1,498 matches
-
din nou vraja asupra ei: susținea un ultim recital vocal fără cusur, cu Impromptu-ul În la bemol de Chopin, și cădea moartă pe pernă. Little Billee o urma În mormânt nu mult după aceea, Într-un gest de nepăsare auctorială tipică: „În povestea aceasta au fost prea multe suferințe, de aceea voi vorbi cât mai puțin despre suferința lui Little Billee, Însănătoșirea lui lentă și numai parțială, paralizia forțelor sale ca pictor și declinul rapid, moartea timpurie, capitularea bărbătească, liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai neobișnuit să aibă două explicații posibile, una naturală și una supranaturală, și tocmai faptul că narațiunea rămânea nedecisă până la final Întreținea mai mult decât orice altceva suspansul. Câțiva Îi scriseseră implorând să fie iertați de chin printr-o explicație auctorială asupra naturii „reale“ a cazului, cereri pe care le eludase În mod politicos. Anticipa alte asemenea pledoarii odată cu publicarea În volum, luna viitoare, Împreună cu altă povestire amplă, Covering End, pentru completarea și rotunjirea cărții. Era reciclarea piesei intitulate Summersoft, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
completă a romanului, făcând comentarii și corecții utile, la fel ca și Mary, soția mea. Redactorii din trei edituri diferite, Geoff Mulligan, Paul Slovak și Tony Lacey, mi-au făcut observații binevenite pentru revizia finală a textului. În scurtul prolog auctorial, afirm că, deși „aproape tot ce se petrece În povestea de față este bazat pe surse reale... am inventat unele Întâmplări și detalii personale pe care istoria a omis să le Înregistreze“. Poate sunt cititori care doresc să afle mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
textual care se întinde înaintea lui va fi răsplătit pentru efortul său. Alte surprize conceptuale îndosite în paginile volumului stau a fi descoperite. * * * Același imperativ moral al aducerii aminte apasă și asupra autorului cărții de față. Asumându-mi această calitate auctorială, găsesc necesară amintirea numelor "celorlalți semnificativi" față de care mă simt îndatorat intelectual. Capul de serie al acestui index nominum magistrorum este, neîndoielnic, prof. univ. dr. Petru Iluț, călăuza mea intelectuală, pe urmele și prin perspectiva căruia am filtrat conceptual și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
scopul radiografierii hermeneutice a torsiunilor suferite de memoria românească în național-comunism, vom analiza un grupaj de manuale puternic consonante în mesajul pe care îl difuză: Istoria Patriei: manual pentru clasa a IV-a (Almaș și Petric, continuat ulterior în formula auctorială Almaș și Fotescu, ediția princeps apărută în 1957, reeditat anual până în 1989 inclusiv) și Istoria României: manual pentru clasa a VIII-a (Dragne et al., 1971), completate de trilogia Istoria antică și medie a României: manual pentru clasa a VIII
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar pe pagina de gardă. Însă, dată fiind "științificitatea" materialismului dialectic, ce rost ar și avea să apară numele autorilor, devreme ce glasul obiectiv al marxism-leninismului nu are nevoie de "portavoci" auctoriale pentru a se face auzit? Fiind produsul absolut al științei obiective, istoria României nu are nevoie de autori. În anii '80 se conturează noua logică național-comunistă de periodizare a trecutului românesc: • Istoria antică a României (sic!) (din cele mai vechi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
finală, pariul secundarului. Îl vom urmări pornind de la actul hermeneutic în jurul romanului Doctor Faustus de Thomas Mann. Adrian Leverkühn ar întrupa secundarul, iar Serenus Zeitblom principalul. Cu această identificare, Virgil Nemoianu răstoarnă atât interpretarea curentă a romanului, cât și intențiile auctoriale. De regulă, Adrian Leverkühn este catalogat ca spiritul demonic al romanului. Nu, zice Virgil Nemoianu, adevăratul diavol este Serenus Zeitblom, căci el reprezintă principalul, omogenul, mișcarea entropică, comunitatea germanică interbelică. Din contră, Adrian Leverkühn e secundarul, marginalul, neobișnuitul, alienarea, reacțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141. Leverkühn simbolizează disonanța care se ridică împotriva consonanței, aceasta din urmă fiind infernul. Thomas Mann a intenționat să prezinte invers lucrurile, dar instinctul "reacționar" al artistului a schimbat voința auctorială. Interpretarea lui Virgil Nemoianu este, fără îndoială, dintre cele mai ingenioase, dar nu mai puțin ideologică, în pofida aparențelor. El vrea să demonstreze că o comunitate națională, prin consonanța în specific, în tradiție este "nazistă" prin definiție și că o salvează
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca un poet, romancier sau dramaturg impersonal -, ci încerc să-mi descopăr vocea în formele singulare pe care speculația le solicită uneori"225. În paracritică, se contopesc toate formele literare și toate tipurile de discurs critic, ținta fiind căutarea vocii auctoriale. Dacă impresionismul critic românesc (de la Eugen Lovinescu la Nicolae Manolescu) era, totuși, restrictiv la uneltele criticii și țintind spre idealul valorii estetice, paracritica postmodernistă, nemainteresându-se de valoarea ca atare, devine o formă de povestire între multe altele. Departe de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Eu ți-am ieșit Înainte să te faci om și eu am să-ți dau minte cum n-a avut nimeni, viață de răsviață neamului dtale! Căpiță se căsătorește după o serie de Încercări cu fata lui Holeră-Împărat. O voce auctorială se confesează auditoriului: că așa-i norocul, feții mei, ca și iepurele; unde i-i omului mai greu și mai lehamite de viață, acolo i se arată norocul mai repede. Iepurele simbolizează ideea vitezei maxime imaginabile. Un motiv foarte vechi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
en relation) a elementelor odată delimitate în funcție de număr, formă, proporție și poziție spațială 56, subtematizarea (sous-thématisation) care face din fiecare element un posibil punct de plecare pentru o altă descriere. Așa cum o teoretizează Jean Michel Adam, descrierea presupune un exercițiu auctorial care nu mizează atât pe descompunerea întregului în elementele sale componente și enumerarea lor. Operația de descriere presupune mai degrabă focalizări succesive asupra obiectului descrierii, dublate de efortul de ordonare a acestor tușe descriptive, efort ce diminuează riscul ca respectiva
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în descrierea ekphrastică a tabloului. În ordinea discursului romanesc, primul fragment care evocă pânza flamandă aparține personajului principal. Antipa își amintește ziua când vizitează casa Baroni și experimentează o nouă senzație: starea de angoasă. În acest context se referă vocea auctorială la imaginea creată de Pieter Janssens Elinga. Așa cum se poate remarca, este vorba de o referință lacunară, o citare ce omite titlul picturii: În aceeași seară am descoperit acasă, într-o carte, tabloul lui Pieter Janssens. Asta m-a liniștit
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
zilei.: În acest context, funcția de mise en abyme nu rezidă în similitudinea personajelor, ci în asemănarea între lumea imaginată de Antipa și cea sugerată de pictură. Certitudinea, rigiditatea, austeritatea, conformismul, intoleranța, tirania și liniștea sunt calități pe care comentariul auctorial și, respectiv, vocea lui Pașaliu, le atribuie picturii lui Pieter Janssens Elinga. Dar în același timp, acestea sunt calități ale vieții lui Antipa: un funcționar a cărui meserie presupune completarea certificatelor de deces și care în viața sa amoroasă - își
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Cazul romanului lui George Bălăiță pune în evidență faptul că fragmentul ekphrastic oscilează între impulsul mimetic al reprezentării suprafeței picturale în discurs și tentația organizării subiective a descrierii. Între acești doi poli, descrierea ekphrastică reflexivă se devoalează drept un artificiu auctorial, care incită cititorul să reconstruiască universul romanesc în backgroundul pânzei lui Pieter Janssens Elinga. Așezată în contextul unei comparații cu alte romane inspirate de pânza flamandă, descrierea ekphrastică reflexivă pune în evidență o particularitate importantă a romanului ekphrastic românesc. În
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
scriitorului și al sculptorului, respectiv al operei literare și al sculpturii mutilate. Structural, descrierea ekphrastică a tabloului Plata dijmei și a statuii Victoriei din Samotrache reprezintă o descriere ekphrastică reflexivă (adresată sau intențională). Acest tip de descriere respectă o convenție auctorială: este subiectul unui dialog între personajul principal și un alt personaj (Chiril și Reta, respectiv, Vasi și Babis naratorul), dialog în care personajului principal îi revine rolul de descriptar. De cealaltă parte, prezența referințelor ekphrastice în Căderea în lume (referința
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pasajului ekphrastic limitele conceptului de autor/personaj literar/personaj al scenei plastice. Al treilea orb (de la stânga la dreapta) din șirul reprezentat de Breughel poate fi în același timp Naum sau autorul romanului, surprins într-un moment de totală sinceritate auctorială. Descrierea ekphrastică din Ucenicul neascultător este "contaminată" de câteva interpretări ale tabloului flamand prezente în exegeza plastică românească a deceniilor 6-7. Ion Biberi (vezi nota 21) reține tabloul pentru subtilitatea exprimării ideii de cădere ineluctabilă, tragică. Ideea este reluată și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
doilea principiu structural din tipologia prezentată anterior. Descrierea ekphrastică nu se constituie într-un agent narativ, nu ascunde un mister a cărui descifrare să antreneze efortul personajelor din roman. Specificul construcției romanului ekphrastic românesc derivă dintr-o constantă a intenției auctoriale care face să existe un criteriu principal de selecție a operei de artă ce structurează universul romanesc - criteriul celebrității. Toate operele de artă descrise în aceste romane sunt creații canonice, clasice, a căror semnificație se configurează în baza unor stereotipii
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
servește drept instrument de clarificare interioară. Ioana Olaru își conștientizează stările și înțelege erorile din viața sa raportându-se la scenografia tabloului. Dialogul din cabinet nu se susține - este evident acest lucru la un moment dat, o subliniază chiar vocea auctorială - atât cu doctorul Vlad Cosma, cât cu tabloul (de fapt tablourile) Parabola orbilor și, de asemenea, cu celelalte reproduceri artistice aflate pe pereții încăperii. Operele de artă funcționează aici ca o substanță de constrast cu ajutorul căreia se clarifică stările Ioanei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
proprie, dând voie energiilor interioare să se desfășoare după plinătatea ei desăvârșită. Dincolo de aceste aspecte punctuale abordate: de la logosul ortodox, arheologia interconfesională până la actualitatea Predaniei, cunoașterea religioasă, volumul mai cuprinde și un breviar teologic compozit, cu referire la diverse teme auctoriale, de la probleme precum: libertatea, forme ale discursului subversiv, teologia imaginii până la chestiuni de strictă actualitate religioasă: menirea episcopatului și reîmprospătarea predicii ortodoxe, toate în prelungirea discursului despre elitele interbelice. Acest capitol al raportului dintre Biserică și elită este unul esențial
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică și cea mistică; de asemenea autorul distinge relațiile dintre artist și opera sa, mai ales chestiunea kenozei auctoriale, ipostazele compozite ale artei: arta ca rugăciune, diaconie, catehizare, ca ansamblu de simboluri și spiritualizare. Metodologic, estetica Ortodoxiei se subsumează unui permanent exercițiu puridisciplinar, conferind o notă specifică demersurilor analitice, structurale, stilistice în conjuncție cu cele sintetice, spirituale. Demersul domnului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
precum am arătat puțin mai sus, prin exploatarea unei bibliografii adecvate aparatului antropologiei simbolice, în măsura în care o bună parte a acestor termeni ar fi contribuit la lămurirea unor discuții preliminare despre miza simbolisticii artei religioase, aceasta neînsemnând o scădere a achiziției auctoriale, ci o mai bună panoramare a sa. Merită amintite și scurtele incursiuni în creațiile unor scriitori români din temnițele comuniste: Radu Gyr, Nichifor Crainic, aspecte exemplare pentru ipostazele artei producătoare de sens, a unei arte spiritualizate, din lunga imnografie a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
punishment, or to obtain the salvation, but represents true historical facts. Above these punctual aspects: from the Orthodox logos, the interfaith archaeology to date Tradition, the religious knowledge, the volume also contains a composite theological breviary with reference to diverse auctorial themes, such as: liberty, subversive forms of discourse, image theology, to issues of strict religious actuality: episcopate meant and the refreshing of the orthodox sermon, all as an extension to the discourse about the interwar elites. This chapter in which
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ți-am ieșit înainte să te faci om și eu am să-ți dau minte cum n-a avut nimeni, viață de răsviață neamului d-tale!" Căpiță se căsătorește după o serie de încercări cu fata lui Holeră-împărat. O voce auctorială se confesează auditoriului: "că așa-i norocul, feții mei, ca și iepurele; unde i-i omului mai greu și mai lehamite de viață, acolo i se arată norocul mai repede..." Iepurele simbolizează ideea vitezei maxime imaginabile. Un motiv foarte vechi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a descoperit ca metodă profesorul Mazilu în ultimele sale cărți: istoricul literaturii, pedant, erudit și foarte decis în planurile sale, cel din primele lucrări despre renașterea românească sau barocul local de talie europeană, și-a (auto)dislocat statutul de "instanță auctorială omniscientă" (în limbajul "moderniștilor") și a instituit alte reguli ale jocului. De fapt, abia de aici, de la primele cărți de (falsă) imagologie, publicate la Polirom în jurul anului 2000, a început cu adevărat jocul. Istoria literaturii s-a dovedit a-și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu pot rămâne pasivi față de încărcătura etică a faptelor proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți, din pricina cărora intră într-un „con de umbră”. Examenul de conștiință are în centru delimitarea
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]