3,288 matches
-
sesizat intenția gazdei și a zburat iarăși oprindu-se de astă-dată pe pervazul ferestrei. ― Vai, pleacă... ne părăsește, strigă Mihaela, cu sufletul la gură. Trebuia să închidem geamul. Dar cinteza nu se gândea să, fugă, ci, spre marea noastră mirare, ateriză de astă-dată chiar pe coșulețul cu pâine și începu să-și înfigă docul în miezul pufos. Ne uitam la ea încremeniți, fără a clipi din ochi, până când s-a hotărât să-și schimbe locul și a zburat pe șifonier. ― Bravo
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cicoarea pe care mă punea bunica să o culeg cu mare dăruire la începutul fiecărei vacanțe de vară! O briză parfumată și foarte delicată a pus stăpânire pe corpul meu, purtându-mă pe culmile unor munți de înghețată. Când am aterizat, am dat de o floare unică, parcă atunci pictată de mâna unui artist... dar în scurt timp se ofilise. M-am dus la pârâu și am luat cu o cană din bomboane niște suc, pentru că florile de acolo trăiesc udate
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în cutare conferință de la UBB-ul clujean, ori la MNLR, ca să nu mai spun de suculentele proiecte ale Festivalului Internațional de teatru din Sibiul lui 2011. Prin ICR, unde s-a format un excelent public tânăr de film și pictură, aterizează la Galeria ¾ a TNB Salonul euro pean de bandă desenată. La Banca Națională este omagiat Eugeniu Carada (însă și Radu Tudoran!), iar „Zilele culturale“ ale „Bătrânei Doamne“ etalează tot soiul de ispite artistice. În aula BCU, Sorin Alexandrescu a început
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
timpul, deschid o carte (Căderea în timp) unde Cioran ne asigură că înțelepciunea ne compromite toate defectele. Comandantul avionului a cerut scuze pasagerilor pentru întîrziere, ne-am legat centurile de siguranță și iată-ne în drum spre America. Nu vom ateriza nicăieri până la New York. "Airbus"-ul mi se pare mai spațios decât alte avioane cu care am zburat. Sau, poate, e o simplă impresie. Deasupra rândului de scaune din mijloc atârnă câteva aparate video pe ecranele cărora poți urmări cum avansează
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de mare, ce se formează undeva neașteptat și se sparge de umerii tăi încovoiați subt amenințarea bucuriei. în schimb, îndată ce începea execuția, muzica o liniștea, îî da o certitudine absolută. Era o plutire pe o mare frumoasă, cu porturi unde ateriza fericită. Sunetele clădeau geometria solidă a unor orașe albe inundate de o lumină egală, ce se difuza repetat. Prin acele cetăți minunate trecea radioasă. Portativul era un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreeană a palatelor. Pe temelia coardelor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în leagăn. Apoi într-un pătuc. Șiamintea chiar de o pereche de rândunici care își făcuseră cuib deasupra pătucului. Mama lăsa pentru ele ferestrele deschise. Copilul creștea cu ochișorii la cuib. Când unul din părinți țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite cu atlas vișiniu, patru pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea în plin, celelalte în sec. Ca să supravegheze de sus mișcările pruncului, pasărea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Întorc... Toți se Întorc acolo unde s-au născut, cîntă Carlos, țuguindu-și buzele, parcă beat de bucurie, arătîndu-i avionul, Încîntat la culme, „acum să nu pățim ca Jorge Chávez“, spuse, numai ca să spună și el ceva, „numai de-ar ateriza cu bine, haide, pregătește-te să-i spui mamei tale: bine-ai venit“. Nu putea să-și țină gura, sau să stea liniștit, nu-l lăsa nici măcar să se uite: da, da, era avionul pe care-l alesese el pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că trei ori patru fac o sută. Stătea cocoțat pe mormanul de nisip, căutînd spadasini, cînd Del Castillo, luîndu-l prin surprindere, Îi dădu brînci pe la spate Împingîndu-l cu o cracă; „Trădare!“, strigă grăsanul și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune clopoțelul dintr-o clipă Într-alta și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu toții, fiecare cu iubita lui, o să-și caute iubitele În alt cartier, o iubită În fiecare port, ca marinarii. Seara, Luque a furat mașina cumnatului său și tot cartierul În păr, ca sardelele În cutie, plecă să se Îmbete și ateriză beat turtă Într-un bordel de pe bulevardul Colonial. Trei se aventurară luîndu-și inima În dinți, ceilalți n-avură nici curaj, nici bani pentru aventuri, doar pentru a mai bea cîteva sticle de bere. Doi dezertară Îndrăgostiți lulea după cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imnul țării mele, care e o țară foarte frumoasă și foarte mare și voi o s-o puteți vizita Într-o bună zi, fiindcă aici vă Învățăm limba engleză și o să puteți să luați avionul și să zburați rrrrrrrrrrrr și să aterizați rrrrrrrrrrrr În United States și cînd o să vă fie dor de țara voastră, care e și ea o țară frumoasă, luați un alt avion și rrrrrrrrrr veniți În zbor la Lima, ce ziceți? Și toți răspunseră În cor daaaaaaaaa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Capone Îl făceau să se simtă neliniștit, parcă mai văzuse undeva ochii ăștia. Al Capone se apropie de bar Împreună cu Susan și Juan Lucas și acum profita de un moment de neatenție al ei ca să facă o săritură și să aterizeze cu torsul lui uriaș pe un taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebă Susan, luîndu-l de mină, În timp ce intra În holul principal. Da, sigur că și-l amintea. Cu toții și-l aminteau pe Santiago. Chiar și Carlos; cît ai clipi din ochi reușise să parcheze camioneta și dăduse fuga să vadă cum aterizează avionul cu domnișorul Santiago. Acum era aici, stînd țeapăn pe terasă lîngă ei, pronunțînd odată cu ei numele lui Santiago, pînă cînd În sfîrșit l-au văzut apărînd În urma celor două stewardese care au deschis ușa avionului. Bobby ridica mîna ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timpul pentru așa ceva. Se trezi la știrea dezastrului. Singurul avertisment a fost o licărire de metal oțelită pe cerul dimineții, devreme. Invadatorii se năpustiseră asupra orașului Linn în trei sute de navete spațiale. Trebuie să fi spionat dinainte locurile, pentru că au aterizat în forță, în părțile care erau înțesate cu gărzi și la principalele cazărmi ale escadroanelor de artilerie din interiorul orașului. Din fiecare navă debarcară două sute și ceva de bărbați. - Șaizeci de mii de soldați! - spuse lordul consilier Tews după ce studie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
aproximativ cinci ani în urmă, călătorii începuseră să întocmească rapoarte despre un conducător, numit Czinczar, care unifica, fără milă, toate fracțiunile rivale ale planetei într-o singură națiune. Pentru un timp a fost un teritoriu atât de periculos, că negustorii aterizau numai în porturile de intrare specificate. Informația pe care o primiseră era că încercarea lui Czinczar de unificare eșuase. După aceea, contactul devenise din ce în ce mai confuz, și era clar pentru Tews, care asculta, că noul conducător reușise de fapt în cuceririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Oamenii lui Czinczar au turnat tot petrolul, din rezervoarele mari ale palatului, în coridorul înclinat și i-au dat foc. Astfel a murit o întreagă legiune de oameni. În noaptea aceea, o sută de nave de rezervă ale barbarilor au aterizat în spatele soldaților linneeni care asediau porțile. Și dimineața, când barbarii din interiorul orașului au lansat atacul, cele două legiuni rămase erau distruse. Lordul consilier Tews nu știa nimic din toate astea. Craniul său fusese predat cu o zi înainte bijutierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui atac surpriză pe la spate. Să se retragă și, în ultimul moment, navele ar ateriza și ar salva armata încolțită, dar teoretic încă intactă, a celor care fuseseră cândva niște civili zdraveni. După o lună și jumătate de instrucție, erau prea valoroși pentru a se sacrifica într-o luptă eroică. Așa cum era, rezistența lor dârză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Czinczar a fost întâmpinată cu urlete de izbândă. Ovațiile nu conteniră mult timp după ce intrase în clădire. Vorbi despre situație cu câțiva dintre ofițerii sclavi și constată că erau calmi și încrezători. Conform estimărilor, șaizeci de mii de soldați linneeni aterizaseră în primul val. Faptul că acesta era exact numărul de barbari care invadaseră inițial orașul nu părea să aibă vreun sens simbolic. Această posibilitate îl fiicu sardonic. Nu simbolurile, ci săbiile vorbeau limbajul victoriei. Pe măsură ce trecea după-amiaza, atacul linnean se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nărăvaș. Oare, asta să fie starea de imponderabilitate cu care sunt confruntați cosmonauții? Mai știi! Sau poate zborul acesta al lor neașteptat îi duce spre un final dureros... Se aude o troznitură puternică. Din nămeții de zăpadă în care au aterizat, copiii privesc în jos. Mașina lor s-a făcut mii de bucățele!... S-au dezmeticit cu toții. Se scoală din zăpadă și fiecare privește, mai întâi, la sine însuși, apoi la ceilalți. Nimeni n-a pățit nimic. ,,Numai de noroc să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai voia s-audă de finii săi ori de botez. Ce, să-și piardă el postul pentru niște...?! Atenție! Băiatul a deschis un ochi. Acum și pe celălalt. Privește, mai întâi cu teamă, apoi, după ce a mai prins curaj, gângania aterizată pe pernuța lui îl înveselește de-a binelea. “E o gâză” își spune. “Ba nu, e o gărgăriță” se corectează el. “O gărgăriță” repetă acum, mai mult ca să vadă dacă poate spune frumos r, ca un băiețel cuminte, frumos, ascultător
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu ea, dar nici nu vroiam să o supăr. În virtutea vechilor sentimente, am rămas totuși să văd ce a mai făcut între timp. Antoinette reprezenta pentru mine trecutul și acum o aduceam volens-nolens în lumea aventurii mele interioare. Avionul a aterizat curând. După câteva minute, Antoinette a apărut în ușă. Avea părul lung acum, purta o rochie roz și era foarte obosită. S-a apropiat, s-a oprit în fața mea și mi-a zâmbit. -Hello!.. -Hello!... Vorbea ca și cum nu ne-am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pe un ecran. Pe ecran, a apărut un tânăr care semăna cu mine, având o înfățișare destul de plăcută. M-am speriat crezând că am fost filmați făcând sex. Fascicolul de lumină s-a stins brusc. Avionul se pregătea să aterizeze. Am băut o ceașcă de cafea împreună cu ea, nici măcar nu reținusem cum o cheamă, apoi încă una. Vântul bătea din ce în ce mai tare și avionul se balansa, de parcă ar fi fost beat. Un scârțâit prelung al roților, o frână bruscă și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Cu toții suntem posibile fosile, purtând încă în trupurile noastre primitivismele existențelor trecute, urmele unei lumi în care ființele vii curg dintr-o eră în alta cu puțin mai multă consistență decât norii. Loren Eiseley, The Immense Journey, „The Slit“ Cocorii aterizează întruna la căderea nopții. Se desfășoară ca niște panglici, curgând leneș pe cer. Vin plutind din toate punctele cardinale, în cercuri de câte doisprezece, coborând odată cu amurgul. Cârdurile de Grus canadensis se așază pe râul dezghețat. Se adună pe insulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
odată cu amurgul. Cârdurile de Grus canadensis se așază pe râul dezghețat. Se adună pe insulele de uscat, hrănindu-se cu iarbă, bătând din aripi, chemându-se unii pe alții - primul val al unei evacuări în masă. Din minut în minut aterizează și mai multe păsări, înroșind văzduhul cu strigăte. Un gât se întinde prelung; picioarele flutură în urmă. Aripile se arcuiesc în față, lungi cât un stat de om. Rășchirate ca niște degete, penele înclină pasărea în unghiul vântului. Capul roșu-sângeriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îți schimbă iar perfuzia, Markie. Stai liniștit, tot aici sunt. Trebuie să te trezești și să vezi cocorii anul ăsta, înainte să plece. Sunt de pe altă lume. Niciodată n-am văzut atât de mulți. Vin în oraș cârduri-cârduri. Câțiva au aterizat pe acoperiș la McDonald’s. Pun ei ceva la cale. Doamne, Mark! Ți s-au copt picioarele. Miros ca brânza Roquefort stricată. Miroase-mi picioarele. Pedeapsa rituală pentru orice abatere a ei, începând din anul când el o întrecuse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care venea dinspre vest deviase pe banda opusă, unde patinase înainte de a se întoarce pe banda lui. De la începutul urmelor în zigzag lăsate de această a doua mașină, Karin se uită spre est și în jos, spre șanțul în care aterizase fratele ei, groapa în care dispăruse propria ei temeinicie. Descifră urmele șerpuitoare: mașina care venea dinspre oraș, orbită poate de farurile lui Mark, trebuie să fi pierdut controlul și să fi intrat pe banda lui Mark, chiar în fața lui. Luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]