4,147 matches
-
Convorbiri literare”, înființată în 1867 și editată până în 1944. Redactori-șefi: Dumitru Ignea (1970-1971), Corneliu Ștefanache (1972-1976), Corneliu Sturzu (1977-1990); secretar de redacție: Horia Zilieru. În comitetul de redacție (1982): Corneliu Sturzu (redactor-șef), Andi Andrieș, Daniel Dimitriu, Ioanid Romanescu. C.l. aspiră să continue tradiția valoroasă a presei literare ieșene și să promoveze o literatură care să exprime cât mai fidel realități contemporane. Publică versuri și proză originală și tradusă, articole de istorie și critică literară, interviuri, cronică literară și artistică, precum și
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
de B. în romanul Conspirația Dărmănescului (1936). Desfășurarea narațiunii este aceea a romanului istoric tradițional, deviată, în final, în pagini de un vizionarism curios pentru cine nu le admite substratul ezoteric și simbolic. Motivările psihologice sunt făcute cu iscusință, personajele aspiră la o statură și trăsături de epopee, dialogurile între inamici sunt impregnate de un aer cavaleresc, patriotic și declamator totodată, cu unele tentative de adaptare la hazul autohton. Predilecția pentru stările incerte, pentru îmbinările lexicale stranii, străine spiritului epocii și
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
care a pus capăt epigonismului eminescian. Nu s-a afiliat nici unui curent, deși într-o carieră literară de peste șapte decenii a fost contemporan cu numeroase orientări estetice. A avut o evoluție singulară. A contrariat și lucrul nu i-a displăcut. Aspirând la idealitate și la împlinirea de sine, a făcut gesturi oportuniste, ce-i contraziceau credințele. A mers contra tuturor, consecvent sieși și propriilor inconsecvențe. A regretat „febrilitatea ondulărilor noastre” și a răscumpărat-o cu „înțelegerea supremă” din poezie. A propus
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în poemul epic, larg, grandilocvent și artificios. Resuscitând mai vechile teme romantice pașoptiste, prelungindu-le ecoul până târziu (în 1890 îi apare o încercare de epopee, Daciada), el aspiră totodată, ca și alți poeți de tranziție, la primenirea inspirației și a tehnicii versului. Atras de legendar, de fantastic, de misterul timpurilor și civilizațiilor revolute, cultivând exotismul, B. tinde să depășească experimentul formal și să dea poeziei rezonanțe meditative. Inițiative
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
noiembrie 1908, cu piesa în două acte, Mărul. De la această scriere până la Domnul de rouă, basm dramatic reprezentat și tipărit în 1938, caracteristice dramaturgiei lui B. vor fi interferențele dintre elementele romantice și cele realiste. Eroii, trasați în tușe avântate, aspiră spre perfecțiune, au de multe ori calități excepționale. Cu unele accente de melodramă, Mărul licitează dualitatea bine-rău, sprijinindu-se pe un simbol ostentativ didacticist. Piesa în trei acte Sirena (1910) își propune dezvoltarea unei teme cu implicații sociale, în care
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
hârtie, după ultimul vers. Jocul „secund, mai pur” nu poate exista (și nu poate avea o semnificație) decât precedat de o realitate „primă” și impură - o realitate de care poetul să îl despartă mereu, să încerce mereu să-l despartă. Aspirând către marea lumină necreată a spiritului pur, poetul s-a oprit de câteva ori pe granița care desparte creatul de increat. Nu cunoaștem în întreaga literatură un alt poet care să fi îndrăznit a-și propune dificila temă a trecerii
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
ore pe zi. O serie eficientă de exerciții qi gong elaborate special pentru vindecare este Secretul celor Șase Silabe, discutat în capitolul 6. Acesta este, de fapt, un stil de practică standard de „meditație prin mișcare”; în afară de momentul expirării, practicianul aspiră o anumită silabă în partea superioară a gâtului, modulând, astfel, energia într-un mod care o dirijează spre un anumit organ. Întregul set de vindecare al celor Șase Silabe, cu tot cu instrucțiuni detaliate asupra modului în care se practică această tehnică
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
în față, sub ombilic, cu palmele îndreptate spre cer și degetele aliniate. Începeți să inspirați încet pe nas, în timp ce ridicați ambele mâini spre centrul trunchiului. 2. Când mâinile ajung în dreptul inimii și plămânii sunt plini, începeți să respirați pe gură, aspirând silaba hoo. În același timp, întoarceți o palmă spre exterior și rotiți-o la 360 de grade, astfel încât să fie îndreptată spre cer și continuați să o ridicați, apoi întoarceți cealaltă palmă spre interior și rotiți-o cu 180 de
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
complet domolite. Trebuie să obțineți gradat cele opt calități ale respirației menționate mai sus. Durează ceva timp pentru ca diafragma și cutia toracică să se dilate suficient pentru a permite efectuarea respirației diafragmatice profunde. Pe măsură ce practica dumneavoastră progresează, ar trebui să aspirați la un ritm mediu de respirație de patru-cinci respirații pe minut. Când este vorba de practică qi gong, „liniștea este neprețuită”. Încercați să nu vorbiți cu nimeni în timpul ședinței de practică, deoarece vorbirea întrerupe fluxul lin al energiei interne, deviindu
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
un om care tuna și fulgera împotriva autorităților și care, prin înjurăturile lui răsunătoare, făcea să zăngăne geamurile și mătura șirul de băbuțe de pe banca lor. Or, același Gavrilici, când o întâlnea pe bunica, se oprea și, încercând să-și aspire răsuflarea duhnind a vodcă, rostea cu un vizibil respect: - Bună ziua, Charlota Norbertovna! Da, era singurul, din curtea aceea, care o chema pe numele ei franțuzesc, ușor rusificat, e drept. Ba mai mult, ținuse minte, nu se mai știa nici de când
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nimic. Voi ați zugrăvit în istorie o icoană popoarălor. Voi ați voit pământul - - ș- acum toți îl vor. Nu e popor cât de obscur, cât de pierdut în întunerecul vieței sale, care să nu-și creeze origini mari, să nu aspire la mărirea voastră. Ați trezit demonul lumei - el voia l-ați învățat ce să voiască: Universul. [ÎMPĂRATUL] Ce pot să fac? Pământul se gândește, Își [mișcă] mantia sa de popoare. Eu stau pe loc - de cad, ce-mi pasă Au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt. ............................................... Când dormitează vitejii Lumea respiră. ............................................ 4 2287 [CELSUS] O, nebunie A generații și popoară, Romo, În multe chipuri nebunia lor! Ai zugrăvit pe pânza istoriei Visul mărirei omenești, ș-aspiră Oricare din noaptea vieței sale Din codri, din visele-i antice, Din religiuni a zei cu șapte ceruri, Din vrâste * vechi ca lumea, fericite Peste putință... Acum aspir' l-acea icoană care Realizat-a fost pe-acest pământ. Ș-oricît de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chipuri nebunia lor! Ai zugrăvit pe pânza istoriei Visul mărirei omenești, ș-aspiră Oricare din noaptea vieței sale Din codri, din visele-i antice, Din religiuni a zei cu șapte ceruri, Din vrâste * vechi ca lumea, fericite Peste putință... Acum aspir' l-acea icoană care Realizat-a fost pe-acest pământ. Ș-oricît de mare - oricât de mic ar fi Un popol... totuși tu rămâi măsura Întunecatei lui aspirațiuni, o Romo! De acea, superbo, fii-mi blestemată, Tu măr de ceartă-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la dispoziția lor împreună cu ceata lui de voluntari de 500 de oameni. Curând se dete pe față însă purtarea lui ambițioasă, fără credință și vicleană: el stătea în înțelegere secretă cu conaționalii săi răsculați, căuta să se ridice repede și aspira el însuși la domnia asupra patriei sale. Descoperindu-se aceasta, el căzu în dizgrație și fu închis în temniță, dar, jurîndu-se că e nevinovat și oferindu-și serviciile, știu să ia atât de bine ochii bizantinilor încît îi dădură drumul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ocazie bună ce i se prezenta pentru a recâștiga favoarea Scaunului papal, si prin acesta, favoarea potentaților din apus, pe când papa, pe de altă parte, putea spera că prin supunerea bisericească a unui stat neconsolidat încă, dar totuși puternic și aspirând cu vigoarea tinereței, precum era în vremea aceea statul româno-bulgar, el ar câștiga desigur o răspândire însemnată a supremației sale spirituale, ba chiar a înrîuririi sale politice în Orient. Corespondența papii cu Asan și trimiterea unei legațiuni la ei. Stimulul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și Sigismund, întorcîndu-se, dete repaos trupelor sale un an de zile, spre a se odihni. Dar, oricât de simțitor fusese modul în carele Ștefan I cunoscuse puterea armelor ungurești, el avea o frică mai tot atât de mare și de Polonia, care aspira și cu mai multă îndărătnicie la Moldova. În același an în care fusese învins și umilit el dete voie lui Mircea voievodului Valachiei ca prin mijlocul solilor împuterniciți să trateze și să încheie în domneasca rezidență a Sucevei un legământ
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui. Îndată după ce sosi în Roma Senatu-l alese de frică și Iulian fu ucis. 902 {EminescuOpXIV 903} Îi rămâneau însă încă două greutăți de învins: una în Asia, unde Niger pusese să-l proclame împărat, alta-n Occident, unde Albin aspira la demnitatea de imperator. El crezu că e primejdios de-a se declara contra amândurora deodată și hotărî deci de-a ataca pe Niger și de-a amăgi pe Albin. Lui Albin îi scrise că, fiind ales de Senat, voiește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Augusti, 147-148) (239). Pseudo-Plutarh relatează următoarele : Lângă fluviul [Hebrus] despre care am vorbit, crește o plantă asemănătoare cu origanul, al cărei vârf îl taie tracii și - după ce s-au săturat cu alimente făcute din cereale - îl pun în foc și, aspirând de multe ori fumul astfel produs, se îmbată și [apoi] cad într-un somn profund (De fluviorum et montium nominibus, III, 3). Se regăsesc în acest pasaj principalele elemente din textele lui Pomponius Mela și Solinus : în cadrul unui ospăț, tracii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
elementul domnitor în România și pepiniera actualilor roșii. Astăzi există, după calculele ingenioase ale d-lui A. V. Millu, aproape patruzeci de mii - o armată mai mare decât cea permanentă - de asemenea logofeți din cari mulți au ajuns deputați, milionari, aspiră a deveni miniștri. Toată armata aceasta a contractat trebuințe occidentale pe care nu le poate satisface prin producțiune proprie, deci cineva trebuie să le satisfacă. Acest cineva e în ultima linie poporul producător. Nu raporturile juridice dintre marii și micii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
are cel mult efectul de-a o scumpi și de-a stinge prin concurență producțiunea indigenă pe cât existase. Sute de funcții ad-hoc s-au creat pentru toți nobilii venetici și feneantismul, adesea malonestitatea, era privită ca un titlu de-a aspira la retribuțiuni din casa statului. Îndată însă ce, prin introducerea de trebuințe străine și prin concurența negoțului, se stinge varietatea ocupațiunilor la un popor cât de primitiv, el e redus întreg la rolul de salahor, de lucrător cu ziua, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
asupra unor școli cari n-au fost nicicând deschise. Aversiunea țăranului în contra școalei e asemenea esplicabilă. El vede zilnic că această școală nu-i produce decât dușmani și esploatatori. Abia unul a ajuns a înșira două slove pe hârtie și aspiră a se face sau notar sau ajutor de notar sau arhivar în comună. Boala funcționarismului a intrat din nefericire și în sate; o sumă de oameni fără știință de carte și corupți de administrația noastră imorală s-a întins ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu stăruință, însă gradat, de-a ajunge la civilizație, care se deprinde el însuși zi cu zi a-și apropria îndemnările și cunoștințele altora, ajunge în adevăr să egaleze pe ceilalți. Dar la aceasta nu gândește nimenea. Lucrul la care aspiră toți este a se folosi numai de avantajele civilizației străine, nu însă a introduce în țară condițiile de cultură sub cari asemenea rezultate să se producă de sine. Natura omenească și natura organică însă își au economia lor, care nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a negustorie cu. nouă principii politice. Din nou naționalitatea se ia ca firmă de prăvălie, pentru a debita sub ea ideile nesănătoase ale radicalismului cosmopolit. Acești domnișori se pun la tocmeală cu poporul românesc, poate pentru posturile bugetare la cari aspiră în viitor. ... Suntem cu totul logici fiind socialiști - iredentiști. Dar trebuie să se știe dinainte că n-am voi cu nici un preț să se piardă munca noastră pentru formarea unui regat, imperiu sau republică română de la Dnistru pîn' la Tisa
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe cari le posedă, prin persecutarea limbei, bisericii, naționalității lor. Emanciparea aceasta, libertatea de-a se întrece muncind, în condiții echitabile, cu adversarii lor, nu striviți de atotputernicia și de nedreptatea statelor în cari trăiesc, iată tot la ce pot aspira românii cu drept cuvânt, sub orice guvern ar trăi, și iată care ar trebui să fie misiunea generațiunii viitoare. {EminescuOpXIII 258} Însă tinerii domnișori înstrăinați sunt departe de a-și cunoaște poporul lor propriu comoara de energie și de îndărătnicie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a o da pe mâna oficialilor este tot atâta ca și cum ai tîrî o vergină în saturnalele curtizanilor. Altă consecință este: de a reprezinta poporul român ca un popor revoluționar, neliniștit, care se uită necontenit peste hotarele vecinilor săi și nu aspiră decât la răsturnări și la anexiuni, pe când în adevăr acel popor pacinic n-are alte aspirațiuni în afară decât a păstra ce are și înăuntru de a fi ceva mai puțin jefuit de banda guvernamentală. Acei dar cari în fapt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]