2,756 matches
-
traduse îndeosebi în franceză, fiind prezente în mai multe antologii. I s-au acordat numeroase premii, între care Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1996, 2000), premii ale revistelor „Poesis” (1996), „Convorbiri literare” (1999), „Ateneu” (2000), „Tomis” (2002). Cu pronunțate note autobiografice, trilogia romanescă a lui S. reface universul sordid și mutilant psihic al unui uriaș combinat de utilaj greu, de fapt un lagăr de reeducare pentru cei care îndrăznesc să cârtească împotriva comunismului, dar și pentru cei care săvârșiseseră diverse fărădelegi
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
după botez și autoriza căsătoriile femeilor provenind din familii nobile și bogate cu bărbați de condiție socială modestă). Coroborând datele furnizate de inscripția de pe statuia romană cu cele ale tradiției - Eusebiu, Ieronim, textele hagiografice etc. - și cu cele câteva elemente autobiografice conținute în Elenchos, I. Döllinger, odată cu publicarea monografiei sale, Hippolytus und Kallistus oder die Römische Kirche in der ersten Hälfte des dritten Jahrhunderts, în 1835, creează ceea ce Simonetti numește opinio communis asupra quaestio hippolytana. În opinia cercetătorului german, Hipolit a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
discret, delicat”, într-un „stil limpede și elegant” (G. Călinescu) ori vor remarca „sarcasmul rece, profesional” (Dragoș Vrânceanu). Memorialistica lui S. cuprinde atât evocări ale unor fapte și personalități importante, ca în Amintiri de la „Viața românească” (1956), cât și relatările autobiografice intitulate Din copilăria lui Ionel (1962), reluate și amplificate în 1970. Începuturile marii reviste ieșene sunt reconstituite prin citate din întemeietori, apoi este descrisă viața redacțională. În prim-plan se află G. Ibrăileanu, al cărui portret expresiv, viu, se întregește
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
află nici un frâu în zare,/ În toată vietatea-i un amant/ și beți de dor cad fluturi prin pahare”. Sâmburi de lumină e un document al opțiunii moderniste manifeste, într-un lirism care nu mai evită asperitățile prozaice și epicul autobiografic în linia Ion Pillat, alte repere fiind, acum, Tudor Arghezi, Adrian Maniu sau pictura unor Nicolae Dărăscu și Jean Steriadi. Poeta se detașează cu autoironie, adesea sarcastică, dar și cu regret, de „romantismul demodat din mine” - un „vals fosil” ce
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
cu care a avut unsprezece copii, se căsătorește, în 1942, cu Valeria Mitru. În septembrie 1944 moare pe front mezinul scriitorului, Paul-Mihu. Apar acum ultimul volum din trilogia Frații Jderi (Oamenii Măriei Sale, 1942), culegerea Poveștile de la Bradu-Strâmb (1943) și scrierea autobiografică Anii de ucenicie (1944). După august 1944 S. se alătură fără rezerve regimului impus de ocupanții sovietici și primește funcții importante: membru, apoi vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (1947-1961), membru în Consiliul Mondial al Păcii, președinte de onoare al
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
plurale a operei, cum nu sunt modele suficiente nici Lovinescu sau Călinescu”. Critica de tranziție (1996) include și sondaje în scrisul generațiilor mai noi de scriitori. Textele din Confesiunile unui opinioman (1996) conțin, pe lângă pagini de critică propriu-zisă, și fragmente autobiografice, pagini de jurnal, notații autoscopice, „egografii” semnificative prin perspectiva deschisă asupra construcției de sine a unui critic și istoric literar. Despre aceleași grafic al formării, precum și despre avatarurile biografice, ideatice și editoriale ale unui tânăr critic din generația '80, o
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
de o mare diversitate, el tinde să coincidă cu o imagine panoramică a existenței umanității moderne. Câteva filoane tematice privilegiate sau corpuri de motive și situații recurente pot fi totuși remarcate: „aventurosul” romanesc (parodiat cu ironie și bună dispoziție), patrimoniul autobiografic (de la spațiul fabulos, transfigurat de nostalgie, al Târgoviștei până la sihăstrirea intermitentă la Pietroșița, în anii deplinei maturități, o pregnanță obsesivă dobândind-o episodul unui foarte grav accident feroviar din care scriitorul scapă nevătămat), aventura intelectuală, fascinația pentru muzica clasică și
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
În 2003 devine consilier la Ministerul Culturii. Volumul de debut al lui Ș., Mereu secunda, mereu și Dumnezeu, apărut în 1995, evidențiază câteva caracteristici: versuri dedicate Basarabiei și neamului românesc, mănăstirilor și satului în declin, familiei, solitudinii, călătoriilor, cu referințe autobiografice și modele tutelare, ceea ce în bună parte se va întâlni și în Blestemul bărbăției și alte imagini sociale (2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
din senin, Perpetuum mobile, Fericirea ș.a.), și ca publicist. Ultima lui carte scrisă în Basarabia, culegerea de schițe Fără cuvinte, apare în 1940. Experiența de inginer constructor a lui S. a stat la baza romanului Dar anii trec..., de esență autobiografică fiind și conținutul celorlalte cărți de proză, care poartă o amprentă nostalgică și abordează dezrădăcinarea, precum și relația dintre sat și oraș conform unui tipar propriu prozei sămănătorist-poporaniste. SCRIERI: Dar anii trec..., Chișinău, 1931; În drumul nostru, Chișinău, 1933; Înapoi, Chișinău
SPATARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289811_a_291140]
-
și mentori pe D. Popovici, Ion Breazu, Liviu Rusu și Ovidiu Drimba. Ulterior va frecventa Facultatea de Filologie de la Universitatea „M. V. Lomonosov” (1953-1957) din Moscova, unde va susține doctoratul în filologie (1958) cu teza Modalități de tipizare artistică în trilogia autobiografică a lui M. Gorki. Debutează la Moscova, în 1957, cu un articol despre I. L. Caragiale, publicat în „Mariiskaia pravda”. Își începe cariera universitară ca lector la Institutul de Limbi și Literaturi Străine din București (1958-1965), avansând conferențiar (1965), profesor (1991
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
închisorii și, după luni de comă, rearticulat cu verigi de metal, este redat, în cârje, calvarului carceral. Va fi eliberat în 1964, când ultimii deținuți politici sunt grațiați. În anii următori scrie proză mai ales „pentru sertar”, între care romanul autobiografic Drumul crucii, al cărui manuscris izbutește să îl trimită peste graniță, și traduce, împreună cu Ileana Mălăncioiu, Sfârșitul bufnițelor de Hans Magnus Enzesberger (1974), publică, în colaborare, versiunea românească a romanului Data Tutashia de georgianul Ciabua Amiredjibi (1981). E denunțat și
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
Nu știu cum anume poate fi apreciată valoarea exclusiv literară, așa cum există ea pentru un cititor inocent și neproductiv, căci e lesne de observat că cel puțin o parte din literatura sa fantastică nu este autonomă - și nu numai În sensul Încifrărilor autobiografice, dar chiar al materiei Înseși cu care se construiește. Tărâmul nevăzuttc "Tărâmul nevăzut" Prin urmare, nu ne rămâne decât să căutăm nu tărâmul nevăzut 1, așa cum face Zerlendi și cum caută să-l urmeze naratorul, ci geografia tărâmurilor Între care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dar consacrarea unor punți Între știință și literatură va fi, În cazul său, mai ales deceniul literar 4. Nu e numai o fertilă vecinătate, ci și o Întregire reciprocă, ba chiar mai mult, după cum va afirma În acel prim text autobiografic de anvergură. „Este, În orice caz, reală dependența unor scrieri literare de cele teoretice și viceversa. Începând cu exemplele cele mai evidente, aș putea aminti Secretul doctorului Honigberger, care derivă direct din Yoga.” 1 Vom vedea că derivă mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prieten), „eram fericit precum un vierme bătrân” (Romanță), „iată ieșind din arenă o flacără trăgând după ea un actor” (Stagiune non stop). Antologia Proză, domnilor, proză! (1997), cuprinzând și inedite, oferă o imagine de ansamblu asupra unei poezii de factură autobiografică, nu lipsită de un element etic, predispusă către o confesiune „prozaică”, unde lirismul, frecvent reținut, melancolic-contemplativ, ia forma unei înregistrări a cotidianului interior și exterior, printr-o acumulare de detalii mai mult sau mai puțin disparate, care eliberează, la un
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
de necontestat, acestea reprezintă o prelucrare a cursului de limba și literatura română predat de S. în îndelungata sa carieră didactică. Dacă studiile monografice despre Grigore Ureche și Aron Pumnul rețin atenția într-o mai mică măsură, lucrarea cu caracter autobiografic Familia Sbiera, după tradițiune și istorie și amintiri din viața autorului (1899) este impresionantă prin bogăția informațiilor. SCRIERI: Aron Pumnul. Voci asupra vieței și însemnătăței lui, precum și scrierile lui mărunte și fragmentare, Cernăuți, 1889; Traiul românilor înainte de fundarea staturilor naționale
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
decor de „aducere-aminte”, ton ce se păstrează și în Nopțile din underground (1972), unde meditația horațiană asupra trecerii timpului ia forme dramatice, iar nostalgia după dragostea apusă se transformă în suferință. Un roman, Viața la-ntâmplare (1938), cu evidentă tentă autobiografică, aducând notații pitorești din lumea „haimanalelor”, narează tribulațiile - o iubire ratată, o prietenie pierdută - la care e supus protagonistul, în încercarea disperată de a se integra vieții trepidante a capitalei. În colaborare cu Mihail Straje, S. a mai publicat, în
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
România. Într-o construcție liniară și alegorică, protagonistul, un funcționar care se ocupă cu „organizarea muncii”, își redactează manuscrisul pe propria-i piele; acest fapt nefiind acceptat de autorități, Izidor Mânecuță va suporta consecințele. Autorul îi împrumută personajului multe elemente autobiografice: spitalizarea, drumul la Moscova, întâmplarea de după externare, când doi indivizi în civil încearcă să îl determine să se arunce pe geam. În fond, ficțiunea se concentrează asupra condiției creatorului sufocat de realitate. Scriitorului nu îi rămâne decât soluția, valabilă dintotdeauna
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
note și articole, intitulată Pribeag (1920). Nuvelele, multe publicate anterior în gazete, sunt reunite în volumele Într-un sat de contrabandiști (1920), Oameni care nu vorbesc (1923), Seara a 13 (1927) și Lucrătorul viei (1929). Un roman bazat pe elemente autobiografice, cu evidente influențe sămănătoriste, Miron Grindea (1921), constituie doar parțial o reușită. Cu mai mult interes va fi primit de critică Vadul hoților (1926), pseudocronică a vieții dintr-un sat de graniță în anii războiului, roman distins de Societatea Scriitorilor
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
și înțelegere. Evenimentele curg fără opreliști, cu o logică a lor. Înțelepciunea protagonistului, puritatea lui sufletească îl ajută să depășească răul pe care, în egală măsură, i l-au făcut războiul și oamenii. În Miron Grindea, roman cu multe inserții autobiografice, se încearcă o analiză a societății românești din primele decenii ale secolului al XX-lea. Observațiile, corecte, pornesc de la o realitate incontestabilă, dar perspectiva de ansamblu se dovedește simplistă, schematică, dominată de o percepție sămănătoristă, deja vetustă. Personajele rămân simple
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
ca în versurile din volumul Dragoste și alte păsări de pradă (1996), ar putea fi semnul unei voințe de schimbare, în primul rând în registrul stilistic. Construit din trei secvențe cvasiautonome, Cavalerul după-amiezii (1998) este un roman de substanță potențial autobiografică, tentând să surprindă tribulațiile sociale și erotice ale unui tânăr de proveniență rurală pus în situații pitorești ori dramatice. Consistență au personajele aparținând unor colectivități muncitorești și urbane cu un grad incert de coagulare socială, episoadele care valorifică viața de
SCOROBETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
orice culoare și în primul rând al celui roșu. Cercetătorul pasionat al memorialisticii a dat el însuși la iveală, tot după 1989, două scrieri aparținând genului. Efectele dosarului „dalmațian” (1995), având ca fir central metafora din titlu, este un memorial autobiografic, reconstituind o existență „sub vremi” (evocarea începe cu prima copilărie și sfârșește cu ultimii ani ai epocii ceaușiste), momentele dramatice la originea cărora stau arestarea și condamnarea tatălui, iar în plan general instaurarea regimului comunist, cu consecințele lui dezastruoase asupra
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
cere prețul?/ Eu leg cărări...”. Se remarcă totodată o îndulcire a rostirii lirice, preferința pentru pastelurile anotimpurilor, dar se păstrează tonul confesiv tare, expresionist („Dați-mi cuvinte/ Să nu mă pot ucide/ Niciodată în ele!”), care, paradoxal, tinde să evite autobiograficul și să scoată din registrul sentimental ceea ce este specific feminității. Poate că o insuficientă exersare a formulelor prozodice tradiționale subminează această intenție și de aceea expresia, modernă, pare genuină. Roman al satului bănățean, Călina (1982) recompune lumea foarte diversă din
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
a susține miza autenticității, incluzând astfel fapte, note de lectură și reflecții cotidiene, iar dramatismul este accentuat de interogații neliniștitoare. Tensiunea narațiunii provine și din intercalările temporale frecvente, și din distanța în timp între însemnări succesive. Mare pondere au elementele autobiografice: protagonista, Mimi Janculovici, este o prozatoare cu un debut amânat, cauza fiind imposibilitatea de a scrie, cu acceptarea compromisurilor inerente, în perioada totalitară românească. Trimiterile la tarele epocii vizează câteva aspecte caracteristice, printre ele presiunile exercitate asupra oamenilor pentru a
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
mâine...: maternitatea și iubirea. Iubirea dintre protagoniști, deși târzie și cu un sfârșit nefericit, este trăită plenar, cu bucurie și freamăt adolescentin și, în același timp, e iubirea unor oameni maturi și cultivați, bogați sufletește. Există în roman numeroase elemente autobiografice (emigrarea în Israel, debutul târziu al personajului central ca prozatoare etc.) și inserții privind corupția, meschinăria, societatea de consum, alteritatea ș.a. În ceea ce privește formula pentru care optează S.A., accentul cade pe corespondență: scrisorile dintre Natalia și Pierre dau savoare ficțiunii, au
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
ale momentului și le va fixa, peste câteva decenii, în Delirul (1975), romanul unei epoci tragice și, totodată, romanul generației sale. „Înainte să ajung s-o fac eu, istoria tulbure și amenințătoare dădea buzna peste noi” - scrie prozatorul în romanul autobiografic Viața ca o pradă (1977). Îi apare prima oară numele la poșta redacției a revistei „Albatros” (1941), publicație studențească condusă de Geo Dumitrescu. „Scrieți mai explicit, păstrăm De capul ei” - notează redactorul. Încearcă să-și găsească o slujbă, nu prea
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]