1,671 matches
-
față. Cu excepția dumitale, desigur. Ești, în fond, o profesionistă. Trebuie să ai o părere despre artiștii pe care-i reprezintă el. — Nu cunosc decât ceea ce am văzut la galerie săptămâna trecută. — Și...? — Și... Phoebe se uită la Roddy, apoi se avântă. Totul mi s-a părut oribil. Erau chestii elementare cu care nici nu se ia un examen la orice școală de artă de bun-simț. Niște pasteluri debile și niște peisaje îngrozitoare care se doreau naive - numai că nici măcar nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care mă pecetluise din nou ca pe un om care trăiește în imaginație, și nu un om de acțiune; condamnat, ca Orfeu, să hoinăresc într-o lume subpământeană a fanteziilor, când eroul meu, Iuri, n-ar fi ezitat să se avânte cutezător spre stele. Câteva cuvinte bine alese, atât ar fi trebuit; și totuși ele nu-mi trecuseră prin cap; mie, un scriitor publicat, pentru numele lui Dumnezeu! În loc de asta, stăteam înțepenit aici, urzind scenarii care de care mai ridicole: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scaun. — Pentru numele lui Dumnezeu, Tabitha, încetinește. E periculos. Se întoarse din nou și spuse mustrător: — Zborul nu e niciodată periculos. — Nu? — Nicidecum. Prăbușirea e periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se în jos cu o viteză inimaginabilă și Michael simte un gol pe dinăuntru, corpul lui e ca o carapace goală, are gura deschisă și tot ce era înăuntrul lui este lăsat în urmă, sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iar Eduardo a terminat cântecul: — „I think we’re alone now. There doesn’t seem to be anyone a-rou-ound. I think we’re alone now. The beatin’ of our hearts is the only sou-und!“ S-a fandosit și și-a avântat un braț În sus. I-am făcut un semn aprobator și am auzit declicul de deschidere al ușii metalice. — Poftă bună, Andy! mi-a strigat el, Încă rânjind. — Și ție la fel, Eduardo, și ție la fel. Drumul cu liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ofereau sentimentul apartenenței la comunitate. Fără conexiunile și rutele de contrabandă, mama și-ar fi pierdut fragilul punct de sprijin din lumea aceasta cu mult Înainte de după-amiaza tragică În care s-a urcat pe acoperișul Institutului Britanic și s-a avîntat În acel zbor scurt către unicul refugiu pe care Îl putuse găsi. Cel puțin traficul Începuse să miște, poticnindu-se Înainte Într-o năvală zgomotoasă. Doar furgoneta stropită cu noroi din fața mea era În continuare oprită de Guardia Civil. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se repeadă din nou dacă Încercam să ajung la poarta ce dădea spre casa Hollinger. Ținîndu-mi țeasta la adăpost, am luat-o la fugă prin țărîna amestecată cu cenușă, intenționînd să cobor dealul din spatele zidului care mărginea proprietatea. Deltaplanul se avîntă iar, ridicat de curenții de aer cald care măturau versanții. Pilotul, care părea să fixeze cu privirea valurile ce se rostogoleau spre plajele Estrellei de Mar, nici nu părea să observe că mă tîram de-a bușilea și tot alunecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fază dacă apărea vreun medic rival pe gazonul ei. Acum se uita de la balcon la carul alegoric al forțelor de ordine, care trecea pe lîngă Înghesuiala de la cafenele. ZÎmbi fugar cînd Bobby Crawford, Într-o cămașă hawaiiană de Împrumut, se avîntă către platformă, mimînd un tînăr englez beat crăci și cu chef de scandal; Îi luă cîteva clipe să transforme exercițiul de securitate Într-o scenă de Keystone Kops(##notă - De fapt Keystone Cops, serie de comedii mute centrate pe aventurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rezonanță ușor masculină, de cavaler teuton. închid ochii și mă închipui în armura unui asemenea cavaler. Mă cheamă Carla, dar m-am travestit în tânărul Carl, ca să merg să lupt pentru Sfânta Cruce, alături de frații mei întru credință. Să mă avânt în goana calului înspre necunoscut, să nimicesc tot ce-mi stă în cale! Dar... mai bine să cobor de pe cal și să revin cu picioarele pe pământ. Mă uit iar pe geam în timp ce stau în bancă și scriu. Mă uit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îngrijorat, și începu să strige. Zări atunci un cap de fată întorcându-se spre el, cu o privire mirată. — Ești prea departe! îi strigă el. Ești prea departe! Vino înapoi! Dar ea îi zâmbi, fluturând o mână albă, și se avântă mai de parte în larg, înotând din ce în ce mai repede, cu mișcări ample de bras și dispărând la orizont. Marea agitată de brațele ei subțiri și albe își potoli dintr-odată freamătul și Edo căută disperat cu privirea o urmă de viață
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
solitari. își întoarse ochii cenușii spre mare, scrutător. Unde dispăruse fata? De ce nu mai auzea zgomotul brațelor ei tăind valurile? Edo nici nu-și dădu seama când pătrunsese în mare, în căutarea fetei. Nici nu-și dădu seama că se avântase brusc înspre larg. — Nu înțeleg, Clara! îmi spune Eduard, încruntat. E foarte frumos ce ai scris aici, dar nu înțeleg o iotă! Ce înseamnă chestia asta? Ce-i cu fata aia? Nu înțeleg! Mă uit la el surprinsă, apoi îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sihaștri. își întoarse ochii cenușii spre mare, scrutător. Unde dispăruse fata? De ce nu mai auzea zgomotul brațelor ei tăind valurile? Eduard nici nu-și dădu seama când pătrunsese în mare, în căutarea fetei. Nici nu-și dădu seama că se avântase brusc, cu mișcări de brațe și picioare, înspre larg. Spre surprinderea lui, nu simți nici o tresărire de alarmă, nici din partea lui, nici din partea mării, atunci când se scufundă cu totul în apă. Dimpotrivă. Parcă s-ar fi descotorosit, în fine, de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
peste umeri. Fata îi făcea semne disperate, tot așezându-și șalul alb peste umerii care i se dezveleau la fiecare gest al brațelor subțiri. Să fi fost înotătoarea de mai devreme, care dispăruse în valuri și-l făcuse să se avânte în apă fără să mai pregete? Eduard se uită de jur împrejur. Nu mai era nimeni în apă. Se întoarse și înotă spre mal. îl miră să-și dea seama, de-abia acum, la întoarcere, cât de departe ajunsese și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nisip. Oare de ce se încăpățânau să vină spre mal? De ce nu se duceau în larg, unde puteau crește în talazuri tumultuoase, neîngrădite, libere? „Dar cum să le ceri asta unor valuri, când tu însăți, Clara, nu te încumeți să te avânți în larg, deși îți place să înoți și de ani de zile te rotești prin bazine și piscine de hoteluri, deși ți-era atât de dor de mirosul inconfundabil al mării, pe care nu l-ai mai simțit de peste douăzeci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu mine! Cum naiba crezi c-o să te descurci? Nu știi să faci nimic! N-ai un sfanț! Clara ieși fără să mai rostească vreun cuvânt. Se îndreptă ho tărâtă spre lift, dar se opri brusc, se întoarse și se avântă pe scări în jos, pășind de parcă nici nu ar fi atins treptele cu tălpile ei goale.
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sau varietate, ca și cum ar fi fost copii necreștinați care, dacă n-ar fi primit nume individuale, ar fi putut arde În flăcările iadului. Ar fi absurd să neg realizările extraordinare ale victorienilor În domeniile științifice mai raționale, și nu mă avânt aici În nici un fel de fantezie ludită, dorindu-mi ca mașinăria inventată de ei să fi fost altfel sau chiar să nu fi fost deloc. Însă ne pricepem mult mai bine să vedem avantajele imediate ale unor asemenea progrese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu brațul înarmat al Partidului) că ăia cu Ochi-albaștri nu râd niciodată. Ori, în flagrant contrast la respectiva aserțiune, afabilul personaj izbucnea, adesea, în hohote atât de nestăvilite, bătându-se atât de dezlănțuit cu palmele pe coapse, ca zaporojenii cei avântați în gopak-ul lor căzăcesc, de te întrebai, cu oarecare teamă, de nu va cădea într-o prelungită catalepsie sau cel puțin într-un leșin neașteptat, fiindcă, uneori, părea că nu-i mai vine aer deloc din cauza râsului său colosal. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Bună șmecheria, n-am ce zice! Ne-ai dus!... L-ai deconspirat, pe un cetățean cinstit, devotat nouă și poporului... Mare pârlac mai ești, tu, mă, băiatule!... Urmară hohotirile lugubre ale unui râs aproape de catalepsie și plesnelile de cazac pasional, avântat în tropotirea unor dansuri de stepă, aplicate, cu palmele proprii, pe coapse și pe carâmbul ciubotei... Mircea se gândi la Cristina, pe care, cine știe dacă va mai avea, vreodată, ocazia să o conducă, prin cuprinsul acela de talmeș-balmeș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
filmul, dar Melanie confirmă, de îndată, înclinându-și capul. Comentă, imediat după aceea: Ai memorie bună. Mai trebuie să știi că acest cântec se numește Gândurile sunt libere și că de fapt e un lied al studenților germani, care se avântau pe baricadele Revoluției din 1848. Continuând să rotească paharul de whisky în palme, Vladimir, care reținuse de la Melanie că prenumele său nu era de fapt decât un cognomen, o variantă slavizată a numelui Waldemar, din țările saxone, încercă să ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care era proptit un dreptunghi de carton cu un slogan promoțional cu totul neobișnuit în trecuta orânduire: usturoi de la Mărăția, întărește inima și bărbăția! După broboada comerciantei destul de tinere, o identifică a fi de pe Valea Siretului, din fâșia unde se avântă în competiție cultivatorii bucovineni de varză cu iubitorii de usturoi din Câmpurile Jijiei. Sesizându-i privirea aparent interesată, țăranca tinerică îi întinse o cunună de usturoi roșu: Poftiți, domnule, luați de la mine usturoi proaspăt! Tocmai acum vin de la gară. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și odinioară, când partidul, împingându-l în funcția unui factotum de instituție, îl promovase pe culoarele absurdei democrații comuniste, ca secretar de organizație politică, Nae Calaican nu avu decât vulgare accese de premoniție, la fel ca pe vremuri, când se avânta pe linia strădaniilor lui de a-și sistematiza și de a-și etala cunoștințele-i precare: Ăștia pro-babil că vin din niscaiva republici sovietice din Asia! Își încercă zadarnic norocul în presupuneri și în divinație, fără să nimerească, însă, câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scurtă și neamțul se rostogolește pe scări. Încercă să se prindă de balustradă, dar sub greutatea lui bara de lemn cedează. Plonjează cu capul înainte până la parter, acolo unde sfârșește într-o baltă de sânge și creieri împrăștiați. Marius se avântă sus, urmat de ceilalți. O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i pe cei din primul rând. Cade un soldat, încă unul, chiar din grupa lui, Mihăiță Stamate, un băiat subțirel și timid, cu ochelari. Chiar când ajung la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un personaj fellinian, un mecansim uriaș de făcut sex, atrăgător și înspăimântător în același timp. Imaginarul poetului pare obsedat de o virilitate supranaturală, singura în măsură să satisfacă Femeia, devenită o fiară neîmblânzită a sexului. Nu aș vrea să mă avânt în psihanaliză (celălalt domeniu în care Editura Trei este specializată), dar cred că o astfel de lectură, ar fi plină de revelații. Citind-o nu ai deloc sentimentul că autorul ei ar fi un Cassanova căruia nimic nu-i stă
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
se deschiseră către o junglă ecuatorială. Copacii își ridicau spre cer brațele verzi și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din ramură în ramură. Păsări cu pene caudale nemăsurate nu conteneau să se prăvălească și să se avânte iarăși în urma unor insecte. Un quetzal trăgea cu ochiul la ea din sălașul său, instalat în trungiul unui smochin agățător. Orhidee care se desfăceau și scarabei alergând printre frunzele moarte, ca niște muguri. Un aguti apăru, o văzu și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la îndemână: o bucățică de zahăr. Apone stătea, asculta și observa. N-avea de ce să-i facă să tacă, să respecte regulamentul; prefera să-i lase să se defuleze pur și simplu, fiindcă erau cei mai buni. Putea să se avânte în mijlocul unei bătălii fără să-i fie teamă de ceea ce nu vedea, cu oricare dintre ei pentru asigurarea spatelui: orice inamic care ar cuteza să-l atace prin surprindere ar fi fost eliminat la fel de sigur ca și cum ar fi avut ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înăuntru. ― Exact, așa e! Privește! El înclină aparatul pentru a-i arăta ecranul mic și cadranele. Ripley încercă să regleze sensibilitatea propriului detector, timp în care Hicks ajunse la Hudson. ― Tu n-ai ochii cu tine. ― Ba, pe dracu', se avântă comtehul, aproape isteric. Știu cum să umblu cu chestiile astea, și nu mă înșeală niciodată, bătrâne. Sunt prea simple ca să se strice... (Se holba la defilarea cifrelor.) Șase metri. Cinci. Cum... Privirea lui se întâlni cu cea a lui Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]