1,371 matches
-
Parisul sf�r? ițului de veac, dar Iorga era mult prea cufundat �n studiile lui că s? aib? vreme pentru pl? cerile pline de via?? ale epocii. Era total izolat. �n plus, faptul c? bursă era insuficient? �i impunea restric? îi. Ducea o via?? auster? , f? r? prieteni, f? r? s? fac? vizite acas? vreunuia din colegi. Șo? îi Iorga se duceau la teatru, uneori chiar ? i la oper? , iar duminică plecau �n excursii. �n ceea ce prive? te studiile sale la ? coală de Studii Superioare, trebuie s
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nu purta nimic pe sub fust? 121. Frasin Munteanu-R�mnic poveste? te c? a respins o dat? politicos, dar ferm, avansurile șo? iei unui diplomat iugoslav. Iorga observa frumuse? ea femeilor, dar �l interesau numai rela? iile platonice cu ele122. Iorga era auster ? i modest �n gusturi ? i �n stilul de via?? pe care o ducea ? i putea fi spurcat la gur? �n compania b? rba? ilor, de? i (că latin tradi? ional) nu tolera vulgaritatea �n prezen? a femeilor 123. Era �ntotdeauna protocolar ? i rezervat �n public
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cazonă a unui spectator îl obligă să înghită o sabie adevărată și bătrânul saltimbanc sfârșește tragic, dar cu onoare. În rolul circarului, Mircea Albulescu a cizelat una dintre cele mai fascinante creații din lunga lui carieră. Și din nou caligrafia austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a pus în valoare profunzimea discursului filozofic, sarcasmul satirei sociale. Zugrăvită în culori grotești, până la anularea unei precise determinări temporale, fresca micului oraș de provincie năclăit în rutină
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tot el vrea să facă din piesă un film. [...] Spectacolul de la Nottara are suflu tragic și o intensitate expresivă demnă de tragedia antică. Stranietatea montării se susține pe spațiul scenic lucrat și de această dată de regizor, împreună cu Victtorio Holtier. Auster, dar bogat în intensități ascunse, spectacolul relevă modernitate esențială și, totodată, împlinire actoricească. (Dinu Kivu) ... Vinovatul de Ion Băieșu, în viziunea lui Alexa Visarion, e un spectacol în care textul a devenit, pretextul regizoral al unei experiențe scenice... (Dinu Săraru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Mah³bh³rata, pare a fi mai decisiv] în afirmațiile ei etice - și, probabil, din acest motiv, a avut un impact atât de extraordinar asupra gândirii hinduso-indiene. Gita se plaseaz] la jum]tatea distanței dintre dou] tradiții opuse: Nivritti (abstinent]), c]rărea auster] a anti-acțiunii (purtând ecourile ascetismului nevedic), si Pavritti (activ]), îndeplinirea îndatoririlor sociale și morale. Fiecare a avut la vremea să ramificații etice, iar codurile și regulile lor se aflau în competiție și conflict. În timp ce Gita este recunoscut] pentru ingeniozitatea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dou] secte Jaina, cei numiți Digambaras (neînveșmântați) și cei cunoscuți sub numele de Shvetambaras (învesmântați în alb); cei din urm] s-au orientat mai mult înspre o abordare mai pragmatic] a vietii laice, spre deosebire de primă sect] care a continuat viața auster]. Sursă înv]ț]turilor Jaina pornește de la un grup și mai b]trân de „mari înv]ț]tori” (tirthankaras), numiți Nirgranths. Înv]ț]turile lor erau codificate și sistematizate în texte canonice cunoscute sub numele de Nigantha pavayana, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ni cealalt] parte. În vederea dezvolt]rii acestei metode, Gandhi combin] trei noțiuni cardinale, demult prezente în etică hindus], jainist] și budist], si anume, satya, ahimsa și tapasya. Cea de-a treia a mai ap]rut în discuția noastr] despre practicile austere asociate ascetismului (tapas, „c]ldur] spiritual]”). Pentru Gandhi, acest concept reprezint] un cadru pentru cultivarea curajului, ț]riei, tonusului și, în primul rând, a dezinteresului (invocând aici Gita) necesar pentru punerea în practic] cu succes a tehnicii în discuție. Satya
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Femeile satului sînt aici. Îmbrobodite. Cine-a făcut biserica? Noi, femeile! Un preot tînăr, în fraza căruia se simte vag tăietura de dincolo de munte, vorbește fluent și răspicat despre sfinții părinți Ioachim și Ana. La urmă, toată lumea repetă, după preot, austera litanie. Ce scenariu ordonat, franc, pe față, fără iconostas! Consumat aici, în inima podișului moldovenesc, într-o lume neordonată, piezișă, ascunsă după iconostas! Ies. Dincolo de munte, goticul e unul peste tot: biserică și casă. Liniile de fugă ale bisericii se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arhitectonică! Cine să fi întrupat acest reper de secol XXI într-un Iași multisecular? Am ocazia să-l cunosc pe misteriosul personaj. Misterios, pînă în momentul facerii cunoștinței. Doar extrem de stenic însă în preajmă-i. Preajmă care arată ca o austeră și totuși intimă cabină cosmică. Pare proaspăt decupat dintr-un western aspru colorat, ceva din energetismul său spiritual contaminîndu-te brusc pentru cel puțin o săptămînă. După care, mde, rețeta ar trebui repetată. Dacă timpul n-ar însemna bani... Un pic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
existat. Pentru că numai în lumea aceea fermecătoare, înmănușata mînă se putea desprinde de corpul-veninoasă-liană, începea să plutească lin, ca o pasăre suverană, așteptînd lucid apropierea buzelor virile. Ce lume! Dar tot în lumea aceea, de altfel atît de sobră, de austeră, a nordului teuton, sărutatul mîinii nu prea avea trecere. Femeia de lume întindea pur și simplu dreapta de obicei neînmănușată și i se răspundea la fel de simplu, de sobru, cu dreapta bărbatului. Care bărbat își înclina o secundă capul, gest aproape
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
variantă Carul cu bere. Talia princiară a Reginei Maria, amplificată discret de mantii lungi, unduind de pe marmura capului încoronat, peste umerii de zeiță, spre coapsele secrete. Suverană părăsind curte nordică și asumîndu-și dragostea pentru poporul adoptiv, dragoste împărtășită cu monarhul auster și eficace. Totul în onestitate ireproșabilă. Ambasadoare fermecătoare în marile cancelarii. Ființă meditativă în dens-femininul său jurnal. Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără nume, să fie totul? Poate că da. Cu atît mai mult atunci cînd gustul îndoielnic nu mai poate fi compensat nici măcar de artificiile unei inteligențe briante. Ca a lui Alain. Cunosc un distins critic de artă, adeptul unui program auster, de o anume reconfortantă cruzime axiologică, angajat în destinul artei, care, în anii începutului său catedratic, anii anonimatului, desena candid, alături de studentul ce eram, într-o bancă de seminar, gingașe profiluri de camee... Era Dan Hăulică. 3 august L. intră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
impune imediat diferența. Covîrșitoarele traduceri la zi din noile nume grele de-acum ale romanului englez, american, francez, spaniol simplifică imediat operațiunea diferențierii. Nu ne putem imagina implicarea unor Ian McEwan, Jonathan Coe, Julian Barnes, Michael Cunningham, Tracy Chevalier, Paul Auster, Michel Houellbecq, Javier Marías romancieri de ultimă oră, cu nimic însă mai prejos de valorile narative al predecesorilor notorii, deja clasicizați în dezbateri aride despre... impasuri. Toți aceștia și mulți alții, egali lor scriu pur și simplu admirabil și asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
credință. Secolul XVI, după cum amintește Alain Besançon, continuă dilemele și dezbaterile din antichitate și din evul mediu creștin în jurul imaginii. Credința guvernează oricum gândirea colectivă, indiferent dacă e bogat exprimată vizual sau rămâne doar la nivelul unei trăiri interiorizate și austere în practica religioasă (cum e protestantismul). Paradoxurile imaginarului european țin de faptul că până și iconoclasmul se afirmă tot prin raportare la problema imaginii. Am preferat să numesc acest capitol − care, deși ultimul în economia generală a cărții, nu închide
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de teologia franciscană (recunoscută de Vatican cu un secol în urmă, în anul 1226). Depășind iconoclasmul moderat al esteticii cisterciene de secol XII, predicate de Sfântul Bernard de Clairvaux, "timpul catedralelor" marchează apariția unor impunătoare clădiri religioase, diferite de abațiile austere din afara orașelor, acum aflate în plină dezvoltare economică și teritorială. Peisajul urban se modifică spectaculos, în jurul catedralelor apar piețe noi și largi, iar imaginea religioasă este redefinită printr-o iconografie "umanizată". Noile modele figurative au un rol decisiv în apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puncte - toate măsurabile. Generațiile care au urmat erau pregătite să raționalizeze natura, chiar și natura umană, precum și instituțiile care guvernează comportamentul și activitatea umană. Bertrand Russell, matematicianul-filosof din secolul XX, a remarcat odată că matematica are o frumusețe rece și austeră 22. Cu toate că Descartes era convins că matematica era cheia pentru a descifra secretele universului, filosoful iluminist, sir Isaac Newton, a fost cel care a furnizat formula matematică pentru organizarea lumii naturale. Newton a descoperit metoda matematică pentru a descrie mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în poezie, ele suprapunându-se unor imemoriale patterns, activate, la noi, succesiv, de Ion Heliade-Rădulescu, Al. Macedonski, Ion Barbu, iar mai târziu de Nichita Stănescu. La S. dramatismul tensiunilor și al luptelor lăuntrice - dincolo de care, prin jertfă și odată cu „ritmurile austere și sărace” („Ca să plutească patruzeci de zile prin lumină”), se ajunge la „clarul” sau pacea desprinderii de materie - atinge uneori o mare forță a expresiei. „Glasul morții”, ca ultimă provocare sortită omului de „Forța fără de cusururi”, pare să întreacă elanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
amănunțită a diferitelor societăți. Antropologia și-a rafinat rapid mijloacele de descriere a societăților „așa cum erau ele”. Ipotezele asupra istoriei lor, cât și asupra unor presupuse stadii comune au fost respinse ca pură speculație. Antropologul s-a abținut în mod auster de la orice tentație de a face paralele, comparații, de a stabili tipuri generale. Orientarea strcturalist-funcționalistă a fost opusă evoluționismului. Structuralism-funcționalismul pornea de la ideea că orice cultură reprezintă un sistem în care fiecare element are o funcție actuală. El poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Radu Anton Roman, un unicat, iar aceasta nu se datorează numai specificității peștilor folosiți sau faptului că se acrește (cu oțet sau, într-o variantă „târgoveață“ deosebit de interesantă, cu zeamă de varză), ci mai ales simplității sale: este cea mai austeră zeamă de acest fel, una în care esențele de pește nu sunt afectate de gustul altor ingrediente. Iată un exemplu de preparat culinar în care lipsa diversității este benefică. Dacă peștii nu ar fi eviscerați și dacă apa nu ar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
au fost „eretici” prin excelență, căci au negat existența unui Zeu suprem și au denunțat inutilitatea și caracterul crud al sacrificiilor. Între doctrina lui Mahăvīra și cea a lui Buddha există însă și semnificative deosebiri. Astfel, extremismul și exagerarea mijloacelor austere, ascetismul radical, a făcut ca secta jainistă să nu depășească hotarele Indiei, în timp ce buddhismul prin caracterul său tolerant și mai moderat, s-a răspândit în peste jumătate din continentul asiatic. Apoi, Mahăvīra susținea doctrina karmavăda, despre eficacitatea actului, în timp ce Buddha
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a existat o sexualitate liberă în Grecia și Roma, dar nu tot timpul, ci în anumite perioade, la fel cum în Europa anilor 1700-1750, așa numitul libertinaj al nobililor era o formă de expresie sexuală și de putere față de morala austeră promovată de oficialitățile din Anglia, Franța. Revoluția industrială și formarea unei societăți capitaliste pe baza idealului ordinii și progresului economic, cultural, stiințific și social-politic, ar coincide cu o perioadă de... represiune sexuală, astfel încât energia populației să fie înmagazinată în sistemul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Iorga era viforos sau șăgalnic, acela al lui V. Pârvan era muzical și solemn. Când, după câteva clipe de așteptare, studenții priveau spre ușa ce se deschidea, apărea în fața lor Brand. Pastorul Brand al lui Ibsen, cu haina neagră încheiată auster până sus, călcând pe un ghețar. Însă văzut de aproape, pastorul n-avea în ochii săi pătrunzători durități nordice, iar tristeța încruntată într-o ironie gravă îi dădea înfățișarea unui actor tragic. G. CĂLINESCU SCRIERI: M. Aurelius Varus Caesar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
simțit mirosul unui foc de lemne. Gustul plăcut și puțin acrișor se îmbina cu răcoarea brumei de pe câmpul golaș. Bătrânul a tras adânc în piept, cu lăcomie, o gură de aer de iarnă. Unda unui surâs i-a colorat chipul auster. Și-a mijit puțin ochii. El era bărbatul ce respira cu nesaț vântul înghețat mirosind a foc de lemne. El. Aici. Acum. Sub cerul acesta... Bătălia la care avea să ia parte și războiul și chiar propria lui moarte i-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
șase coji enorme de ouă fierte, așezate pe masă”391. Este o șansă să vizitezi Opera House, perimetru deosebit de șocant arhitectonic, emblematic pentru arta modernă, care nu este chiar la Îndemâna orișicui. Împreună cu alte sute de vizitatori, am pășit În spațiul auster dedesubtul marilor scări acoperite cu grinzi de beton sculptate, apoi am urcat spre platforma principală. Foaierul luminos și bolțile gotice se avântă până spre vârful cochiliilor. Din foaierul de sud, continuăm prin coridoarele laterale spre foaierele din nord, spații uriașe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
s Church (1847-1854). Parcurile și grădinile din Aukland (Albert Park, Victoria Park, Rose Park Garden), cu numeroasele fântâni arteziene ce-și trimit jeturile de apă spre cer, În forme ingenioase, statui de nimfe și zeități clasice, de generali și monarhi austeri, cu aleile umbroase, ronduri de flori În superbe nuanțe pastelate, gazon englezesc tuns perfect, totul te trimite cu gândul la atmosfera din Hyde Park-ul londonez, În opulenta Epocă Victoriană. Mai ales după-amiaza și seara parcurile sunt asaltate de miile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]