2,305 matches
-
-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi nimicit puternică seminție a ixtlilor și să-i fi azvârlit propriul trup în hăurile intergalactice. Tragedia lui era că supraviețuise acelui cataclism. Energia care impregna spațiul îi menținea în viața trupul, din ce în ce mai slăbit. Un singur gând îi stăpânea mintea - gândul că s-ar putea să nimerească din nou într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vorba. Morton, care bănuise pesemne ce-o să se întâmple, pași înainte, încercând parcă instinctiv să-l apere pe von Grossen. Grosvenor văzu cum o labă cu niște degete lungi și subțiri, ca de sârmă, se abate asupra directorului. Acesta fu azvârlit înapoi spre grupul de oameni, făcându-l să-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea nouă ani, Omar deveni stăpânit, ca un luciu de apă cuprins între stăvilare. Nu i se mai zbătea inima. Mai înnebunit era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți într-o viață dusul ei înspre Teheran, într- un elicopter de urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese în hohote și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
metri de pământ, din pivnița Căsuței cu zorele spre canal, și de la canal până la subsolul muzeului. În trei oameni, povestea nu vă poate lua mai mult de două ore. Ionescu își lărgi puțin gulerul cămășii. Gămăliile de fosfor ale ceasornicului azvârleau licurici: "E nebună! Nebună de-a binelea! Și totuși... Ideea mi se pare uluitoare". ― Sînteți convinsă că e vorba numai de 8-10 metri de pămînt? ― Am studiat planurile. Nu încap erori. ― Mda... Ați auzit vreodată ce înseamnă un canal colector
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de gaze și se lăsară în genunchi. Inginerul îi dădu lampa făcîndu-i semn s-o ia înainte. Intră în tubul de ciment și mâna plecă singură, desenând pe piept o cruce mare. Maimuțica de pluș rămăsese pe bufet unde o azvârlise Dascălu. Își arăta fundul, iar capul i se proptise într-o farfurioară cu cremă. N-ar fi trebuit decât să întindă mâna ca s-o dea la o parte, dar gestul i se părea inutil, de-o inutilitate care o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Șoferul duse ceașca la gură încercînd să-și stăpânească tremurul mâinilor. Își simțea spinarea vibrând ca un arc. Cana fierbinte îi ardea degetele. "Acum! E singura șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trei sute de ani, cadâne în iminei și picioare goale cu degetele strălucind de nestemate. Șirazuri, Tebrizuri, Buhara, Ghiordezuri, Ispahan... Se opri în hol gâfâind și se lăsă jos pe pardoseală de marmură. "Nu sânt Clar! Le-au luat, le-au azvârlit pe fereastră sau le-au dat foc, dracu' să-i ia, dar nu sînt! Totul a fost inutil, îngrozitor de inutil. Afară doar..." Începu să ciocănească pereții. * Melania Lupu îl văzu prima și tresări. Dascălu semăna cu un diavol, îngrozitor de murdar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
are nimic despre fluturi. ― De unde știi? ― Armeanul era astrolog, inventă inginerul. Citea în stele și ghicea în palmă... N-avea treabă cu insectele. ― Fluturele nu-i insectă! ― Elicopter sau ce vrei tu! Ai face mai bine să mă ajuți. Dascălu azvârli cartea și-și încrucișă brațele la piept. ― Eu am muncit destul. Asta-i partea ta, ești inginer! Ar fi fost cazul să citești de mult cum stă chestia. Raul Ionescu râse. ― O cameră secretă trebuie să fie secretă pentru toată lumea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și în mod ciudat obrajii rămăseseră palizi. Ioniță Dragu, complet stors, părea de cârpă. Privea fix într-un singur punct, neîndrăznind să se uite la Florence. Pilotul întrebă gâtuit fără să-și ridice ochii: ― Cum trebuie să procedez? Inginerul îi azvârli o privire iute, subțire. Încerca parcă să-l cântărească, îl evalua ca un geambaș la un târg de vite. Alexandru Miga cu obrazul crispat, strâmbat parcă de-o greață fizică, repetă întrebarea: ― Cum trebuie să procedez? CAPITOLUL IX ÎN ALERTĂ
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
face o baie. ― Fă, râse inginerul dând la o parte măștile din fața barului. Astea ce naiba le-ai mai cărat încoace? ― Nu sânt ale noastre? De ce să le las? ― Mă rog... Să-ți pregătesc cada? ― Cada! Am poftă să înot! Se azvârli pe un fotoliu cu picioarele repezite înainte: Ți-am spus că mor de plictiseală... Povestește ceva! Inginerul rânji. ― Uite, flăcăule, n-aș vrea să te dezamăgesc, dar, spre deosebire de alții, mie circul de astă-noapte mi-a cam epuizat resursele. Și ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne grăbim. Ar putea sosi mai devreme. Păstrați-vă calmul, domnule Miga, și totul va fi în regulă. Se întoarse spre ceilalți: Ciobanu, Popa camuflați mașinile! Îl luă pe Azimioară de braț și dispăru printre copaci. Inginerul sări din mașină, azvârli furios țigara și se îndreptă alergând spre pilot. ― De ce dracu' n-ai aterizat chiar pe copaci? Unde te-ai băgat în pădure? Alexandru desfăcu brațele neputincios, privindu-i pistolul. ― Dincolo e lacul. Dacă veneam mai aproape, mă reperau toți fraierii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
flori de măr. O ploaie de flori de măr. Ridică motanul în brațe arătîndu-i strada. Mirciulică atinse sticla cu mustățile și se zgribuli. ― Ești un tremurici și jumătate! râse Melania. Un frigurilă! Când era mică și ningea prima oară, bunica azvârlea pe geam o coajă de pâine, un pumn de sare și cinci părăluțe mici: "Asta-i baba iarna". Mă întorceam de la școală și toată casa mirosea a budincă. Nici nu știi tu, Mirciulică, ce budincă! O budincă specială, abia scoasă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
amănuntul are pentru mine o importanță deosebită. Miga declară rituos: ― Nici vorbă de oboseală, domnule maior! Am trecut desigur prin momente îngrozitoare, atroce aș spune, dar am înțeles totdeauna să ne facem datoria față de organele... nu-i așa... Florence îi azvârli o privire de gheață și Miga se înecă. Repetă punând punct: ― Față de organe. Sânt incapabil să-mi amintesc unde s-a rătăcit biletul. ― Concluzia se impune deci, remarcă Cristescu, cineva l-a distrus. Mai precis, l-a recuperat profitând de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o recuperare. Mă gândeam să deretic ca lumea. Cristescu privi uimit în jur: ― Ce să mai dereticați? Femeia își strânse buzele. Răspunse didactic: ― Curățenia nu se face. Se întreține! Azvârli bărbia spre ușă: Unul nu pune mîna! Bătrâna știe de zaharicale și parizerul motanului. Atît! Când e să dea cu mătura o doare subit degetul ori se viră în pat cu o carte. E, chipurile, indispusă. Panaiteasca... Făcu un gest
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu lacrimi: ― Pot să-mi imaginez ce-a fost când au dat cu ochii de drăcia asta. ― Hm, făcu locotenentul alb la față, eu unul știu că nu mai mănânc diseară. Grigore Popa îl primi cu o mină posomorită și azvârli ostentativ ziarul pe masă. Odaia nu fusese aerisită, mirosea vag a șoareci și cărți ude, a lucruri vechi. Luă de pe birou o bilă de cristal și începu s-o învîrtă în palmă. ― Ei, ați găsit-o pe nefericita aia? ― Tocmai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și am omorît-o pentru că nu rimam în sentimente! ― Deci recunoști. ― Derbedeule! ― Te sfătuiesc prietenește și, reține, o fac pentru a doua oară, să-ți masori cuvintele! ― Dragii mei... ― Îți dai seama! exclamă bătrânul cu gura plină de salivă, ăla-mi azvârle acum o crimă în spinare! ― Cine? întrebă femeia distrată. ― Cine?! Maiorul! Melania Lupu se uită la sculptor. ― A luat-o razna rău. Așa se întîmplă de la o anumită vârstă... Habar n-am despre ce vorbește. ― Minți! urlă Grigore Popa. Mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost sincer revoltat că nici după ce-am plâns țârcovnicul nu s-a îndurat să mă ierte. Din pricina asta, de câte ori îl vedeam mă luam după el și spuneam porcării numai ca să-l înfurii; își făcea cruce și sfârșea prin a azvârli cu pietre după mine, în timp ce femeile bătrâne și cuvioase care mă auzeau se speriau de mine: Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu", vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să mi-l închipui pe Dumnezeu tiranic, pornit împotriva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prin ușa rămasă deschisă, am zărit o femeie căutând înfrigurată ceva. " Ce vrei? Ce cauți aici?" mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luîndu-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
izbucnit cu o veselie forțată: ― În fond, dragă Dinule, o vânătoare ca asta e o imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și acolo așteaptă îngroziți să le intre noroiul în gură ori să pice glontele care să-i scape de asta. Și de ce să ne mințim? Cine e aiuritul care să se dorească vânat, nu vînător?... Dinu tăcea. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o atitudine sfidătoare, încredințat că până la urmă trebuiau să mă lase în pace și chiar să-și ceară scuze pentru că îndrăzniseră să mă bănuiască. Pe mărturia mincinoasă a unui chelner gelos, care mai era și cartofor pe deasupra, nu poți să azvârli un om la pușcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești să-ți poarte pică, te pot face să regreți. Am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine, de aceea vă întreb. "Pișorcea" îi zice, domnule scluptor. Chiar așa. Du-te dracului, îl mai certăm noi, măcar șterge porcăria aia de la picioarele tale, dacă nu te poți ține. Nu sta așa, că ne omoară mirosul. Și îi azvârlim câte o cârpă murdară, că de-astea se găsesc, nu ducem lipsă. Dar el, săracul, din pricina ismenelor ude tot întîrzie să se aplece. Și-mi zice: Filipe, Filipe, nu strâmba din nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a valurilor. Dar cum te apropiai de zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu ochii de ele. Stâncile erau veritabile dune de marmură între care creșteau scaieți cu flori violete. Valurile azvârleau pe ele stropi de apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la soare, și spălau piatra făcînd-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
capul în jos de pe un pod într-o noapte. Încât mi s-a făcut frică. Dacă mă prind ăștia? mi-am zis. Fără să mă pretind prea deștept, nu eram chiar de-al lor. Ca să nu mă trezesc și eu azvârlit de pe un pod, m-am gândit că era mai bine s-o șterg. Mi-am luat tălpășița și m-am făcut vânzător de limonadă... (Aici intervenea o pauză. Era momentul critic, când Călugărul se pregătea să se întoarcă din poveste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acestui refugiu mi s-a părut copilăros de logică. Toți își lăsaseră cândva trecutul la arhivă, după care, cu timpul, profitând de faptul că nimeni, cu excepția Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel încăperile goale. Să spun, deși n-ar mai fi nevoie, că nu mă scandaliza minciuna. Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]