7,600 matches
-
franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În perioada studenției (1982-1986) a fost, timp de doi ani, redactor-șef al revistei „Dialog”. După terminarea studiilor universitare, va fi profesor de limbi moderne la Pașcani, șapte ani mai târziu devenind asistent la Catedra de limbă și literatură engleză de la Facultatea de Litere din Iași. În anul 1977, debutează cu versuri în revista „Convorbiri literare”, publicație la care va fi redactor între 1990 și 1993. Oglinda la zid (1992), prima carte de
ANDRIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285357_a_286686]
-
întâi suplinitor, la Câmpina (1927-1928), București (Liceul „Gh. Șincai”, 1928-1929) și Galați (1931-1932) și, după concursul cuvenit, titular, la Sibiu, unde, din 1932, funcționează la Liceul Comercial, iar, din 1937, la Liceul „Gh. Lazăr”. Între anii 1941 și 1947 este asistent și, apoi, conferențiar la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Brașov, iar în timpul refugiului, la Sibiu, la Universitatea refugiată din Cluj. În 1970 conducea biblioteca nou înființatei universități sibiene, căreia îi va dona cele 15 000 de cărți
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
Oxford și Birmingham. Își dă doctoratul în 1979, cu o teză despre romanul simbolic al lui Herman Melville și Thomas Wolfe. Debutase ca traducător și eseist în timpul studiilor universitare, în revistele clujene „Steaua” și „Tribuna”. Între 1968 și 1983 este asistent, lector, conferențiar la Catedra de engleză a Universității din Timișoara. În 1983, beneficiind de o bursă Fulbright, s-a stabilit în SUA și a predat literatura engleză și teoria literaturii la University of Northern Iowa, la Harvard University, ajungând profesor
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
cele normaliene la Școala Normală din Arad (1948-1950) și la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1950-1952), va absolvi Facultatea de Istorie-Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1956), unde și lucrează ca bibliotecar (1953-1956) și unde va fi asistent, lector și conferențiar la Catedra de istoria și teoria literaturii române. Se mută la București și funcționează ca redactor, șef de secție, secretar general de redacție la Redacția culturală din Radiodifuziunea Română (1964-1969), director adjunct de programe la Televiziunea Română (1972-1977
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
Lugoj, apoi face studii universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1929-1933), unde frecventează și cursurile Seminarului Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”. Asistent onorific (1933-1935) la Catedra de literatură română și estetică a profesorului Mihail Dragomirescu, din 1942 devine asistent și la Catedra de literatură română veche, condusă de Nicolae Cartojan, la Universitatea din București. Mai mulți ani va fi profesor de liceu la București, Arad, în anii 1947 și 1948 funcționând și la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”. În
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
ani, în romanul Nisipul (1989). După întoarcerea în țară este numit profesor la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Pașcani. Din 1949 C. predă la Facultatea de Filologie din Iași, până în 1983, fiind pe rând asistent, lector, conferențiar și profesor (1962). În 1964 va fi numit șef al Catedrei de literatură română și comparată „G. Ibrăileanu”. Devine doctor în filologie în 1956 și doctor docent în 1968. Activează ca lector de limbă și civilizație română la
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
condiție sine qua non. Ne protejează față de incidente sau accidente. Delicatețea elimină brutalitatea. Operația chirurgicală în sine este un traumatism. Această agresiune să nu fie amplificată prin lipsa noastră de blândețe și respect arătat țesuturilor. Insist asupra rolului important al asistentei șefe. Ea reprezintă intermediarul între paciente și personal, între medici și personal. Programul operator trebuie, din mai multe motive, început dimineața: * bolnava este scutită de emoțiile așteptării; * echipa este odihnită, calmă; * rămâne timp pentru alte activități. Spălatul mâinilor oferă câteva
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
punctul de vedere al originii sociale. În al doilea rând, puterea reală în instituțiile de învățământ o dețin cei care controlează reproducerea corpului profesoral. Acest control este manifest în cerințele prin care sunt reglementate traiectoriile academice ale tinerilor cercetători și asistenți. Indiferent de presupusele calități personale, aspirantul la un anumit statut academic trebuie să treacă printr-un număr de inițieri ghidate de elita academică, cu ajutorul cărora aceasta își pune o pecete trainică asupra chipului universităților. În fine, există întotdeauna un punct
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
relații inițiator-agent Ipostaza de inițiator Ipostaza de agent Relație mediată de conceptul de... Pacient Medic „Sănătate” Elev Profesor „Educație” Copil Părinte „Dezvoltare” Client Avocat „Apărarea interesului legitim al clientului” Angajator Angajat „Promovarea interesului legitim al angajatorului” Enoriaș Preot „Mântuire” Stat Asistent social „Remediere a inegalităților de șansă” Persoană defavorizată Asistent social „Sprijin” Persoană defavorizată Stat „Apărarea intereselor persoanelor defavorizate, în limitele promovării interesului public” Stat Asistent maternal „Apărarea intereselor copilului” Copil Asistent maternal „Dezvoltare” Copil Stat „Apărarea intereselor copilului, în limitele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
interesului legitim al clientului” Angajator Angajat „Promovarea interesului legitim al angajatorului” Enoriaș Preot „Mântuire” Stat Asistent social „Remediere a inegalităților de șansă” Persoană defavorizată Asistent social „Sprijin” Persoană defavorizată Stat „Apărarea intereselor persoanelor defavorizate, în limitele promovării interesului public” Stat Asistent maternal „Apărarea intereselor copilului” Copil Asistent maternal „Dezvoltare” Copil Stat „Apărarea intereselor copilului, în limitele promovării interesului public” În tabelul de mai sus putem observa diferite exemple de interacțiuni care pot fi conceptualizate ca r.i.-a.. Este interesant că
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Promovarea interesului legitim al angajatorului” Enoriaș Preot „Mântuire” Stat Asistent social „Remediere a inegalităților de șansă” Persoană defavorizată Asistent social „Sprijin” Persoană defavorizată Stat „Apărarea intereselor persoanelor defavorizate, în limitele promovării interesului public” Stat Asistent maternal „Apărarea intereselor copilului” Copil Asistent maternal „Dezvoltare” Copil Stat „Apărarea intereselor copilului, în limitele promovării interesului public” În tabelul de mai sus putem observa diferite exemple de interacțiuni care pot fi conceptualizate ca r.i.-a.. Este interesant că, în cazul interacțiunilor dintre profesioniștii din
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și reintegrare/recuperare prin analiza clară a relației dintre asistentul social și beneficiar din perspectiva cerințelor instituționale de practicare a profesiei. Normele instituționale definitorii pentru calitatea activităților/acțiunilor de ajutor specializat apar ca un obiectiv central instituțional al relației dintre asistentul practician și beneficiar. Se vizează astfel calitatea rezultatului suportului specializat oferit beneficiarului prin procedee clare de control, dialog și corecție. Aceste norme sunt stabilite de instituții specializate pentru diferitele tipuri de servicii. De regulă, acest proces de supervizare intră în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de specialitate sau în volume colective și este coautor la: Provocările managementului: Puterea și Conflictul(1998); Curs de statistică aplicată în științele sociale, vol II (1999); Ghid practic de psihologie experimentală (2000). E-mail: dvirga@socio.uvt.ro Ramona PALOȘ este asistent doctor la Catedra de Științe ale Educației a Universității de Vest Timișoara. Domenii de competență: educația adulților, psihologia dezvoltării, psihologia muncii. Lucrări publicate cu predilecție în domeniul educației adulților (învățarea la vârsta adultă), formării și dezvoltării profesionale. Participare la work-shop-uri
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
critic și istoric literar. Urmează la București Școala Centrală, terminată în 1986, și Facultatea de Filologie a Universității București, secția română-engleză, absolvită în 1991. După o perioadă în care este profesor de română la Liceul „I. L. Caragiale” din capitală, devine asistent și apoi lector în cadrul Facultății de Litere, la Catedra de literatură română. În timpul studiilor universitare frecventează cenaclul Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, și fondează Clubul literar, alături de Fevronia Novac, Vlad Pavlovici, Alexandru Pleșcan, Ara Șeptilici și Andrei Zlătescu. Împreună cu
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
Rozaliei (n. Ciontea) și al lui Simion Mărgineanu, țărani. Urmează școala primară în sat, liceul la Blaj și universitatea la Cluj. Licențiat (1927) și doctor în filosofie-psihologie (1929) magna cum laude la Universitatea clujeană, va rămâne ca preparator (1926-1928), apoi asistent (1928-1936) la Catedra de psihologie, condusă de Florian Ștefănescu-Goangă, materie pe care o predă la Facultatea de Litere și Filosofie ca docent (1931) și conferențiar titular (1938-1947). În paralel devine șef de lucrări (1936-1938) la Institutul de Psihologie al Universității
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
unde nu se prezintă, dobândind între timp o colaborare la „Contemporanul”, sub directoratul lui George Ivașcu. În 1963, în urma diligențelor lui G. Ivașcu, este angajat preparator la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Filologie din București, ulterior devenind asistent (1964-1968) și lector (1968-1989). După 1990 este promovat profesor la aceeași catedră. Lucrarea de doctorat - Contradicția lui Maiorescu - este respinsă în 1970, în urma referatelor nefavorabile ale lui Liviu Rusu și Al. Dima. Susținută din nou în 1974, datorită intervenției favorabile
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
între anii 1954 și 1961 liceele „Emil Racoviță”, „Mihai Eminescu” și „Gh. Barițiu” din Cluj, apoi Facultatea de Filologie, secția franceză-română, la Universitatea „Babeș-Bolyai” (1962-1967). Mai întâi profesor de limba franceză la școli din Gherla și Cluj, în 1970 devine asistent la Facultatea de Filologie a Universității clujene, unde predă și în prezent. Își ia doctoratul cu teza Marcel Proust et le théâtre (1986). Debutează în 1966 cu traducerea poeziilor Buchetul și Războiul de Jacques Prévert în „Tribuna”, iar în volum
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
a urmat în perioada 1959-1964 cursurile Facultății de Limbi Romanice și Clasice (secția italiană-spaniolă) a Universității bucureștene. Și-a luat doctoratul în 2002 cu o teză intitulată Hermeneutică și apofază în barocul european și în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) și conferențiar (2002) la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, în cadrul Catedrei de literatură comparată, iar din 1990 devine profesor asociat la Facultatea de Filosofie. Debutează cu critică literară în „Luceafărul” (1961), colaborând apoi și
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
Iorgu Iordan. După obținerea licenței în 1938, este profesor la câteva prestigioase școli ieșene (Liceul Național, Seminarul „Veniamin Costache”, Liceul Militar și Liceul „Mihail Kogălniceanu”), ocupând concomitent postul de bibliotecar la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”. În 1945 devine asistent la Catedra de limba română a Universității din Iași și tot atunci începe pregătirea doctoratului, sub conducerea lui Iorgu Iordan, teza, intitulată Limba poeziei lui Coșbuc, fiind susținută în 1949. Numit conferențiar în toamna aceluiași an, era ales, totodată, decan
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
grav. Însă chiar dacă hormonii funcționează „normal”, vă puteți schimba starea de spirit, sănătatea și vitalitatea atunci cînd vă Înțelegeți hormonii. Astfel, e absolut necesară informația corectă. Un articol din 1963, scris de ginecologul Robert A. Wilson și de soția sa, asistentă, Thelma, ambii din New York, Începea așa: „Adevărul neplăcut conform căruia orice femeie este sterilă după menopauză trebuie acceptat.” Articolul, publicat În Journal of the American Geriatrics Society, a fost urmat trei ani mai tîrziu de cartea dr. Wilson Feminine Forever
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
ale Pavilionului Românesc la mai multe bienale de la Veneția), va participa la emisiuni radiofonice și, ceva mai târziu, de televiziune. O activitate intensă, întreprinsă cu un simț precis al valorii și cu o specială vervă polemică. În 1956 e numit asistent (apoi lector și conferențiar cu delegație) la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (în 1975 va deveni șeful Catedrei de istoria și teoria artei). În 1971 și 1972 a fost director al Editurii Meridiane, iar între 1972 și
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
1944 se stabilește definitiv între noile granițe ale României, mai întâi în Oltenia (ca preot la Râmnicu Vâlcea, 1944-1946), apoi la Iași (ca preot paroh la biserica Banu, 1946-1980). În 1945 obține titlul de doctor în istorie, în 1948 devine asistent la Universitatea din Iași, e numit ulterior conferențiar la Institutul Teologic din București, fără însă a și activa în această funcție. Este colaborator al Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Studii Sud-est Europene
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
1994. 6. Episcopul din Hippona și doctrina creștină Această intensă activitate de predicator și de exeget, care era asociată cu o viață de neîntreruptă rigoare ascetică, sporise tot mai mult faima și autoritatea lui Augustin în calitatea sa de preot asistent al episcopului Valeriu. La patru ani de la hirotonisire are loc mișcarea decisivă, numirea ca episcop adjunct, în 395, și în același an, odată cu moartea lui Valeriu, înscăunarea ca episcop titular la Hippona. Urmează, în 397, un important tratat exegetic, cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
născut În 1931 la Kiel, Într-o familie de intelectuali din Vest (mama sa a continuat să locuiască În Berlinul de Vest până la sfârșitul vieții). A făcut studii de filosofie și istorie la Universitatea Humboldt din Berlin, unde a devenit asistent (1956); teza să de doctorat a avut ca subiect „Dezvoltarea conștiinței țărânilor din cooperative” (1961), completată fiind de o abilitare privind „Aspecte ale cercetării sociologice” (1965). A lucrat la Institutul/Academia de Științe Sociale din 1966, unde a condus catedră
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Liceului „Ion Heliade-Rădulescu”, apoi pe cele ale Facultății de Litere și Filosofie, absolvite în 1950. Debutează încă de pe băncile școlii, cu volumul de povestiri Schițe (1943), semnat, ca și o parte din scrierile ulterioare, Viorica Huber. După terminarea studiilor devine asistent, apoi lector la Universitatea din București (1950-1957); lucrează o vreme în calitate de cercetătoare la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române și ca metodistă la Casa Centrală a Creației Populare. În această perioadă compune scenarii de filme pentru copii (Petrolache
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]