3,106 matches
-
colaborează la „Universul literar” (în 1938-1940, cu numeroase eseuri), „Bilete de papagal”, „Kalende”, „Strada”, „Vremea”, „Zodiac”, „Ulise”, „Discobolul”, „Abecedar”, „Azi”, „Litere”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, iar mai târziu la „Familia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Cronica”, „Gazeta literară”, „Astra”, „Iașul literar”, „Ateneu”. A lăsat în manuscris romanul autobiografic Madona Angelicata, volumul de versuri franceze La Chanson contre la chanson - géographie sentimentale (elaborat în perioada iulie - septembrie 1938, când a întreprins o călătorie de studii în Franța), mii de pagini de jurnal (editate
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
până în 1990, când se pensionează din motive de sănătate, va deține funcția de redactor-șef la „Convorbiri literare”. Debutează cu versuri în 1954, la „Iașul literar”, iar în 1964 îi apare prima plachetă, Arcade peste anotimp. Mai scrie în „Astra”, „Ateneu”, „Familia”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. În 1970 și în 1974 i s-a acordat Premiul Asociației Scriitorilor din Iași. Poemele de început ale lui S. sunt puternic marcate de ideologia vremii. Aproape fiecare pagină din Arcade peste anotimp conține
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
fundație culturală româno-germană care îi poartă numele. În 1956 debutează concomitent, cu versuri, la „Steaua” și la „Tânărul scriitor”, iar prima carte, Poeme, îi apare în anul următor. Mai colaborează la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „România literară”, „Tribuna”, „Orizont”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Vatra”, „Tomis” ș.a. De asemenea, e prezent în numeroase publicații din Austria, Germania, Iugoslavia, Franța, Spania, Grecia, Suedia, Ungaria, Norvegia și Republica Moldova. I se acordă premii ale Asociației Scriitorilor din București (1974, 2000), Sibiu (1985) și Timișoara (1996), Premiul Uniunii
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
Frumos, iar prima plachetă, Întoarcerea menestrelului, îi apare în 1979, fiind urmată de colaborarea cu un substanțial grup de poeme, intitulat Nopțile Șeherazadei, la volumul colectiv Intonații (1989). În studenție a frecventat cenaclurile „Mihai Eminescu”, Junimea. E prezent în „Alma Mater”, „Ateneu”, „Antiteze”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Dacia literară”, „Dialog”, „Oglinda literară”, „Porto-Franco”, „Poezia” ș.a. Cartea prin care T. face dovada talentului său este Ghemuit într-un sâmbure (1998). Rezultat al unei elaborări îndelungate, poezia de aici păstrează numeroase ecouri livrești, de
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
Halici” și este redactor responsabil al revistei „Jurnal” (1979-1980), subintitulată „Caiet literar-artistic și social-cultural”. Debutează în 1958, cu versuri, la „Tribuna”, iar prima carte, Pentru a iubi, îi apare în 1967. Publică și în „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Argeș”, „Ramuri” ș.a. Pentru volumul Așteptarea coralilor (1970) a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Începuturile poetice ale lui S., ingenue, ezitante, stau sub semnul purității și al dragostei. Treptat se produce trecerea spre o lirică în care
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
mult mai mare: conform datelor furnizate de Dispeceratul Energetic Național, pe data de 28 martie 2009, între orele 20.30 si 21.30, 2 milioane de români au stins luminile în locuințe, iar numeroase clădiri publice (între care Palatul Parlamentului, Ateneul Român, Opera Româna, Primăria Municipiului București, Muzeul Național de Artă din capitală și peste 30 de sedii și unități de producție ale unor mari companii) au "oprit curentul" timp de o oră. Momentul a fost marcat si de un concert
Eforturi eco internaţionale. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Viorica Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1198]
-
42 Ibidem, S 19(34)/DCCCLIX, Ministrul României la Berlin, Alexandru Beldiman, către Președintele Consiliului și Ministru al Afacerilor Externe, D. A. Sturdza, SP, Berlin, 13/25 octombrie 1897. </ref>. Singura transformare notabilă În relațiile româno-germane a fost adusă de deschiderea ateneelor militare germane pentru cadrele armatei române. În 1898 Împăratul Wilhelm al II-lea a aprobat cererea guvernului român privind instruirea militară a corpului de ofițeri români de o manieră sistematică, recurentă și Într-o proporție mult mai mare decât fusese
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
la Editura Albatros, până la pensionarea survenită în decembrie 1988. Are în atribuții editarea scriitorilor germani din România, în original și în românește, precum și apariția unor versiuni germane ale clasicilor români în colecția „Cele mai frumoase poezii”. Își face debutul la „Ateneu”, în 1965, cu un articol despre literatura SF, iar editorial în 1972, cu traducerea în germană a povestirii Ciudatele migrații de Victor Kernbach, inclusă în antologia de proză SF românească Planet im Raum, editată la Berlin. E prezentă în „Rumänische
SPUHN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
prima cronică literară îi apare în „Echinox” (1968). Cartea Modalități lirice contemporane, publicată în 1973 și distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj, marchează debutul editorial. Colaborează la „Echinox”, „Steaua” (în care deține mult timp cronica literară), „Tribuna”, „Transilvania”, „Vatra”, „Ateneu”, „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „România literară”, „Apostrof” ș.a. Semnează mai multe articole în Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și este coordonator al colecției „Biblioteca școlii” a Editurii Didactice și Pedagogice. Profilul esențial al lui P. este cel de cronicar
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
studioase, deputat, prim-președinte al Curții de Apel din Iași, refuză în 1870 să devină ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, dar mai târziu acceptă funcția de primar al orașului Iași (1880-1881, 1888-1897). Debutează în 1861, cu traduceri, la revista „Ateneul român” a lui V.A. Urechia, colaborând apoi la „Din Moldova”, „Gazeta de Iași”, „Originea”, dar mai ales la „Convorbiri literare”. Înzestrat cu o inteligență vie, sceptic și zeflemist, P. avea și patima cititului. Determinist convins la începuturile activității sale
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
incluse în volume colective de studii și în reviste de specialitate sau comunicări în cadrul unor reuniuni științifice. Debutează cu versuri în suplimentul cultural al ziarului „Ceahlăul” (1967), colaborând ulterior cu versuri, proză, eseuri la „Dialog”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, unde semnează rubrica „Născocitorul de gânduri” și i se acordă în 1998 un premiu pentru proză. În 1992 îi apare primul volum, romanul Iarna, pentru cine mor vulpile. Secvențe dintr-o copilărie marcată de traume psihice și fizice vin
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
Zâna apelor, îngr. Iordan Datcu, București, 1997; Povești ardelenești, îngr. I. Crețiu, Cluj-Napoca, 2001. Antologii: Inimioara adecă Floarea poeziei naționale, Sibiu, 1885; Buchetul. Culegere de cântece, Gherla, 1894; Prietinul săteanului român, Gherla, 1895. Repere bibliografice: Ion Simionescu, Un scriitor folositor, „Ateneul”, 1901, 7; Chendi, Foiletoane, 82-86; Iorga, Oameni, I, 91-95; I. Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Horia Petra-Petrescu, Din viața lui Ioan Pop-Reteganul, „Țara Bârsei”, 1935, 4; Din viața dascălului Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; Vasile Netea, Ion Pop-Reteganul, București, 1943
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Între 1978 și 1990 este visiting professor la Clinica de Hemato-Oncologie a Facultății de Medicină din Freiburg. Debutează în „Iașul literar” (1963) cu traduceri din Omar Khayyam. Colaborează cu poezii, articole și traduceri la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Poezia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Dacia literar㔄Journal des poètes”, „Fantasmagie”, „Periscop” (Belgia), „Sinteza-Krușevaț” (Iugoslavia) ș.a. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (1967) și al Uniunii Scriitorilor (1970). A obținut mai multe premii literare, printre care Premiul de Excelență al
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
noi” din Suceava. Student fiind, e prezent cu poezie în mai toate revistele ieșene și inclus în antologia Cerul în apă (1970). A colaborat la „Iașul literar”, „Alma Mater” („Dialog”), unde semnează cu pseudonimul Daniil Vania, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Clopotul” (Botoșani) ș.a. Debutează cu un volum personal, Frații mei blânzi, în 1974. A doua și ultima carte antumă, Aurea saecula, iese de sub tipar în 1977. Încă din Frații mei blânzi, P. apare ca un poet matur. Versul decantat, scurt
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
de director. Ulterior lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, fiind unul din coordonatorii proiectului Dicționarul general al literaturii române. Debutează în 1964 la „Gazeta literară”. Mai colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Astra”, „Ateneu”, „Caiete critice” ș.a. O serie de studii de mare întindere, impecabil articulate argumentativ și - conform unei rețete cu care P. se identifică ab initio - epuizând o arie problematică, sunt consacrate unor scriitori din cele mai variate epoci, de la cea veche
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
din SUA, Franța, Spania, Croația și Ungaria. A susținut emisiuni proprii și ca invitat la Televiziunea și Radiodifuziunea Română sau la posturi private de radio și TV. A fost distins cu Premiul pentru critică teatrală al revistelor „Tribuna” (1982) și „Ateneu” (1988), cu Premiul pentru teatrologie al UNITER (1991, 2001) ș.a. De asemenea, i s-a acordat Ordinul Steaua României în grad de ofițer (2003). Preocupat încă din anii studenției de dramaturgie (lucrarea sa de diplomă se intitula Despre conceptul de
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
Turism (Sport-Turism) (1971-1985) și la Editura Albatros (1985-1991), la „Vocea României” (1992-1998) și „Manuscriptum” (din 1999). Este fondator și director al revistei „Colibri” (1990-1991) și al editurii cu același nume. Colaborează la „Luceafărul”, unde debutează în 1963, „România literară”, „Argeș”, „Ateneu”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Vatra”, „Cronica”, „Manuscriptum”, „Orizont” ș.a. Este distins în 1968 cu Premiul pentru poezie al revistelor „Viața studențească” și „Amfiteatru”, care premerge debutului în volum, cu Obsesia păsărilor (1970). Pe fundalul unei intense activități jurnalistice, marcată de apariția ulterioară
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Academiei Române, din 1980 conducând colectivul de istorie literară al Institutului. În 1995 devine și profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Debutează cu un articol de istorie literară în revista „Steaua” (1963), semnând apoi studii, articole, recenzii în „Ateneu”, „Familia”, „Limbă și literatură”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Participă la simpozioane literare din Debrețin, Belgrad, Sofia, publică și în revista „Noi” a românilor din Ungaria sau în „Analele Societății de
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
de ruptură de după război și traversează o lungă perioadă de tăcere literară. Cu Licențe emotive din 1987 revine la poezie după mai bine de patruzeci de ani, răstimp în care, rar, mai fusese prezent în „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”. Dacă volumul de debut, Izobare, prezentat elogios de Vladimir Streinu și de George Ivașcu, a reținut atenția e pentru că versurile consonau cu tendințele timpului: „ne consideram niște novatori” („Un singur fel de ocupație în starea civilă: inovatori”). Și totuși, poezia
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
la Departamentul Artelor și gazetar la „Națiunea”. Debutează cu nuvela Ioana în „Vremea” (1938). Semnează și Bogdana Postelnicu sau Sergiu Dușescu. În 1995 i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate, în 1997 Premiul Opera omnia al revistei „Ateneu”, iar în 2001 Ordinul „Serviciul credincios” în grad de Cavaler și Ordinul „Pentru merit” în grad de Comandor. Încă de la începuturile sale literare, P. pătrunde în ambianța cenaclului Sburătorul, formându-și personalitatea sub auspiciile lui E. Lovinescu. În Aqua forte
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
din Sibiu, iar în 1949 obține diploma de absolvire a Institutului „Nicolae Amira” (arte industriale) din București. Târziu, în 1978, obține și atestatul de ziarist profesionist. Ocupă de-a lungul anilor mai multe funcții: profesoară de desen, desenator decorator la Ateneul Român, bibliotecară la Sibiu. Debutează cu poezie în „Gazeta Sibiului” (1941) și colaborează cu versuri la „Flacăra Sibiului”, „Tribuna Sibiului”, „Arcade”, „Transilvania”, unde semnează și critică literară, „Drum nou”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Scânteia”, „Luceafărul”, „Ateneu”, precum și la reviste din
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
desen, desenator decorator la Ateneul Român, bibliotecară la Sibiu. Debutează cu poezie în „Gazeta Sibiului” (1941) și colaborează cu versuri la „Flacăra Sibiului”, „Tribuna Sibiului”, „Arcade”, „Transilvania”, unde semnează și critică literară, „Drum nou”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Scânteia”, „Luceafărul”, „Ateneu”, precum și la reviste din Italia, Belgia ș.a. Prima carte publicată de P., Promontorii (1968), cuprinde versuri solemne, de un lirism adesea fascinant, iar sonetele din Ascunsa vulnerare (1971; Premiul revistei „Tribuna”) dezvăluie afinitatea poetei pentru cultura elină, ca refugiu ideal
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
Ecaterina Săndulescu. În anii 1946-1947 înființează la București un cenaclu literar, iar în 1970 ia parte la fondarea cenaclului „Tudor Vianu”. Colaborează la gazetele focșănene „Atacul”, „Milcovul”, „Pentru patrie” și apoi la „Prepoem”, „`Adonis”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Ateneu”. Prima carte, Fluturi de bronz, îi apare în 1937, fiind urmată în 1941 de Hronic (divertisment). Fără să poată ieși din tradiționalismul clasicizant antebelic, în Grădina cu cactuși (1969), după o tăcere de aproape trei decenii, P. cântă parcul, cu
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
director al Casei de Cultură din Odobești (1971-1972), instructor cultural al Inspectoratului Județean pentru Cultură Vrancea (1973-1978), profesor la Liceul Agricol din Focșani (din 1978). Debutează cu un grupaj de poezii în Caietul debutanților la Editura Albatros (1975), colaborând la „Ateneu”, „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Orizont”, „Tomis”, „Vatra”, „Revista V” ș.a. Din poezia sa au apărut traduceri în limbile franceză, engleză, italiană, hindi, albaneză, greacă etc. P. este un tradiționalist tonic și cuminte, rafinat în expresie, echilibrat, decent
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
și Ion Caraion, în 1943, cu versuri, semnate Maria Radu, în pagina literară a ziarului „Ecoul”, colaborând ulterior la principalele publicații cultural-politice ale deceniilor comuniste: „Lumea” (sub direcția lui G. Călinescu), „Flacăra”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Orizont” ș.a. În 1947 debutează editorial cu două plachete, una de proză scurtă, La capătul lui ‘38, cealaltă de versuri, Visele Babei Dochia, apreciată, în avanpremieră, de G. Călinescu, în „Națiunea”. Va scrie, vreme de trei decenii, extrem de abundent, mai
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]