2,315 matches
-
și mai frumoasă" a fost decernată lui Manolachi Bărghier, pentru o evidențiere deosebită și o a doua lui Tudorachi Tupilat, fiul starostelui locuitorilor moldoveni, Gheorghe Tupilat. Dintre cei șase armeni premianți s-au evidențiat trei, care au obținut marea medalie aurită, și anume: Andrei al lui Nicolae Capri, Cristea al lui Grigore Capri și Ariton al lui Andrei Capri, iar dintre evrei, cu același premiu, Joseph Herschel 127. Cu toate acestea, reforma școlară întâmpina destule dificultăți în aplicarea sa, generate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
În favoarea Hristosului bizantin și a unei mirese imperiale ce aducea În lada de zestre o coroană virtuală -, pentru cneazul Vladimir. Era anul 988. Nu Înainte de a Încerca, În 907 și nu numai, să pună mâna cu armele pe acel oraș aurit... Au Încercat marea cu degetul, căci pe atunci veneau cu bărcile, știind naviga... Dar, după ce Între ei și Constantinopol, stăpânind țărmul nordic al mării, s’au interpus tătarii, au luat-o pe uscat. Dreptu-i, se și Încuscriseră cu acei oameni
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fresce, despre culorile folosite care datează de la întemeiere. Am văzut picturi murale ca Sfântul Ioan Botezătorul, Hristos cu Ioan Botezătorul și Maica Domnului, Botezul Domnului Hristos, Arhanghelul Gavril, Arhanghelul Mihail. Am văzut portalul din fața altarului lucrat din lemn sculptat și aurit. Câtă măiestrie în toată această lucrare! era impresionată Janeta. Ce răbdare vor fi avut sculptorii aceia! ─ Culorile să se mențină de la întemeiere? ─ Materiale de calitate, chiar dacă nu era civilizația zilelor noastre cu tehnica ei. După aceste ample explicații am fost
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
mai în spate, spre stânga, cuminte și discretă stă bisericuța familiei, amintită în proza poetului: țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. [...] Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capela noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios 18. Corespondența biunivocă între elementele satului și poet este omniprezentă. La vremea când Eminoviceștii locuiau în Ipotești, curtea era mare și avea livadă. Fântâna cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru un gard viu. Apoi s-a început zidirea biserici [sic], după stilul bisericilor lui Ștefan cel Mare, din piatră, adusă tocmai de la Burdujeni, din cărămidă aparentă de la Ciurea (Iași) și acoperită cu țiglă. Un cerc de talere de ceramică, aurite și având pe ele marca țării, marca Moldovei, marca județului, împodobeau pe dinafară biserica. Paratrăznetul a fost necesar. În interior catapeteazma, stranele, cafasul și altele mărunte, s-au executat în lemn de un scluptor danez, pe care l-am descoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
note și documente sub redacția dr. G. Brătescu, București, 1983, p. 508. 86 Ibidem. 87 Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare..., ed. cit., p. 101. 88 Ibidem, p. 577. 89 Corneliu Filip, op. cit., p. 245. 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite La intrarea dinspre Botoșani în Ipotești cele două biserici, una a satului, cealaltă a Eminoviceștilor stau alături: una, mărturie a familiei, alta construită în amintirea poetului. Așa cum se vede din șosea, biserica satului amintește, simbolic, de piramidele egiptene. Alături, discretă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în stricta realitate înconjurătoare; țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. Cum plecă mama, luai o pătură și mă dusei în țintirim... Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negre, gratiile de la capela noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea *** de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios 88. În fiecare zi, copilul, imaginativ prin excelență, urcă în vis la cer cu îngerașii desenați pe catapeteasmă, ori este cuprins de melancolia lunii în preajma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
constată poetul francez Max Jacob, își pierde în fiecare clipă sentimentele umane și expresia lor. Poezia i le restituie 105. În unii din noi, copilul nu moare niciodată, iar aleșilor le este hărăzit să audă clopoțelul argintiu al acelor vremi aurite care trebuie primite ca atare: Ah! îmi îmblă adesea prin gând/ O cântare veche./ Parcă-mi țiue-aiurind/ Dulce în ureche:/ Lume, lume și iar lume!106 Ce simțăminte va fi trăit Mihai, fugar peste noapte în codrii Baisei, nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lumile rarefiate ale imaginarului: Țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. Cum plecă mama, luai o pătură și mă dusei în țintirim... Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capele noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios... Mă-nfășurai bine, deschisei portița de la gratii și mă culcai pe piatra mare de deasupra 108. Chiar și atunci când este narat un episod de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pădurile seculare și dura o cărare de văpaie pe valuri. Era vară, o noapte de vară îmbătătoare, și-n mijlocul apei adormii în luntre 185. Sau: Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari perini de mătase, iar eu așezasem capul meu în poalele ei și visam ceea ce aveam 186. Să visezi ceea ce ai iată un mod cu totul particular al gândirii și imaginației lui Eminescu; visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
i le așezase pe frunte 195. În fapt, toate acestea nu sunt altceva decât raiul, insula lui Euthanasius, lumea de dincolo de moarte: E insula lui Euthanasius, gândi el uimit [...]. Până și insectele erau îmblânzite în acest rai. Fluturii curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încât capul lui părea presărat cu flori 196. În deplină concordanță cu originea reală a lacului care este izvorul, în planul strict al realului, lacul-"minune" din vârful dealului împădurit al Ipoteștilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
talentat ar putea reconstitui acest chip fără probleme: fața de-o albeață chilimbarie [...] ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină [...] nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. [...] capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-l ridică caii de rasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
curate: și eu diezmierdam cu mâna când fața, când sânul, iar ea neci nu zicea nimica, neci nu mă oprea, ci surâdea rușinată, deși de pe gura ei umedă îi beam tot sufletul ei cel vergin, curat, copilăreasc, măcar că părul ei aurit se amestecase cu părul cel negru și strălucit al capului meu, măcar că țineam acum ca în lanț cu brațele mele talia cea subțire și mlădioasă a corpului ei, măcar că picioarele mele se-mpletise cu picioruțele ei albe307. Portretul iubitei moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de obicei, poezia lui Eminescu este greu de rostit tocmai pentru concurența în care intră cele două lumi armonice: pe de o parte, propria muzicalitate interioară, pe de altă parte, cea din muzicalitatea generică a recitativului. În cer mișcă norii auritele nave...157 e greu de recitat. Poemul de largă respirație Diamantul nordului întregește și completează muzicalitatea interioară a versurilor, ridicându-le într-un plan al rafinării demn de Orfeu însuși: O muzică tristă, adânc-voluptoasă,/ Pătrunde-acea lume de flori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei este de sorginte melancolică: S-aud cum blânde cad/ Izvoarele-ntr-una;/ Alunece luna,/ Prin vârfuri lungi de brad (s.n.)277. Dar nu numai luna, ci și Stelele curg raze din ele lin pică278. Totul este mișcare: Stelele-n cer mișcă auritele zodii 279, lumina însăși călătorește în spațiul intergalactic Ca amintirea din trecut/ Încet încet se suie280. Cântarea însăși sboar-amorțită ca un glas de vânt281, stelele curg încet la vale282, norii trec lunecând pe ceruri 283. Zborul păsărilor generează un impuls
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ipotești) Panoramă Ipotești CUPRINS Cuvânt înainte 5 Preambul 7 I. FEȚELE REALITĂȚII 13 1. De când eram copii [...] Și ne spuneau moșnegii povești 15 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... Și destinul ei 43 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite 85 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... 116 II. IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 139 1. Omul real, omul poetic 141 2. Topoi esențiali 188 3. Niveluri de sublimare poetică 257 Încheiere 309 Bibliografie 312 ANEXĂ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și bojdeuca lui Creangă; odată, m-a rugat să-l însoțesc într-o călătorie fără cuvinte prin vechile ulițe ale Țicăului întomnat. "Bătrâne a concluzionat la despărțire îți dai seama că s-ar fi putut să atingem pietre din caldarâmul aurit de trecerea Luceafărului?" Tot la Iași l-am ascultat ades improvizând, dar și recitând cu tărăgănarea ciudată din ultimii ani, " Starea de imn": "Eu sunt vorbirea acestei țări / Limba ei numită română"... * "O are Oficiul pentru acordarea ordinelor și medaliilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
scotch de capota mașinilor. Altădată, se practicau extravaganțe mai moțate: la nunta colonelului Keșcu (fiica sa, Natalia, avea să devină regină a Serbiei), în miez de iulie, sania (!) în formă de scoică a fost trasă de șase cerbi cu coarnele aurite (!) și aluneca deasupra unei pături groase de zahăr pisat, pe care, după trecerea cortegiului, s-au repezit să-l adune sătenii gură cască de pe traseul conac-biserică... Birjarii se închiriau cu luna. Prestația celor fără de angajament înfiripa transportul în comun al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sale... Urcând pe alee, spre casa unde se află El, Maestrul, îmi iese-n cale doamna Sadoveanu. E o femeie măruntă, sprintenă. Cu părul aureolat de argintul anilor. În mâna dreaptă are un bastonaș din lemn de corn, cu mânerul aurit. Mă întâmpină cu o privire deschisă, blândă, destinsă. Îi sărut mâna cu sfială. Mă ajută să prind curaj. Ne continuăm drumul alături, împreună. Aveți, poate, vreun manuscris pe care doriți să i-L citiți? Să știți că îi place să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de protocol, unde suntem chemați. Urcăm încet. La ultimul etaj, ne întâlnim cu un bătrânel magistru, erudit și temerar, pensionar, arhicunoscut și respectat între slujitorii acestei Alma Mater. Magistrul coboară treptele, una câte una, sprijinindu-se într-un baston cu mânerul aurit și oprindu-se din loc în loc, spre a-și tampona ușor fruntea îmbrobonită și palidă. Când mai avem patru-cinci trepte până la dânsul, pe lângă noi țâșnesc, nerăbdătoare, se strecoară venind din urmă, două zvârlugi de studente înalte, subțiri, sprintene, zorind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ritual Aproape în fiecare zi mă duc singur pe țărmul mării. A devenit un ritual foarte plăcut. Aștept briza ușoară care vine dinspre valuri, dăruindu-mi o mângâiere castă ce-mi învăluie fața, pieptul, brațele, picioarele goale... tot trupul meu aurit de soare. E o senzație minunată, stârnită de o autentică legătură amoroasă. N-aș fi putut să mi-o închipui înainte, și iată că a fost nevoie să ajung până aici, pe țărmul Pontului Euxin, ca să pot gusta o plăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cele mai vechi timpuri. Ceea ce am văzut în noaptea aceea m-a impresionat mai ales prin somptuozitatea ceremonialului: cavalerii aceștia proveneau din locuri diferite și respectau legile nescrise ale unui pact ciudat. Îmbrăcau armuri de argint, iar unele erau chiar aurite. Pe acestea se puteau vedea niște însemne înscrise în pătrate sau cercuri și niște desene: însemne care întruchipau știința ocultă a tuturor timpurilor. În afară de spadă, legată de centură cu un lanț, se putea vedea o suliță foarte lungă, întrebuințată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este personal și netransmisibil. ... Articolul 3 (1) Medalia comemorativa "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" este o piesă circulară cu bordura ușor reliefata, surmontata de inelul circular prin intermediul căruia se atașează panglică. ... (2) Pe avers se află portretul aurit al poetului Mihai Eminescu, tânăr. Marginal, separat de restul câmpului cu un cerc de stele, se află legendă circulară "1850 - 15 IANUARIE - 2000". ... (3) Pe revers se află legendă "150 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUCEAFĂRULUI POEZIEI ROMÂNEȘTI". În partea inferioară
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 194 din 9 decembrie 1999 (*republicată*) privind instituirea medaliei comemorative "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126282_a_127611]
-
Mihai și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 3253 Erlauf, Ybbserstr. 2, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Piatra-Neamt, str. Dr. Emil Costinescu nr. 1, ap. 41, județul Neamț. 11. Variu Maria, născută la 25 octombrie 1962 în localitatea Mediesu Aurit, județul Satu Mare, România, fiica lui Feher Gheorghe și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 4663 Laakirchen, Schererstr. 13/4, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Satu Mare, str. Lucian Blaga nr. 281, județul Satu Mare. 12. Grigoruta Olimpia Viorica, născută la 26
HOTĂRÂRE nr. 774 din 23 septembrie 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125488_a_126817]
-
argintari - rromi care În mod tradițional se ocupă cu prelucrarea argintului și aurului, confecționează În special bijuterii și alte obiecte de podoabă, pentru piese de harnașament (catarame, scărițe, pinteni) sau pentru uz casnic și bisericesc (castroane, tacâmuri, tăvi, cești, solnițe aurite, cupe din argint sau aur, cădelnițe, sfeșnice, candele). Aurarii mai sunt cunoscuți și sub numele de zlătari. Tehnica filigranului metalelor prețioase și arta Încrustării pietrelor prețioase sau semiprețioase are vechi tradiții rrome aduse din lungul lor periplu și contactul cu
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]