2,138 matches
-
încearcă să definească și să-i dea pertinență autobiografiei, după denumirea dată de Lejeune. Nimic nu pare să distingă a priori o autobiografie de un roman la prima persoană, pentru că persoana întâi singular nu mai este o marcă exclusivă a autobiografiei. Lejeune definește biografia ca o povestire retrospectivă în proză pe care o persoană reală o face despre propria sa existență, atunci când ea pune accent pe viața sa individuală, în particular, pe istoria propriei personalități. Garanția formală a identității autor-narator-personaj e
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe care o persoană reală o face despre propria sa existență, atunci când ea pune accent pe viața sa individuală, în particular, pe istoria propriei personalități. Garanția formală a identității autor-narator-personaj e atestată de nume sau de pseudonim și certifică prezența autobiografiei. Prin intervenția numelui propriu, autobiografia își afirmă natura în mod esențial referențială și va impune un mod de lectură distinct de cel impus de „pactul romanesc” sau „fantasmatic”. Noțiunea de adevăr, la fel ca cea de sinceritate, nu pot fi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o face despre propria sa existență, atunci când ea pune accent pe viața sa individuală, în particular, pe istoria propriei personalități. Garanția formală a identității autor-narator-personaj e atestată de nume sau de pseudonim și certifică prezența autobiografiei. Prin intervenția numelui propriu, autobiografia își afirmă natura în mod esențial referențială și va impune un mod de lectură distinct de cel impus de „pactul romanesc” sau „fantasmatic”. Noțiunea de adevăr, la fel ca cea de sinceritate, nu pot fi apreciate necondiționat în autobiografie pentru că
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
propriu, autobiografia își afirmă natura în mod esențial referențială și va impune un mod de lectură distinct de cel impus de „pactul romanesc” sau „fantasmatic”. Noțiunea de adevăr, la fel ca cea de sinceritate, nu pot fi apreciate necondiționat în autobiografie pentru că autorul care face povestirea vieții sale pe care o cunoaște deja, o povestește de la un punct de plecare la care pare că ignoră soluția în momentul în care o relatează. A se pune în poziție autobiografică înseamnă a accepta
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu poate fi decât un garant al genului autobiografic. Autorul poate afirma că spune adevărul, însă povestirea sa să nu fie întru totul autentică. De aceea, definiția lui Philippe Lejeune trebuie relativizată în ceea ce privește noțiunea de adevăr pentru că ea spune că autobiografia a încetat să facă o povestire a propriei existențe. Pare, deci, că doar identitatea autor-narator- personaj poate să fie garant al genului. Însă pentru ca identitatea între aceste trei instanțe să fie garantă a autobiografiei, trebuie să existe undeva în text
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de adevăr pentru că ea spune că autobiografia a încetat să facă o povestire a propriei existențe. Pare, deci, că doar identitatea autor-narator- personaj poate să fie garant al genului. Însă pentru ca identitatea între aceste trei instanțe să fie garantă a autobiografiei, trebuie să existe undeva în text sau în paratext, un pact care să fie autobiografic și să garanteze că autorul a vrut să facă povestirea propriei existențe și că subiectul povestirii sale este el însuși. Autoficțiunea ar fi, după Serge
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
autoficțiune este că înrolează autorul în lumea imaginară care le este proprie. Există o interdependență între jocul ficțiunii și cel al unui text referențial, pactul de lectură romanesc fiind adesea marcat prin indicația paratextuală de „roman”. Colonna face diferența între autobiografia romanescă și autoficțiune pentru că autobiografia are ca scop povestirea vieții autorului într-un mod semi-veridic sau semi-fictiv, iar autoficțiunea ar fi acțiunea unui scriitor de a se pune în scenă, de a reinventa un destin, dar fără finalitate strictă și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în lumea imaginară care le este proprie. Există o interdependență între jocul ficțiunii și cel al unui text referențial, pactul de lectură romanesc fiind adesea marcat prin indicația paratextuală de „roman”. Colonna face diferența între autobiografia romanescă și autoficțiune pentru că autobiografia are ca scop povestirea vieții autorului într-un mod semi-veridic sau semi-fictiv, iar autoficțiunea ar fi acțiunea unui scriitor de a se pune în scenă, de a reinventa un destin, dar fără finalitate strictă și prioritară. În Fils, Doubrovski explică
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și venită dinspre viitorul cititor. Pentru el, pentru cititor, se pun întrebări și se dau răspunsuri. Dialogul cu lumea începe de când ne naștem. Dialogul înseamnă fuga de izolare. Avea dreptate Mircea Iorgulescu când, în 1987, afirma: "Toată lumea scrie memorii, confesiuni, autobiografii, poartă convorbiri sau dă interviuri; și toată lumea citește memorii, amintiri, confesiuni, autobiografii, convorbiri, interviuri. Genul memorialistic, dacă i se poate spune așa, este probabil genul dominant al acestui sfârșit de veac". Pornind de la considerentele de mai sus, scriitorii cuprinși în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și se dau răspunsuri. Dialogul cu lumea începe de când ne naștem. Dialogul înseamnă fuga de izolare. Avea dreptate Mircea Iorgulescu când, în 1987, afirma: "Toată lumea scrie memorii, confesiuni, autobiografii, poartă convorbiri sau dă interviuri; și toată lumea citește memorii, amintiri, confesiuni, autobiografii, convorbiri, interviuri. Genul memorialistic, dacă i se poate spune așa, este probabil genul dominant al acestui sfârșit de veac". Pornind de la considerentele de mai sus, scriitorii cuprinși în această carte vor fi cunoscuți nu numai prin limbajul spontan-emotiv folosit, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Omul de teatru, publicistul și prozatorul din Urât mai trăiți, domnilor! construiesc, în fond, un model (existențial și ficțional) de feminitate [...] Electra, Antigona și Gelsomina se adună, toate, într-o "intelectuală antipatică", zice, cochetînd, Carmen Mihalache în finalul schiței de autobiografie din Decupaje, feminitatea care se exprimă în comentariile critice sau în proza din Urât mai trăiți, domnilor! (titlu cam "sectar", nu-i așa?) este, în fond, posesivă, dulce fermecătoare; ca și cartea scrisă cu talent și cu o pasiune contaminantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
monopolurilor. Ideile lui sunt preluate de Lenin și Troțki. A fost un puternic oponent al creării Ligii Națiunilor Unite. În 1919, a devenit membru al Partidului Independent al Muncii. Propune reforma capitalismului, printr-o revoluție comunistă. În 1938 își publică autobiografia intitulată Destăinuirile unui economist eretic și își exprimă speranța că SUA va participa la cel de-al Doilea Război Mondial. Istoricii au atacat opiniile lui Hobson și teoria marxistă privind imperialismul. El a fost criticat pentru punctul de vedere antisemit
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
caz legea continuității nu mai funcționează, ci o confesiune apropiată, ca formă epică, de ceea ce în secolul al XIX-lea se numea memorial. Jurnalul fericirii se îndepărtează cu toate acestea și de formula clasică a memoriilor și de aceea a autobiografiei tradiționale, întrucât autorul nu intenționează să-și povestească în totalitate viața și, odată cu ea, lumea prin care a trecut. El prezintă o experiență capitală (detenția) și temeiurile convertirii sale religioase"7. Dincolo de posibilitatea încadrării sau nu a Jurnalului într-o
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fericirii, și aici dificultatea încadrării, categorisirii cărții este semnificativă. Un ajutor vine, însă, din partea autorului însuși: " Această carte nu este o confesiune; n-aș fi în stare să mă dedic acestui gen literar..." 17. Este refuzată de asemenea ideea de autobiografie: "nu scriu pentru a-mi face cunoscută viața, ci pentru a oferi o mărturie..."18. Și, într-adevăr, această carte e o mărturie a celui ce l-a cunoscut pe Dumnezeu într-un mod cel puțin la fel de neașteptat ca acela
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acestor creații, obligă la mai mult decât la o tehnicistă analiză a "actului lecturii", ori a "scriiturii". NICOLAE STEINHARDT Notă autobiografică Din porunca Î.P.S. Arhiepiscopului Teofil Herineanu și după îndemnul Părintelui Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul meu, schițez această scurtă autobiografie spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia. Sunt născut în 1912 într-o margine de București, unde tatăl meu inginer, conducea o fabrică de mobile și cherestea (comuna suburbană Pantelimon). Din copilărie m-au atras clopotele și obiceiurile creștinești
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
caz legea continuității nu mai funcționează, ci o confesiune apropiată, ca formă epică, de ceea ce în secolul al XIX-lea se numea memorial. Jurnalul fericirii se îndepărtează cu toate acestea și de formula clasică a memoriilor și de aceea a autobiografiei tradiționale întrucât autorul nu intenționează să-și povestească în totalitate viața și, odată cu ea, lumea prin care a trecut. El prezintă o experiență capitală (detenția) și temeiurile convertirii sale religioase"4. Este evidentă astfel dificultatea încadrării Jurnalului în vreuna dintre
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sisteme religioase, ale vieții religioase în general, cunoștințe pe care le avea în momentul încarcerării. Dar preocupările sale față de religie nu se limitau doar la nivel intelectual, frământările, căutările existând și la nivel spiritual, după cum chiar N. Steinhardt mărturisește în Autobiografia, din Arhiva Mănăstirii Rohia: ,, Din punct de vedere spiritual, lucrurile au evoluat în cu totul alt mod. Mă simțeam din ce în ce mai atras de creștinism. Cu o bună și binevoitoare prietenă, Viorica Constantinide, mergeam des pe la diferite biserici, ea fiind o credincioasă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
suflă unde și când vrea". Cu certitudine, însă, că încarcerarea a avut și ea un merit deosebit în convertirea lui Steinhardt. A fost probabil șocul de care era nevoie pentru a depăși stadiul frământărilor intelectuale. Astfel Steinhardt mărturisește în aceeași Autobiografie, din Arhiva Mănăstirii Rohia: ,,Eram în realitate apt pentru botez, îmi lipseau numai curajul și hotărârea de a face pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cred că nu m-am înșelat. Botezul a însemnat pentru Steinhardt un pas fundamental, dar nu cel din urmă în procesul împlinirii sale spirituale. Imediat după botez Steinhardt e asaltat de gândul intrării în călugărie, după cum el însuși mărturisește în Autobiografia, din Arhiva Mănăstirii Rohia: ,,La ieșirea din închisoare, în urma grațierii generale a deținuților politici (august 1964), am săvârșit botezul prin mirungere la biserica Schitul Darvari (preot Gheorghe Teodorescu), primind și Sfânta Împărtășanie. De atunci am dus o viață creștină conform
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Noica împlinind sarcina de înger călăuzitor al meu. Timp de șapte ani am mers regulat la Rohia, de cel puțin trei ori pe an, pe câteva zile, apoi pe câteva săptămâni. Am fost, bănuiesc, supus unui examen, unei cercetări negrăbite". (Autobiografia din Arhiva Mănăstirii Rohia) Steinhardt reușește să treacă cu brio examenul, face față cercetării și astfel: În 1979, Părintele Serafim mi-a făgăduit că mă va călugări. S-a îmbolnăvit, apoi, foarte grav și a fost internat în stare aproape
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mă rog și pentru evreii omorâți în pădurea Jilava și pentru legionarii asasinați de pramatia de Carol al II-lea". Ba mai mult, în repetate rânduri (în aceeași scrisoare trimisă publicistului Victor Rusu, în schimbul de scrisori cu Alexandru Mirodan, în Autobiografia sa din Arhiva Mănăstirii Rohia) cere evreilor plecați din România să aibă o atitudine mai cuviincioasă față de fosta lor patrie "singura țară aflată sub influență germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care evreilor nu li s-a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acest argument nu-i va impresiona pe superiorii lui Steinhardt, întrucât chiar ei făcuseră o derogare de la canoanele bisericești, pentru ca Steinhardt să-și poată continua activitatea literară, pe care aceștia o considerau folositoare Bisericii, după cum chiar monahul Nicolae mărturisește în Autobiografia existentă în Arhiva Mănăstirii Rohia. Un alt motiv, de-a dreptul înduioșător, pentru care lui Steinhardt i se permite să păstreze garsoniera e oferit de Arhim. Serafim Man în dialogul publicat în Anexa acestei lucrări. VII.3. Informatori Parcurgând de la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a face pasul decisiv. Experiența închisorii e șocul care-l determină să ia hotărârea: "Atunci n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca din farmec. Nu voiam să mor nebotezat", mărturisește monahul Nicolae în Autobiografia din Arhiva Mănăstirii Rohia. Astfel, în 15 Martie 1960, în celula 18 a închisorii Jilava Steinhardt devine "fără șovăială" ortodox: "mă botează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul șterge toate
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de altfel, șocul care l-a determinat să-și depășească frica și nehotărârea, botezându-se în detenție, deși râvnea încă din libertate la acest fapt. A fost nevoie de un altfel de moment, asta pentru că, o spune Steinhardt însuși în Autobiografie, "Domnul lucrează în chip tainic și umblă pe căi misterioase". Iată că această experiență a închisorii a constituit pentru cei doi prilej de revelații spirituale și intelectuale, forța interioară a acestora făcând ca ei să treacă dincolo de mizeria fizică a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
literaturii de frontieră. Simplificând astfel o asemenea problematizare pe care încă de la început am considerat-o ca nefiind cea mai relevantă în ceea ce-i privește pe cei trei autori putem spune că volumele acestor convertiți, înainte de a fi memorii, jurnale, autobiografii, amintiri sunt mărturii. Jurnalul fericirii, Dumnezeu există, eu L-am întâlnit, Cu Dumnezeu în subterană sunt mărturii ale asumării creștinismului în condiții dintre cele mai vitrege, ale curajului și ale asumării libertății în societăți în care aceasta fie e îngrădită
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]