1,399 matches
-
va trebui să mă spovedesc Încă o dată. Nici eu nu sunt mai breaz, tulburându-i pe cei din mănăstire prin neștiința mea și prin faptul că Încă nu am Învățat rânduiala așa cum trebuie, mai greșind intrările sau continuând să mă bâlbâi. Nu m-am familiarizat nici cu limbajul din Ceaslov și tocmai de aceea va trebui să fiu mult mai sârguincios și, treptat, să-mi iau gândul de la cele lumești, dedicându-mă cu toată ființa celor trebuitoare sufletului. În această privință
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
exemplu strălucit pe care să-l servească neajutoraților, vedeți că se poate învăța?... Ce este aceea gravitație? a răsunat prima întrebare. Am vrut să răspund, dar am constatat uluit că uitasem definiția, n-am fost în stare decât să mă bâlbâi. Au urmat alte întrebări în rafale, raza pământului, distanța medie până la Soare, perioada de rotație, perioada de revoluție, planetele din sistemul nostru solar, cea mai apropiată și cea mai îndepărtată planetă... A fost un dezastru, nimic n-a putut alege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu schintre mari, negricioase și alunecoase, iar spre dimineață, de inimă rea, a făcut un infarct mititel, din categoria celor care-ți asigură un al doilea suportabil, dar nu și pe-al treilea. „E de la schintrele Ginei!“, i-a zis bâlbâind ușor domnul Arvinte doctorului, care, deși se știe ce urât scriu doctorii și cum pocesc cuvintele, a înțeles, Dumnezeu știe de ce, „scrumbii“. Drept pentru care a zis: „Lăsați-o mai moale cu scrumbiile, că-s grase“. Moși și babe Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sculptor „Domnule Popescu - i-a zis profesorul de română sculptorului Floricel F. Popescu -, vezi că băiatul matale are o problemă cu consoanele.“ „Cum adică o problemă cu consoanele - s-a burzuluit tatăl lui Florinel F. Popescu -, dacă nu-i nici bâlbâit, nici sâsâit? Iar când îl spune pe r, parcă-i francez sadea.“ „L-am pus de zece ori să zică Beșiktaș Istanbul și el de zece ori a zis Beșitkaș - a insistat profesorul -, iar dacă nu crezi că asta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
despre ea. Din păcate, meteahna aceasta n-a dispărut odată cu adolescența. Niciodată n-am recu noscut că n-am citit cărți fundamentale (cum ar fi, de exem plu, în căutarea timpului pierdut). Asta însă nu m-a făcut să mă bîlbîi cînd a venit vorba despre ele. Min ciuna despre cărțile citite (de fapt, necitite) este o adevărată virtute a intelectualului. Este una din strategiile lui de supraviețuire./ Cît despre mine, am redevenit un singuratic, numai că acuma priveam lumea de pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un al doilea tablou, la care se uitase și cu o zi înainte, și mi-a spus: - Tabloul acesta mie nu îmi place, dar rama se potrivește cu biblioteca. Uite banii !! Eu am rămas cam perplex, dar bineînțeles că am bâlbâit ceva acolo, dar când mi-a pus în palmă banii pe două tablouri, nu am mai avut ce zice. Banii au fost buni la vremea lor, iar eu am rămas cu o amintire deosebită. Valentin Silvestru nu m-a uitat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
scaunele din față, se poate râde în voie de toate caraghioslâcurile de pe scena Lumiere și, slavă Domnului, au fost suficiente motive de râs și anul acesta ! Diane Kruger - metresa (că „maestrăș nu pot să-i spun) de ceremonii - s-a bâlbâit nonstop, apariția „uriașeiș Marina Hands la brațul micuțului regizor chinez care a fost președintele juriului de scurtmetraje (nu mă puneți să-i caut numele exact, sunt convins că nu vă interesează !) a stârnit o hilaritate de nestăvilit, șuvița ca un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
s-a apropiat, ce-a fost cu ședința de zilele trecute? Ce ședință?! se miră maistrul. Aceea la care m-ați tăiat de pe lista fruntașilor întocmită de tovarășul Cornea. Don Șef face ochii mari spre mine. Maistrul începe să se bîlbîie: Știți... de fapt... tovarășul Marinescu a vrut să vadă lista... El a zis că dumneavoastră, în viața de toate zilele... Bun! zic eu. Să nu lungim discuția. Dumneata nu trebuia să dai socoteală tovarășului Marinescu... Mergi cu mine la secretarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unei scări. Încep să cobor treptele și dau peste un gnom - mă rătăcisem în aripa de endocrinologie - de vreo 12-14 ani, nebun și bâlbâit. Îl întreb: «Pe unde pot să ies?» (Eu și nemaipomenitul meu simț de orientare.) Îmi spune, bâlbâindu-se și țopăind: « Un pas, un pas... ha-hai, pi ici». Cobor după el și ajung în subsol. Mă întorc spre el: Ia ascultă, de ce m-ai adus pe aici?» Îmi răspunde: «La papà». Îl cert, urc înapoi, un domn mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit; mă gândeam, toropită: am să adorm și ea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pereți, să ai impresia că înțelegi, și apoi, imediat, să uiți tot?! Să poți recunoaște răspunsul, exactitatea lui, valoarea lui, să-ți spui: „ăsta e, știam și eu“, ca apoi să rămâi cu buzele lipite, cu gura ferecată, și să bâlbâi, ca o idioată căzută în mintea copiilor, lucruri pe alături de răspuns. III Joi, 9 februarie [1950] Aseară, închipuie-ți, am fost la teatru pentru prima dată de la plecarea ta. Toată dimineața m-am gândit să vin acasă între 4 și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zicea să i-l trimit dlui Sporici (pe care nu-l cunosc, însă). Te rog dar pe tine să vezi ce poți face. Că eu aici la Cronica sînt mic și nu am vocația de spicher și nici nu mă bîlbîi și nu-s nici diplomat ca R. negru. Acestea fiind zise, ia-mă așa cum mă știi. Cu toată prietenia și simpatia, Nicu P.S. Sărutări de mîini distinsei tale Doamne. P.P.S. Să ne vedem cu bine și cît mai curînd. </citation
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vorba lui Moș Teacă a nemuritorului Anton Bacalbașa. Titlul anapoda Îi sărise-n ochi tov-ului Zamfirescu și pentru că urma să apară pe aceeași pagină cu „iepocala” vizită În România a valorosului prezident al faimoasei Republici Somalia, bun „pretin” cu piticul bâlbâit de la București. b.p. Investițiile la Fabrica de rulmenți Bârlad - strict secrete! Dând și peste astfel de interdicții de la publicare, ne punem această Întrebare: gazetarii de atunci chiar nu fuseseră instruiți pentru aceste cazuri speciale sau chiar și instruirile interne
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mea neprevăzută. Nu vreau să plătesc cei 200 de dolari. Sunt ok să fac orice fel de ceremonie dar cu condiția să plătesc eu, atât cât voi simți, la sfârșit. Alfonso pare debusolat de reacția mea și aproape că se bâlbâie: „Bine, putem face ceremonia dar nu știu dacă am să te pot învesti cu puteri... spiritele întotdeauna vor un fel de plată...” Răspund OK și merg să-mi pregătesc bagajul pentru a doua zi. Luăm masa de seară glumind și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
E posibil. Probabil. S. B.: Am aflat ce șopteau ofițerii, care știau de la căpitanul Rață, care îi era cumătru, îi botezase fetița. M. M.: Rață, am auzit de acela. S. B.: Era un ofițer cu un defect de vorbire, era bâlbâit: "B-b-băi, so-o-ldatule!". Noi râdeam de căpitanul Rață, spuneam că dă cele mai lungi ordine, dar era un tip de treabă. El era în Comandament, nu era la Baterie. M. M.: Ofițer unu acolo, cum ziceam noi. S. B.: Așa. El
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
americanc) Înalt), cu o fâț) mic) și deosebit de frumoas). Este subțiric) și se mișc) foarte Încet. Cand se ridic) de pe scaun pare c) nu se mai sfârșește - are mai multe articulații decât un metru de tâmpl)rie. Vorbește rar, se bâlbâie. Pare a fi din alt) lume, un ciudat copil american de gr)diniț). Împreun) cu Y, locuiește Într-un cartier arab s)rac. Ei se ocup) de copii bolnavi, de b)trâni neputincioși, de animale r)nite. Nola Auerbach, soția
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Compunea și el muzică duioasă, sentimentală și versuri franțuzești care În mod ciudat puteau fi scandate ca niște iambi englezești sau rusești, fiind marcate de un dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele vizitiului lui din Piotr În Lev; iar tata (care era Întotdeauna cam tăios cu el) l-a acuzat că are mentalitate de stăpân de sclavi. În afară de asta, modul lui de exprimare consta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
comportamentul fiului. Singurul joc care ne plăcea la amândoi era tenisul. Am jucat mult Împreună, mai ales În Anglia, pe un teren cu iarbă crescută alandala În Kensington și pe un teren bun, de argilă, la Cambridge. Era stângaci. Se bâlbâia rău, ceea ce stânjenea conversațiile pe teme discutabile. Deși avea un serviciu slab și nu folosea practic reversul, nu era ușor să-l bați, fiind genul de jucător care nu repetă niciodată o greșeală și Întoarce orice minge cu consecvența unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trecut fiori, spune Alexandru ștergându-și cu palmele fruntea ce mustea de broboane. Atunci... atunci, cine o să salveze Europa, Creștinătatea? Au încercat câțiva bărbați vrednici cârmuitori s-o facă, dar n-au fost ajutați. Europa e dezbinată. Atunci... atunci, se bâlbâie Alexandru copleșit, cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chervanul cu bucluc, se răstește: Ce... ce vrai?! Barba... La barba, jonglează cu briciul, elegant, dar periculos de aproape. Aaa! Barba... Atenție la cap, n-am decât unu'! Răpești plăcerea Marelui Sultan... Don Batista, profund jignit, sufocat de revoltă, se bâlbâie: Io... io sono... magister medico-chirurgicale... e... e astrologico... e...e E... e magister illustri barbieri... N-ar strica să-ți mai ascuți custura ceea... au, va bene, radere la barba con mia spada... Don Batista hâhâie: Altezza... Înălțimea voastră, ridere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nopții bate, Vodă Ștefan ne veghează, Domnul sfânt ne aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă!... Negrilă se agață de clanță. O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scăldați în lacrimi... Dar ei n-au băgat de seamă că, de un timp, Doamna Maria, înveșmântată în negru, așteaptă în cadrul ușii de taină... Ștefan ridică pocalul cu vin: Să închinăm pentru dragoste!... Să bem pentru izbândă!... Ma...Maria! se bâlbâie el, pune cupa pe masă, se apropie și o ia de mână. Maria!... Voichița, înmărmurită, se lipește cu spatele de zid, să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la telefon de cineva. Un frustrat, bineînțeles. M-am plimbat puțin și l-am întâlnit pe poetul Peter Lindfors; a întors capul. M-am dus direct la el și l-am privit în ochi- s-a înroșit și s-a bâlbâit. Era beat sau drogat? El, de asemenea unul dintre „admiratorii” mei, ne-a dedicat chiar un volum de poeme, mie și lui René. Apoi și-a revenit, reproșându-mi că nu i-am trimis cartea mea de poeme. Aștept cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Cum vor fi căzut zarurile? Domnul Mămăligă m-a dus condus până în fața comisiei. Se dădeau pe gratis bilețele de examen, examenul se lua însă greu de tot. Așteptam în bancă să se ducă ceața emoției când aud pe cineva bâlbâind poeziile lui șt.O.Iosif. Nici nu știu cum m-am ridicat în picioare și am început să spun vorbe și versuri, versuri și vorbe, toate scoase din cartea pe care o țineam cu drag sub pernă alături de Eminescu la școala Normală
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
faci diplomat, că prima oară ai refuzat. Fă bine, băiețaș, fă-ți bagajul și în două zile ai plecat la București, să te prezinți la examenul de admitere la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale. Ai înțeles?" Nu știu ce-am bâlbâit, am ieșit din birou împreună cu delegatul MAE, care pe culoar mi-a mai șoptit la ureche, ca șarpele Evei, că Ministerul se va îngriji să-mi aranjeze mutația în capitală, spațiu locativ și transferul "tovarășei" cu serviciul. Față de cele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]