1,778 matches
-
balcanică, ea atunci i-a aruncat din vârful buzelor carmin Atunci adios, diseară să ți-o faci singur! (Replică atribuită artificial lui P., auzită de fapt dimineață la McDonalds-ul din Romană unde, la fel, se întâmplă mereu întâlniri-despărțiri.) Măi băiete - îl aud cu vocea dureros de trează pe omul care părea adormit pe când eu povesteam, lăsându-mă să uit că nu eram singur -, eu cred că ție-ți place să faci o tragedie pentru romanu-ăla al tău. Ia spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
înțelegea de ce nu e și ea privită la fel și de ce în loc să primească înapoi un zâmbet, acei ochi căutau mereu spre pământ. Uneori ar fi vrut să-l prindă de mânecă, să-l scuture nițel și să îi spună direct: Băiete, te iubesc... ce spui de asta? Dar era o lașă și nu putea concepe să pice de proastă în fața nimănui. El trebuia să facă primul pas. Oare mă vede? Ce îi mai trebuie poveștii noastre să înceapă? Era singură scriind
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care ne însoțea la muncile agricole și care se îmbăta zilnic fără să-i pese de ce spuneau ceilalți. Kyta îi cumpăra și el câte o sticlă de poșircă apoi îl întreba: Ce e viața domn` profesor? Un mare rahat măi băiete... un mare rahat. Din poveștile lui aflasem că-și pierduse soția și fiul într-un accident de mașină. Fără ei nuși mai găsise linia de plutire și trăia într-o amorțire continuă. La ce trebuie să ne așteptăm de la viață
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
apoi se retrase pe o bancă alături de Erjika. Cu două bănci mai în colo, Creața plângea în hohote făcându-și și părinții să lăcrimeze, în timp ce Petruș încasa alte perechi de palme fără să se clintească. Ce ai în cap măi băiete? Vrei să ajungi un borfaș? E așa greu pentru tine să trăiești ca un om normal? Cât o s-o mai faci pe mamă ta să intre în pământ de rușine? Cât timp trebuie să te mai bat ca să te aduc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu oamenii, pe limba noastră, bunicule? He-he, tataie! Ei înțeleg ce le spunem, doar. După un timp, după antrenament, cum s-ar zice. Le repeți de multe ori, le arăți și animalele se obișnuiesc. Atâta. Nu vorbesc în graiul nostru, băiete. Tataie, cât de mare trebuie să fiu să călăresc? Ha, ha! Da’ grăbit mai ești nepoate... Uite, la vara viitoare te voi învăța. Întâi să văd că nu șchiopătezi la școală. Să văd că ești silitor și cuminte. Apoi... mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
șaua nasului. Sudoarea îi făcea să alunece mereu în jos. — Ce te-ai aștepta să spun? am răspuns eu. — Chiar așa, Dirk, s-a amestecat și dna Stroeve în conversație, zâmbind. — Bine, dar nu e minunată? Ascultă-mă pe mine, băiete, nu mai pierde nici o clipă. Însoară-te cât de curând poți. Sunt cel mai fericit om de pe pământ. Uită-te la ea cum șade acolo. Ce zici ce tablou frumos alcătuiește? Parcă ar fi pictată de Chardin, nu? Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Apoi Strickland avu un pic de noroc. Un vas cu destinația Australia se interesase la căminul marinarilor de un fochist care să-l înlocuiască pe cel care se aruncase peste bord la Gibraltar pradă unui acces de delirium tremens. — Ei băiete! Ia, pas alergător până-n port, îi zise căpitanul lui Strickland, și te și angajezi. Să-ți iei actele. Strickland porni imediat și căpitanul Nichols nu-l mai văzu. Vaporul nu stătea în port decât șase ore, și seara căpitanul Nichols
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ne vom ține. N-o să murim de foame. Ce vrei, n-au toți parte de avere. ― E o prostie ce vrei să faci. Așa sînteți voi tinerii: vă înflăcărați la cea dintâi fantezie și apoi vă smulgeți părul din cap. Băiete, căsătoria nu e dragoste, s-o știi de la mine că eu am văzut răsăritul soarelui înaintea ta. Întâi e foamea și pe urmă dragostea. Voi le inversați întotdeauna. Și dă-i, dă-i, mi-a făcut o morală aspră și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
parcă tot mai mult mi-ar plăcea băiat, ...Cu o zi înainte de a ieși din spital, bătrânul mă chemă la el și se-apucă să mă descoasă, lucru pe care nu-l făcuse până atunci: ― Câte parale câștigi pe lună, băiete? ― Opt mii, tată. ― Numai atît? Hm! Și v-ajung vouă banii ăștia? ― Nu se ajung, dar ne mai strângem și noi. Când n-avem încotro, ne împrumutăm. Nu-mi răspunse nimic. Urmărea în sine firul unui gând care-l muncea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Hm! Și v-ajung vouă banii ăștia? ― Nu se ajung, dar ne mai strângem și noi. Când n-avem încotro, ne împrumutăm. Nu-mi răspunse nimic. Urmărea în sine firul unui gând care-l muncea. Într-un târziu, reluă: ― Măi, băiete, cu leafa ta n-ai să faci mare scofală; copilul vine și cere, mai vine al doilea, poate și al treilea și greutățile cresc. Eu știu ce înseamnă să ții o familie. ― Ce vrei să spui, tată? ― Taci și ascultă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să nu i se moaie șira spinării. D-aia m-am hotărit să vă fac o căsuță. Să fie a voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să nu vă mai bateți capul cu chiria. Că o căsuță e mare lucru, băiete! Eram gata să-l îmbrățișez, dar el mă opri, aspru, la jumătatea gestului. ― Lasă, fără înduioșări. Asta nu mă încălzește pe mine. Prin urmare, să ne înțelegem: tu află un locșor bun, să nu treacă de 300000―550 000 lei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
într-o doară: ― Nu s-a întîmplat. nici un accident azi după-amiază? ― Ba da, însă nu cred să aibă vreo legătură cu ceea ce vă interesează. E vorba de un accident de automobil petrecut la Șosea. Să vă arăt cazul? Adu condica, băiete. Un agent alergă în alt birou și o aduse. Comisarul o răsfoi: ― Vedeți aici... Am citit sărind peste cuvinte: "Mașina de piață... viteză o sută km... derapat... scoși răniți... Nenișor cu soția... spital Filantropia". ― Nenișor? De unde cunosc numele ăsta?... Parcă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
furtună. Când tata află de ispravă, veni la București, cu o falcă-n cer și una-n pământ să-mi ceară socoteală. (Habar n-am cine îl informase.) Niciodată nu l-am văzut așa de enervat: ― Ce-i cu tine, băiete, ți-ai pierdut mințile? Mi-am călcat pe inimă și am vândut pădurea să-ți fac rost de banii aceia pentru casă și acum te lipsești de ea cu atâta ușurință. Spune-mi și mie, din ce aluat ai fost
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-Ce ai, Norocel, băiatul mamei, ai răcit atât de tare, încât nu mai poți vorbi? -Nu, mamă, nu sunt bolnav, nu vreau să te mai necăjesc cu problemele mele, că destule ai pe cap și pe deasupra ești bolnavă. -Nu contează, băiete, cu toate problemele mele, trebuie să știu ce se întâmplă cu tine. -Sunt tare necăjit, mamă! -Poți să-mi spui despre ce este vorba? -Da, mamă, pot să-ți spun, numai că, repet, nu vroiam să-ți umplu și eu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pricina, a deschis-o și s-a întors să-l întrebe pe omul lepros, ce să facă în continuare. Dar nu mai era; leprosul dispăruse. Norocel aștepta și se gândea. Deodată s-a auzit vocea omului lepros care striga: -Trezește-te, băiete, și bucură-te câte zile vei avea împreună cu mama ta. S-a trezit Norocel într-un pat moale, curat, lângă care o masă acoperită cu un material alb pe care erau înșirate câteva hârtii. S-a dat jos din pat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
drumul spre miazăzi, iar cealaltă a înconjurat locul unde se găsea Stup. Erau atât de mulți șerpi încât pe Stup l-au trecut fiorii și s-a învinețit de frică, deși Căiță îl încuraja cum putea mai bine: -Fii cuminte, băiete, nu te vom părăsi. Fii încredințat că pe acest nenorocit îl vom omorî cât de curând și ... N-a terminat de spus pentru că Stup l-a întrerupt: -De jivinele acestea care m-au înconjurat cum scăpăm? a întrebat scheunând Stup
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mergem ... Vedeți voi, fetelor, de aceea sunt prietena voastră pentru că ideile bune ies din firele voastre de păr și se înșiră în urma noastră ca o dâră ...zise Adela ironic și încălecă căluțul ei alb, căruia i-a dat îndemn: -Hei, băiete! Verona și Angela au procedat la fel urmând-o înspre zăvoi. După ce au ajuns la locul propus, a început discuția asupra procedeului în care trebuie să pună în practică jocul. -Două tragem cu arcul, una asupra celeilalte. Aceea care nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
natale. Cu nostalgie îmi aduc aminte cum într-o zi, elev fiind, printr-o șoaptă însoțită de un zâmbet care mi-a mângâiat sufletul prin felul în care mi s-a adresat doamna învățătoare, m-a întrebat: „Dar ... ce ai, băiete, ai răbdare, imediat o să fie recreație și o să-ți trimiți gândul la stele dacă asta dorești, iar acum fii atent la lecții, dacă venea inspecția ce ne făceam”? ... Am înghețat și am murit de rușine că mi-a descoperit gândul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca de obicei să văd cât mai multe locuri. Mi-a spus că merge spre munte, la izvoarele pârâului Aluna după niște fân să-l adune pentru a nu-l prinde ploaia. Ne-am urcat în căruță și „la drum, băiete” și-a îndemnat el calul. După o perioadă bună de mers în galopul calului, am ajuns la marginea unei păduri. Era frumos și cald, iar în pădure răcoare, se auzea și un concert nemaipomenit al păsărilor din acea pădure. Am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am supărat-o pe mama. Bine, să n-o mai superi. Hai, du-te. La drept vorbind, nici lui nu-i prea păsa că n-o să mai facă religie. În clasa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină de fete... Și jocul nostru este format... dintr-o fată... și un băiat. În orice caz, lui Dănilă îi bătea inima tare. De teamă? Poate că-i era frică să n-o smucească prea tare și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Charing Cross. Dan revenise de la doctorul Flaherty cu două informații. În primul rând, acesta îi spusese că avusese o stare de comă alcoolică, cunoscută și sub numele de Sindromul Korsakov. În al doilea rând, îi ceruse să nu se îngrijoreze. „Băiete“, îi șuierase bătrânul și multicolorul doctor, „nu ai o problemă cu băutura. Nici un bărbat nu are o astfel de problemă până când nu bea mai mult decât medicul său!“. Și încheiase cu un hohot de râs răutăcios și duhnitor. Acum, medicina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dată, am simțit în privirea sa altceva decât obișnuita aroganță. O sclipire de ură? Sau, în orice caz, înverșunarea pe care o simți în fața unei lovituri sau insulte, fie ea reală sau imaginată. Vocea îi răbufni din nou: — Mă analizezi, băiete, nu-i așa? Mă transformi în ceva ce nu sunt. Un personaj amuzant, o ciudățenie, o figură! Cu fața la mine, se ghemui și îngenunche pe jumătate în spațiul strâmt dintre scaune. Mă privi intens, ca și cum ar fi încercat să se hotărască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru a potoli ploaia de scântei aurii produse de retină, mi-am dat seama că totul fusese în zadar. Mă aflam încă în vagon, iar profesorul era tot în fața mea. — Nu încerca să fugi, spuse el. Monstrul îmi citea gândurile. — Băiete, tu ești un ins care pândește trenurile imaginației. Nici mai mult, nici mai puțin. Numai că, vezi tu, de data asta ai căzut între șine. Hanoracul ți-e rupt și murdar, adidașii s-au uzat și ți-ai mai pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cetaceu și duhoarea de Moby Dick! Dar penisului lui Carol aș putea să îi închin un imn. Oricum, penisul e o armă puternică, tulpină solidă, prin care se scurge seva vieții... Ia stai așa! Îmi dau seama de un lucru, băiete. Îmi dau seama că tu te gândești la cu totul și cu totul altceva când eu îți descriu senzațiile celui mai nou membru... interpretezi diferit ceea ce îți spun. Nu-i așa, țărănușule? Vai, vai, vai, ce deștepți suntem! L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]