30,381 matches
-
decât istoria", postula definitoriu Aristotel în Poetica. "Ceea ce durează poeții întemeiază", iar "Plin de merite, omul poetic trăiește pe pământ", scria, în ecou, Friedrich Hölderlin. Iar Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia ne poartă la cea mai înaltă spiritualitate, deasupra noastră, cum cerea Nietzsche. * Pleonastic vorbind, poezia nu poate fi decât orfică. Astfel, potrivit mitului tracic al lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii intră cele trei elemente, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
totodată sensurile operei trebuie să iradieze infinit așa cum are loc, de pildă, în lirica lui Pindar, robaiyatele lui Omar Khayyam, imnurile lui Hölderlin, Luceafărul, tablourile lui Leonardo da Vinci, sculpturile lui Michelangelo, triada de aur Bach, Mozart, Beethoven etc. Ca atare, operele de artă sunt produsul unei suferințe metafizice: simțul, conștiința axiologică a omului încearcă să depășească o lume a pătimirii printr-o alternativă superioară, perenă valoric. * Suferința a fost creatoare cu deschidere cosmică în primul rând la omul în contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să depășească o lume a pătimirii printr-o alternativă superioară, perenă valoric. * Suferința a fost creatoare cu deschidere cosmică în primul rând la omul în contact cu marile dimensiuni ale naturii, omul cel mai apropiat de cer, de începuturi. Ca atare, omul arhaic a creat poezia cea mai sublimă, constituind invocarea și nostalgia sa cerească. La polul opus, în epoca noastră, când viziunea cosmică a omului este blocată de invazia bunurilor de consum, a satisfacțiilor de moment, suferința metafizică a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Eminescu. Or, viața este mișcare. A exista înseamnă a suferi. Ca și cum impulsul și motorul vieții, ale clipei următoare este suferința. Dar suferința este certitudinea absolută a faptului că existăm. Ea este necesară pentru ca să reinventăm mereu existența. La modul orfic. Ca atare, suferința este sfântă. Ea a creat lumea, a creat viața, a creat artele. A creat sfinții și geniile. Poezia cel mai înalt posibil Un om este produsul unor infinite interferențe de vectori energetici, al unor determinisme venind din începuturi. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poet"; dar există mari poezii, fără rimă, dezvoltând în schimb o metrică deosebit de rafinată, precum cea a vechilor greci sau a lui Hölderlin). Armonia este condiția ontologică a formelor în lumea umană. Diformul, dizarmonicul se dizolvă, se dezagregă, moare. Ca atare, simțul armoniei, "al ordinei sublime", cum spunea Hölderlin, este înnăscut omului. O proza informă tăiată în fragmente revărsate pe verticală pentru a simula versificația nu este armonie, nu este poezie, ci un simulacru, un bastard antipoezie. Cititorul o respinge pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu gândirea indiană, budismul în primul rând (mai ales din cartea Bouddha et le bouddhisme a indianologului Hermann Oldenberg) și pe fondul unei puternice independențe de gândire preocuparea mea a fost de a afla care este libertatea metafizică radicală. Ca atare, într-o suită de meditații, între 16 și 19 ani, depășind pe rând treptele care sclavizează sinele transcendental, și anume: eul empiric, zilnic, individuația ca atare; apoi diada finitudine-infinitudine, inclusiv absolutul (care este și el oprire, finitudine); mai sus antinomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gândire preocuparea mea a fost de a afla care este libertatea metafizică radicală. Ca atare, într-o suită de meditații, între 16 și 19 ani, depășind pe rând treptele care sclavizează sinele transcendental, și anume: eul empiric, zilnic, individuația ca atare; apoi diada finitudine-infinitudine, inclusiv absolutul (care este și el oprire, finitudine); mai sus antinomia ființă -neființă și trecând în final dincolo de posibil și imposibil am ajuns la desprinderea totală, "neatins și neatingând" în expresie eminesciană astfel că, în seara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
suită pe alte căi de meditație. Pe când Nirvana este o beatitudine extremă finală, transposibilul este, repetăm, eliberare în desfășurare necurmată. În starea nirvanică conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea conceput de Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
decât să reiau o idee veche. Amintește-ți versul lui Eminescu: Eu rămân ce-am fost: romantic. O expresie lapidară a imobilismului râvnit de ființa umană în fața curgerii eterne. Din cauza distanțeloră astronomice, și stelele par fixe. Deci, le luăm ca atare... Să-i acordăm și omului această favoare! Romantismul, spuneam, ca vârstă spirituală există de totdeauna. Se înțelege, mă refer la un totdeauna istoric. Ce se poate presupune, așadar, despre adevăratul motiv al acestei duble sinucideri? Să fi uitat părinții că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida rezonanței lor vioaie, sunt și s-au dovedit, ca atare, cu mult mai apatice, ursuze și chiar iubitoare de întuneric. Luați ca primă dovadă faptul, demonstrabil, că nouă din zece dintre cunoștințele dumneavoastră, ba poate chiar mai mult, nici nu au auzit de așa numitele șușanele-de-viță-nobilă. Cititori înverșunați și bolnăvicios
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în reacții, bătea deja cu vârful pantofului în ritmuri latine în ușa apartamentului. Și, ca tabloul să fie complet, telefonul începu să sune pătruns de importanța mesajului virtual pe care îl ascundea. Și de umezeală. Trebuie să recunoaștem că în atare situație foarte puțini s-ar fi descurcat mai bine ca gunoierul Vasile. Căci acesta făcuse deja cu mintea un salt suplu și analitic care se soldase cu o durere bruscă în tâmple, dar care îl împinsese totuși în direcția corectă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
puțin. Totuși, așa, într-o doară, își zise că dacă ea, Melania, Doamne ferește, ar fi să dea ortul popii, ăștia nici nu ar găsi-o decât după cine știe cât timp, după miros. Melania însă nu se grăbea să moară și, ca atare, îngrijorarea ei era mai mult așa, de amorul subiectului. O așteptau atâtea și atâtea pagini niciodată atinse de mâi nile ei, atâția poeți, la origine bărbați, așadar atâția bărbați minunați, cu atât mai mult cu cât erau decedați. În lipsă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
juca mai multe feste decât oricărui alt locuitor de pe aleea Muzelor, doar că prioritățile lui se dovedeau altele și la o adică avea fiecare dreptul, acceptat, oarecum tacit, să uite ce-i poftea inima. Din punctul lui de vedere, un atare eveniment nu avusese loc, astfel încât era sincer când spunea că nu știe. De fapt, nici nu spunea, pentru că nimănui nu îi dăduse prin cap să-l întrebe. Așadar, ceea ce nu-și mai amintea era îndreptățit să considere că nu știe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Rouillé, ministrul nostru plenipotențiar la Haga, să prezinte lui Marlborough 47, prințului Eugeniu de Savoia 48 și lui Hensius -, condițiile de pace. S-a hotărât să se deplaseze el însuși în Olanda. "El știa, a scris mai târziu, că un atare tratat ar fi devenit pentru posteritate un motiv de reproșuri și un subiect de dezonoare", dar a decis că era cazul să își asume responsabilitatea și să-și sacrifice reputația pentru salvarea statului. Nimic altceva nu ar putea face unui
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de faptul că scrisoarea respectivă una privată fusese sustrasă destinatarului ei; în momentul publicării ei, el își ceruse deja demisia. Devenise astfel un simplu cetățean și nicidecum o persoană oficială. Cei doi domni se despărțiră, exprimând fiecare regretul că un atare incident, de o asemenea natură, a putut pune capăt misiunii ambasadorului. Relațiile diplomatice pot fi rupte în urma unei declarații de război. De pildă, nimeni nu-și dorea să fie ambasador la turci. Până la sfârșitul veacului al XVIII-lea, sultanul îi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
s-a convenit ca întreaga afacere să fie tratată în limba engleză. Dl. Ribot 115, pe atunci ministru al Afacerilor Străine, nu a ezitat să-și manifeste în fața domnului Vignaud însărcinat cu afaceri al S.U.A. surpriza de a vedea o atare condiție impusă la o negociere care trebuia să se petreacă la Paris. Președintele S.U.A., domnul Harrison 116 (căruia domnul Vignaud i-a raportat această conversație) a susținut cu forța folosirea limbii engleze; l-a autorizat însă pe însărcinatul său cu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
absorbției") ar fi un fel de datorie morală. Franța a avut dintotdeauna o gândire opusă acestui punct de vedere; ea a susținut micile naționalități; Henric al IV-lea își făcea o onoare din aceasta, iar Vergennes a proclamat-o, ca atare, la declinul monarhiei. Prin urmare, Franța rămâne fidelă tradițiilor sale, asociindu-se acțiunii Societății Națiunilor oferind puterilor "slabe" posibilitatea de a se uni pentru a-și face simțite influența. Tit Liviu 124 are o expresie memorabilă: "Sub umbra foederis oequi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
unele persoane, aflate de cealaltă parte a Atlanticului și cărora le repugnă aderarea la Societatea de la Geneva, se vor acomoda cu bucurie la o Societate astfel limitată și în care hegemonia Statelor Unite ale Americii se va putea face simțită ușor. Dacă o atare ipoteza s-ar realiza, Societatea Națiunilor și-ar pierde caracterul de universalitate, iar autoritatea sa morală ar fi serios atinsă. Nu vreau să merg cu gândul atât de departe; este mai agreabil să credem în înțelepciunea oamenilor și în dezvoltarea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fi denunțat la Geneva agresiunile care le amenința. Societatea Națiunilor ar fi primit acordul să intervină. Ar fi reușit oare ea să-i oprească pe Garibaldi 133 și pe cei "O mie" din marșul lor împotriva Neapolelui? Ne punem o atare întrebare. Personal, nu mă îndoiesc de acest lucru, cu atât mai mult cu cât în 1864, Danemarca a făcut apel la Geneva atunci când Confederația germanică i-a declarat război 134. Oricare ar fi fost, însă, atitudinea Societății Națiunilor atât de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
31 din 16 noiembrie 1990 privind societăŃile comerciale, republicata în republicat în M.Of. nr. 33/29 ian. 1998 19 afaceri, tăcerea păstrată un anumit interval de timp de la primirea facturii valorează acceptare, iar precedentele devin uzanŃe atunci când sunt confirmate ca atare printr-un act sau fapt de comerŃ”.9 ConsimŃământul trebuie să fie liber exprimat fără a fi afectat de viciile de consimŃământ: eroarea, dolul, violenŃa sau leziunea. ÎI.3. Obiectul contractului În temeiul art. 962 Cod Civil obiectul contractului este
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
31 din 16 noiembrie 1990 privind societăŃile comerciale, republicata în republicat în M.Of. nr. 33/29 ian. 1998 19 afaceri, tăcerea păstrată un anumit interval de timp de la primirea facturii valorează acceptare, iar precedentele devin uzanŃe atunci când sunt confirmate ca atare printr-un act sau fapt de comerŃ”.9 ConsimŃământul trebuie să fie liber exprimat fără a fi afectat de viciile de consimŃământ: eroarea, dolul, violenŃa sau leziunea. ÎI.3. Obiectul contractului În temeiul art. 962 Cod Civil obiectul contractului este
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
se relaționează în primul rând cu tragedia, dar el se găsește și în alte genuri literare: destinul lui Achile din Iliada poate fi desemnat ca fiind unul tragic. Nu este însă mai puțin adevărat că tragicul nu este caracterizat ca atare decât din momentul în care el apare în opere dramatice tragice, născându-se deci în tragedie, fără a se reduce însă la ea. Nietzsche a vorbit despre conectivele evidente între tragedie și mitologie 1, observând că tragedia nu poate supraviețui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de tine... Acest „e nevoie de tine“ suna straniu, amenințător, „iarăși amenințător“, și-a zis Vasile. Nu ești curios? l-a Întrebat cu naivitate Cristian - sau poate că doar i-a scăpat această nuanță, Însă Vasile a luat-o ca atare. — Dacă sunt curios?... Curios ai zis? Și a izbucnit În râs, Într-un râs curat, sincer, lipsit de orice urmă de sarcasm, un râs complice, care l-a prins și pe Cristian, și au râs minute În șir arătându se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
hulă, care presupune invocarea numelui lui Dumnezeu pentru ca o persoană să sufere ceva rău, o nenorocire cât mai grabnică. Din nefericire, în societatea românească contemporană, întâlnim foarte des indivizi care nu au evoluat suficient și, în consecință, se comportă ca atare, oriunde și în prezența oricui s-ar afla, fără a avea vreo reținere în acest sens. Un alt chip al luării numelui lui Dumnezeu în deșert este cel al purtării necuviincioase în Sfânta Biserică. Spune o vorbă din bătrâni că
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
unui conflict armat cu sau fără caracter internațional: A) declanșează un atac prin mijloace militare împotriva populației civile sau a unor civili care nu participă direct la ostilități; B) declanșează un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul internațional umanitar, în special clădiri consacrate cultului religios, învățământului, artei, științei, acțiunilor caritabile, a monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau răniții sunt adunați, precum și a orașelor, satelor, locuințelor sau clădirilor neapărate ori a zonelor demilitarizate, sau asupra
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]