852,023 matches
-
literare). Alții, ca Lovinescu, au avut „norocul" să se sfîrșească înainte de răsturnările din România; dacă ar fi supraviețuit ar fi avut soarta lui P.P. Panaitescu, Mircea Vulcănescu și a atîtor oameni... - Arestări, procese, condamnări. Scriitori interziși, mediocrități ridicate în slavă, autori mari „cumpărați", siliți să facă rușinoase concesii. Țărani izgoniți din sate, împovărați de cote, siliți să renunțe la pămînt. Muncitori transformați în masă de manevră, mințiți că sunt clasă conducătoare. Tabloul pe care îl creionați în jurnalul dumneavoastră e sumbru
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
părere că s-au creat totuși multe opere valoroase în perioada comunismului, în poezie, în proză, în teatru, însă ceea ce ar fi putut fi cu adevărat mare nu s-a creat din pricina constrîngerilor ideologice, a cenzurii, a implicațiilor morale ale autorilor. Nu se putea publica o carte exact așa cum o gîndeai, cum o simțeai. Repet, au apărut totuși multe în literatura noastră dar, față de imensa majoritate de maculatură care s-a produs atunci și în comparație cu posibilitățile creatoare ale poporului nostru, s-
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
Tudorel Urian Posesorul unui nume insolit, scos parcă din desueta onomastică a secolului al XIX-lea, Iordan Chimet este un autor prea puțin cunoscut publicului de ultimă generație. Scriitorul însuși s-a văzut în perioada comunistă obligat (din rațiuni politice, dar nu numai) la (prea) lungi pauze editoriale. Iar atunci cînd a rupt tăcerea a făcut-o, de cele mai multe ori, cultivînd
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
după căderea regimului comunist. Iar cartea Ieșirea din Labirint... este o chintesență a gîndirii sale civice. Impresionanta cultură și fascinanta experiență de viață ale lui Iordan Chimet sînt valorificate în texte eseistice de înaltă ținută stilistică și morală. Prin intermediul lor, autorul își propune să identifice natura răului care a marcat istoria însîngerată a secolului XX și să stabilească responsabilitatea scriitorilor (în sens mai larg, a intelectualilor) în impunerea și funcționarea celor două sisteme totalitare siameze: fascismul și comunismul. Din perspectiva situării
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
mai există și categoria scriitorului ";independent", al celui care ";nu se situează nici în afara și nici nu se va înregimenta necondiționat la vreun program, nici cu ochii închiși, nici cu ochii deschiși" (p. 124). Este categoria căreia îi aparține însuși autorul, alături de, să zicem, Eugen Simion, Răzvan Voncu, Adam Michnik, Gabriel Liiceanu, Ileana Mălăncioiu, Liviu Ioan Stoiciu. Este clar că într-o perioadă de transformări, precum cea actuală, rolul ultimelor două categorii este - poate deveni - determinant. Important este sensul în care
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
Iordan Chimet realizează cîteva studii de caz privind atitudinea unor scriitori importanți față de cele două totalitarisme ale veacului trecut. Exemplele sînt de notorietate (Eliade, Cioran, Noica pentru fascism, respectiv Călinescu, Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, Cezar Petrescu pentru comunism), dar demonstrația autorului privind culpele morale ale acestor scriitori poate oferi piste noi de discuție. De maxim interes este studiul asupra atracției hipnotice pe care a exercitat-o Nae Ionescu asupra unor tineri excepționali din epoca sa, în pofida inconsecvenței sale politice și a
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
oferi piste noi de discuție. De maxim interes este studiul asupra atracției hipnotice pe care a exercitat-o Nae Ionescu asupra unor tineri excepționali din epoca sa, în pofida inconsecvenței sale politice și a lipsei de originalitate a ideilor sale filozofice. Autorul reconstituie climatul social, politic și intelectual al României anilor '30, iar demonstrația sa este cît se poate de convingătoare. Istoria culturii nu este făcută numai din dezertări morale. Au existat în cele două epoci controversate ale secolului XX și scriitori
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
adevărat mod de existență, chiar ascuns sub inofensiva titulatură de roman (Clopotul scufundat), un alter-ego al persoanei sale private și un pandant al celei publice. După ce cartea sa anterioară, De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001), îl lăsa pe autor proaspăt transbordat la București (se dovedește în în jurnalul de acum a fi închiderea unui cerc familial - tatăl încercase la rîndu-i o mutare în Capitală, neîmplinită din refuzul soaței de a-și abandona casa de la părinți, aceeași vîndută de fiu
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
comp. în Mehadia bunicilor paterni, în Butoieștii soției T, unde-și petrec vacanțele, la vîrsta copilăriei, fiicele Corina și Alexandra, în vremurile studenției și ale armatei. Pentru cititorii lui Livius Ciocârlie, sînt locuri, nume, împrejurări de care-a mai auzit (autorul are grijă totuși să verifice dacă nu mai povestește o dată lucruri spuse în Clopotul scufundat), trasee ale memoriei pe care diaristul (să-i spunem așa) le parcurge constant, redescoperindu-le de fiecare dată. Livius Ciocârlie e un voluptuos al memoriei
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
cu redescoperită plăcere de fiecare dată, trecînd-o prin sita deasă a ironiei lipsite de răutate, a umorului plin de înțelegere. Își apropriază memoria lumii prin text: lumea Mehadiei de altădată trăiește prin rîndurile Străjoțului, foaia domnului Nistor Dop, cu care autorul (diarist, biograf, "aproape istoric") s-a întîlni întîi în catastiful bisericesc al celor care locuiau în concubinaj, o întreagă istorie familială se naște din fotografii (din transpunerea lor în text, artă subtilă a medierii între imagine și cuvînt), dar și
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
rafinat meci de ping-pong, sărind peste ani și generații. Cartea lui Livius Ciocârlie e, în parte un roman de familie, o întoarcere la origini și o declarație de devotament pentru umanitatea trecută din Burgtheater-ul provincial. E scrisoarea testamentară a tatălui autorului autentică, în aceeași măsură în care se presupune că sînt articolele din Străjoțul Mehadiei ori scurtele mesaje de cărți poștale? E scris fragmentul din jurnalul doamnei T. chiar de soția autorului? Tind să cred că nu mai mult decît cele
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
trecută din Burgtheater-ul provincial. E scrisoarea testamentară a tatălui autorului autentică, în aceeași măsură în care se presupune că sînt articolele din Străjoțul Mehadiei ori scurtele mesaje de cărți poștale? E scris fragmentul din jurnalul doamnei T. chiar de soția autorului? Tind să cred că nu mai mult decît cele ale originalei Doamne T, care și ele, la vremea lor, au dus în eroare mulți cititori. Oricum, T.(anța) e personajul cel mai "misterios" din jurnalele lui Livius Ciocârlie (m-am
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
același substantiv. "Și așa, fără să pronunțe nici un alt cuvânt, - încheie în cele din urmă Feodor Dostoievski - ei au repetat unul după altul de șase ori la rând numai această vorbă, înțelegându-se perfect unul cu altul." Poanta e că autorul, molipsit de "discuția" lor aprinsă, se vâră și el în ea, rostind automat, la rândul său, substantivul. Toți tac și se uită la el, surprinși, incapabili să mai articuleze ceva. Apoi, unul dintre ei, venindu-și în fire, îi strigă
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
mai simplă, mai umană, mai artificioasă dintre ordini, cea alfabetică, această babilonie rămîne ireductibilă chiar dacă domesticită prin definiții, descrieri și diverse imagini. Enciclopedia este o uriașă tentativă de reducere a necunoscutului, de eliminare a oricărui mysterium tremendum". Așa cum procedează aci autorul Dicționarului de idei literare, enciclopediștii proslăveau civilizația ca pe un panaceu, visînd a întrona formula unui univers instrumentalizat exclusiv de factorii materiali: "Elogiul industriei care fertilizează totul și răspîndește pretutindeni abundență și viață este elocvent". În concepția lor lejer optimistă
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
determinată de eficiență. Reținem îndeosebi următoarea considerație cu bătaie în adîncime: "Bernard Groethuysen observa un esprit de possession tipic enciclopediștilor, un spirit burghez de capitalizare, de tezaurizare. Știința însăși este o posedare a existențelor. Un a avea fundamental marchează intenția autorilor Enciclopediei de a cuprinde întreaga avuție a științelor și artelor". Să fie deosebirea dintre Nicolae Balotă și Adrian Marino marcată de dramatica deosebire dintre a fi și a avea?
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
de 12 iunie a anului 1993. Una, ușor solemnă, în foaierul mare al teatrului brăilean "Maria Filotti", prilejuită de lansarea romanului Casa cu migdali, al cărui personaj principal este orașul Brăila, și a ediției Panait Istrati, Publicistica de tinerețe (1906-1916). Autorul romanului, conceput ca monografie a locului, este scriitor, după cum de la sine se înțelege. Nu mai puțin, muzicolog, dar în preocuparea sa de zi cu zi, medic. Realizatorul ediției, Ion Ursulescu, este la rândul lui, dramaturg, în palmaresul său numărându-se
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
lucru și-n limba franceză și dacă nu există nimeni care să colaboreze cu mine, ei bine, renunț." Asemenea persistență ține de însăși esența creației lui Panait Istrati și de conștiința valorii sale ca scriitor, importantă pentru prototipul timpuriu al autorului, pătruns de misterul reproducerii realității prin cuvântul scris. Participarea intensă a lui Panait Istrati la construirea limbii printr-un asemenea comentariu de început ne aduce în atenție simțul său literar, controlul asupra celor două limbi în care se exprimă, mitologia
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
Ion Ursulescu intitulează Grupaj selectiv de pseudonime corelate cu scrierile respective și Cronologia articolelor reproduse în volum, între 1906 și 1921, încheie această lucrare, asupra căreia s-ar mai putea spune multe, ca viziune, cuprindere și responsabilitate științifică, pe care autorul ei o pune condiționat în afara oricărei prejudecăți.
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
o lua razna și a glisa către înjghebări anapoda. "Beția de cuvinte" e oricînd reprobabilă. Cassian Maria Spiridon o evită, păstrînd o claritate a expresiei în pofida faptului că se apropie nu o dată, cu emoția veșnicului învățăcel (vezi numeroasele citate din autori paradigmatici), de chestiunile dificile ale poeziei. Perspectiva d-sale e una preponderent spiritualistă. Fascinat de misterul creației lirice, o abordează entuziast sub semnul celor "trei virtuți teologale", conform Apostolului Pavel, care sînt interdependente: credința, nădejdea, dragostea. Esența poeziei, ne încredințează
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
prezentă în prima etapă, va fi cu totul pierdută în Imne, unde limpezimea copleșită de lumină va congela lirismul pînă la extincție". Încă o dată putem observa că "ambiguitatea", atît de păgubitoare ethosului (încercare de care n-a fost scutit nici autorul Infernului discutabil, date fiind tangențele sale la discursul naționalist oficial), constituie un climat foarte favorabil în sfera esteticului.
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
atestarea ca scriitor de calibru mai întîrzie în dubiul concomitentului "este și nu este". Vitrinele toamnei, volumul său de versuri publicat în 1926 precum și schițele din Nudul lui Gogu (1927), îi dau ocazia lui Pompiliu Constantinescu să remarce "meșteșugul" tînărului autor, dexteritatea netăgăduită în a combina varii rețete literare, "umorul de mecanism orologier", priceperea de a ajunge la "pointă" printr-o gradare metodică de invidiat, dar nu ascunde nici "artificialitatea notorie" ca impresie de fond, o anume "lipsă de observație" și
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
El răsucește cuțitul în rănile istoriei precreștine, și nu numai, îl vîră în baia de sînge ce cuprinde prin abundența-i, scena și personajele, și, deopotrivă, îl învîrtește în propria rană a creatorului ce este, o ipostază halucinantă a noului autor care se revoltă că nu are geniul lui Shakespeare, că n-a scris chiar el această tragedie. Imagini întregi din spectacolul extraordinar al lui Silviu Purcărete cu Titus Andronicus de la Craiova îmi defilau prin fața ochilor, incitîn- du-mi curiozitatea înaintea
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
semnificativă, excepția ce confirmă regula - un contrapunct într-o furtună de gesturi și decizii extrem de brutale, de implicate. Pe Dan Aștilean l-am descoperit într-un fel prea teatral, lăsat în replică, expozitiv și explicativ, mai degrabă povestitor, nu și autor, dramaturg chinuit de fapte și cuvînt. Vă amintiți spațiul din 1794? Acea piață publică, loc al măririlor și căderilor, al ascensiunii și judecății lui Danton, un spațiu deschis care ne cuprindea pe toți, deopotrivă actori și spectatori, punîndu-ne față-n
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
Cronicar În ROMÂNIA LIBERĂ din 14 februarie, dl Nicolae Prelipceanu scrie un articol teribil despre una din figurile marcante ale restaurației noastre morale și intelectuale. E vorba de directorul general al Teatrului Național din București. Între altele, autorul articolului ne reamintește (ce repede ne lasă memoria!) că fostul secretar general de redacție al Luceafărului lui E. Barbu (și el, figură luminoasă a trecutului ce se continuă deseori în prezent) a publicat pe vremuri un interviu (comandat de PCR
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
hotarele științei. În ce constă structura de ștafetă a literaturii științifice? În faptul că fiecare cercetare pleacă de la anumite rezultate anterioare și de la o anumită întrebare pe care ele o generează, la care se caută și se propune un răspuns. Autorul preia deci o ștafetă transmisă de cercetări anterioare și, prin rezultatul nou obținut, transmite ștafeta mai departe. Dacă acest rezultat reține atenția unor cercetători, care-l vor prelua, pentru a obține un nou rezultat, ștafeta este dusă mai departe. În
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]