de-a rândul și ne - întrerupt că să plătească leafa pe un an a polcovnicului. O societate privată ce are-n vedere câștigul ei propriu judecă și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu mai văzu decât spinarea, în mundir verde, a vizitiului ce troznea din când în când din bici și amurgul tot mai adânc, ca vișina putredă, ce se lăsase. Cîte-un calcan de casă veche lucea atât de intens în ambra asfințitului, încît părea de aur. Cîte-o turlă împodobită cu amorași se profila neagră ca zmoala pe cer. Americanul nu scotea o vorbă, ci doar își sucea gâtul după fiecare damă mai cochetă ce-nainta semeț ca o corabie la brațul vreunui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să fii aruncat în focul Gheenei, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge." Profetul mujic găsise bune și-ntemeiate aceste vorbe sfinte scrise în carte de Marcu, aflat în Duhul. Când, rugîndu-se la o parte, într-un asfințit de foc și nori argintii, Selivanov văzu o țărancă așezată pe vine în dosul unui hambar, cu fustele suflecate și fundul de carne rotundă și tare, din care țârâia un pârâiaș străveziu, știu că Neprietenul îl ispitește peste puterile lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lungul zidului casei, în ghivece sparte și-n lădițe de lemn putred și-n oale cu smalțul dus de mult, și, de fiecare dată când stropii gelatinoși atingeau pământul, inflorescențele de un roșu posomorit se-nsuflețeau și căpătau exact nuanța asfințitului de peste acoperiș, așa încît casa devenea un sloi uriaș, vinețiu, plutind în aer între două amurguri. În acea navă aeriană o conducea apoi pe Soile, luînd-o de mână și-naintînd încet, împreună, către ușă, ca două surori în rochii lungi, decupate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pânzele negre, începînd să le umfle ușor, așa cum se umflă pântecul femeilor când suflă în el duhul facerii, ce le poartă pe toate, ca pe mii de corăbii pe-o mare nocturnă, către insulele fericite ale maternității. Marea crimă a asfințitului, aceeași de la-nceputurile lumii, se săvârși, și peste ape se așternu înnoptarea. Milioane de stele, arzând în culori neașteptate, își împinseră acele hipodermice în pielea de vânt a lumii noastre. Vârtejuri de lumină țâșniră din ele, amestecîndu-se cu valurile și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Zyrix 3... Și totuși mărul părea să fie pe Pământ un fruct de care se leagă multe legende, părea să fie iubit în pofida gustului său mai degrabă acru și a cojii adesea zbârcite. Cu numai câteva ore în urmă privise asfințitul alături de Maria de pe dealul care străjuia Satul de Clone. Femeia ținuse neapărat să-i povestească despre vechea credință creștină a păcatului originar, împărtășită cu fervoare de altfel și de Sfântul Augustin cel Nou. ― Damnarea, îi spusese ea, a venit din partea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
este că ai dat probe de sânge și că apoi cineva ți-a tăiat părul pentru ca să se potrivească mai bine cornul. Restul e întuneric. Johansson privi spre soarele al cărui crepuscul bătea ușor în verzui. Își amintea de un alt asfințit, de o altă ultima seară, pierdută undeva la poalele unor munți. De jos, ceilalți îi așteptau tăcuți hotărârea. Nu era ușor să mori a doua oară. Dar cine poate ști cu adevărat cum e să trăiești a doua oară? Nici
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai fericiți oameni din univers, fiindcă între noi nu există ascunzișuri. Lăsând în urmă atâtea întrebări grele, Arrus se ridică apoi în picioare, plecîndu-și capul în timp ce ieșea pe ușa joasă. - Am vorbit prea mult. Trebuie să iei o hotărâre până la asfințit. Xtyn încuviință din cap scurt și se trânti pe salteaua din frunze uscate de arbore negru care îi servea drept așternut. Nu era simplu să ia o decizie. Dacă accepta să devină Preot și să-l înlocuiască pe acela al
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
găurile de aerisire ale camerei, ca o noapte care a cuprins sufletul și rațiunea oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu salivă mâneca, cu cât frecam mai mult, cu atât sângele se întindea și se îngroșa. Se împrăștia pe mine și îi simțeam răceala vâscoasă pe toată suprafața corpului. Era aproape de asfințit. Cădea o ploaie fină. Involuntar, am luat urma pe care o lăsaseră roțile dricului; când s-a făcut întuneric, m-am rătăcit. Fără țintă, fără să mă gândesc la nimic, mergeam încet, în obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în jurul gâtului. Ieșea din casă. Trecu pe lângă de mine fără să mă privească. Râdea sacadat, oribil, ți se zbârlea părul pe cap. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Era pe la asfințit. M-am ridicat, aș fi vrut să fug de mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă, fără să văd pe nimeni și nimic. Aveam impresia că rătăceam printr-un oraș necunoscut. În jurul meu, case stranii, diforme, cu diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și trăgându și pălăria mai pe ochi și-a rostit gândul cu voce tare. Multe oi fi văzut eu la viața mea și multe nu le-oi fi văzut, da’ așa un început de toamnă ca aista și așa un asfințit parcă n-am apucat. Prea îi ca în Rai și tare mă tem că nu-i a bună... Abia mâine începe toamna, după calendar, dar vremea se arată ca în miezul ei. Da’ ce știm noi păcătoșii ce vrea să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui arătau că poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înțeleg securistul cela... Da’ eu? Eu... pentru a câta oară mă întorc din Infern?”... S-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]