1,758 matches
-
trezorierul cine-clubului, fie un vicar al parohiei care credea de datoria lui să facă un mic semn al crucii peste fruntea fiului unui prieten al lui Daniel-Rops, autorul cărții Iisus În vremea Sa, fie un medic care Îmi spunea: „Ei, băiete, Încă n-ai plecat la culcare?“. Tata compara dezbaterea care urma după film cu un număr la trapez, dar mie mi se părea că prezentarea filmului era Încă și mai primejdioasă. Publicul venea ca să vadă un film, doar eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pare că avem de a face cu omor aici până la urmă, comentă el văzând securea însângerată prinsă în cureaua bărbatului. ă Domnule, spuse Ptițin, cu o voce confuză și războinică, dar cum a făcut-o? ă Despre ce tot vorbești, băiete? ă Vreau să spun, cum de s-a spânzurat singur? Vedeți, domnule, că frânghia este legată în jurul tulpinei copacului. Pot să văd cum a aruncat frânghia în jurul copacului, cum a făcut o buclă și cum a legat-o strâns. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
clipă de tăcere. ă Dar dumneata, Osip Maximovici? Poate că doriți să răspundeți pentru dumenavoastră. ă Eu cred că am auzit de numele de Rataziaiev. Parcă era actor? Cred că l-am văzut în vreo piesă. Înainte de vremea ta, dragă băiete, adăugă el lui Vadim Vasilievici. Rataziaiev, Rataziaiev. Da, cred că era un actor faimos pe vremuri. și apoi mi se pare că i s-a întâmplat ceva. Băutura, sau alt scandal. ă Ei bine, acum este dispărut. ă și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Te rog să rămâi până îl interoghez, spuse el. Băiatul se ridică, își frecă urechea și se utiă la Katia cu o privire de o inocență răzbunată. ă N-ai scăpat încă de aici, îl amenință ea. ă Deci, băiete, spune-mi, care este numele tău? întrebă Porfiri. ă Nu am făcut nimica rău, răspunse băiatul. ă Nu te acuza nimeni de nimic. Dar este posibil ca tu să ne ajuți în investigarea unei crime. Pe fața neagră ca tăciunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
singur lucru îi trecu prin minte: ă Are fotografii. ă Continuă. Băiatul strânse din buze speriat și începus să tremure. ă Spune-mi mai multe despre aceste fotografii. Ce arătau? ă Prostii. ă Cum adică - prostii? ă Doar... prostii. ă Băiete, tu ești prostul aici. Spune-mi exact ce ai văzut când te-ai uitat la fotografii. ă Fete. ă Fete? și ce e prost la asta? Nu te-ai uitat niciodată la poze cu fete? ă Nu aveau haine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
demonstrație obișnuită de mulțumire și de cordialitate, dar care, de astă dată, având în vedere aproprierea orei prânzului, însemna altă necesitate insistentă a trupului. Cipriano Algor îl mângâie, răsucindu-i ușor o ureche, Trebuie să așteptăm să ne cheme Marta, băiete, câinele casei nu dă bine să mănânce înaintea stăpânilor, trebuie să respectăm ierarhia, spuse. Apoi, spre Marçal, ca și cum ideea i-ar fi venit în clipa aceea, O să aprind azi cuptorul, Ai spus că nu-l aprinzi decât mâine, când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, „nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?” „Nu, n-am înțeles”, i-am replicat obraznic. „Cum n-ai înțeles?” s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: „Numele pe care-l porți tu nu e un nume oarecare. Trebuie să fii demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
închipuit că am înnebunit de-a binelea. S-au uitat la mine și mai bănuitor, de parcă se temeau să nu-i mușc de gât în clipa următoare. Treptat, însă, s-au obișnuit, ba chiar m-au bătut pe umăr: „Bravo, băiete, ai început să-ți revii”. Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am apucat să le fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi de broască și mustața scurtă, care se ocupa mai îndeaproape de mine, m-a luat peste picior. „Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte”. Și a râs. N-a lipsit mult să-i arunc cu creionul și cartonul în cap, dar, din fericire, m-am stăpânit. După ce a trecut pericolul, i-am zâmbit umil: „Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că mă uitasem pe geam, mă tulburasem. Deodată am tresărit violent. — Asta e. Evrika! am strigat. Gardianul a sărit în picioare. — Ce-ai zis? — Nimic, l-am liniștit, repezindu-mă la el și îmbrățișându-l. — Ei nu, că ești nebun, băiete, mi-a zis gardianul, pregătindu-se să scoată cătușele și să mi le pună la mâini. Dar în clipa aceea a intrat directorul. — Ei? se încruntă el la mine. Ai găsit ceva? — Sigur că da, domnule director, am strigat fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra tuturor celor care zac în pământ. Încât n-ai dreptul să te plângi. Nu există șansă mai mare decât asta. Bucură-te că o ai. Și cu asta gata, sus fruntea, băiete!” Era cam ridicolă, poate, această metodă de a-mi inocula optimism, dar ea a dat roade. Plecam din cimitir întotdeauna fluierând. Și puțin îmi păsa că unii mă puteau considera cinic. Nici la pușcărie n-am reacționat altfel. Dacă murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ești destul de prăpădit ca să beneficiezi de azil”. Poate că și Laura ar fi încetat să mă iubească odată ajuns spălător de vase. Iar Mopsul și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luându-mă peste picior: „Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta”. Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. „Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut”, mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că văzusem și în dragoste o cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spuneți“, „ia te uită ce mi-e dat să aud“, „dar pare de-a dreptul un roman, mai mult, aș zice o născocire“. Apoi Își Împreunase mâinile, Îl privise drept În ochi pe Belbo cu infinită simpatie și-i spusese: „Băiete dragă, permite-mi să-ți zic așa, pentru că ți-aș putea fi tată, - o, doamne, poate nu tată, pentru că sunt Încă un om tânăr, mai mult, aș zice, arăt tânăr, dar un frate mai mare, dacă ești de acord. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În jur era alb, zidul bătut de soare, mormintele, pomii Înfloriți de pe margine, patrafirul parohului gata să binecuvânteze, afară de maroniul veșted al pozelor de pe pietrele funerare. Și de marea pată de culoare dată de drapelele Înșiruite În fața celor două gropi. „Băiete“, spusese șeful, „tu te așezi aici, alături de mine, și la comandă suni pentru Drepți! Apoi, tot la comandă, pe loc repaus. E ușor, nu?“ Foarte ușor. Numai că Belbo nu mai sunase niciodată nici drepți, nici pe loc repaus. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Wakefield crede că Dumnezeu Încă mai este atent. Nu poate fi chiar atît de prost. Mai fă tu chestia asta, Îl admonestează În tăcere El Diablo, și o să sfîrșești și mort, și plin de regrete. Dumnezeu te-a lăsat baltă, băiete, acum mult timp. CÎnd o fi fost ultima dată cînd unul ca Wakefield a primit un semn de la Făcătorul? CÎt despre Mesia, Diavolul are o altă părere, cu tot respectul. Conceptul de Mesia este rezultatul unuia dintre multele tîrguri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Pe bune! E cam mare plictiseală aici fără delegați. Hei, puștiule, Îmi dai un bacșiș? El dezaprobă, spune Wakefield. Caddy Își pune brațele pe umerii strălucitori ai puștiului și Își freacă sînii goi de spatele lui. — Ești tot numai os, băiete. Ia spune-i tu lui tanti C care-i treaba. Nu știu, spune puștiul, căruia Îi e frică să se miște. Am venit aici să protestez Împotriva spolierii planetei de către multinaționle și acum am ajuns Într-un bar de striptease
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și începu să-i toarne în pahar, deși de-abia dacă se atinsese de el. La celălalt capăt al mesei, Ralph se aplecă și-i dădu un cot lui Ben șoptindu-i: — Am impresia că suntem în plus pe-aici, băiete. Ar cam fi momentul s-o ștergem. Ben se ridică stângaci. Se presupunea că împăcarea părinților era visul oricărui copil dintr-o familie afectată de divorț, dar lui îi stătea pe limbă să-i spună: „N-o face, tată“, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sigur că da!, atuncea nu m-a mai interesat nimic. S-a-ntâmplat prima oară, a trecut un an de zile, s-a-ntâmplat din nou. Atunci m-a prins, după patru luni de zile. Vorba lu’ domnu’ procuror Duță: „Băiete, dacă rămâneai afară, tu mai omorai, așa...“. Chiar dacă nu mai făceam lucrul ăsta, cine știe? Dădea vreo mașină peste mine, beat mort. Ceva-ceva rău tot trebuia să se-ntâmple. Chiar dacă nu ajungeam la pușcărie și tot trebuia să se-ntâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi-a spus el satisfăcut. Trecuse mult timp de când nu mă spălasem și nu mă bărbierisem, așa că abia îmi mai suportam propria putoare. Nu departe de mine, un bătrân cosea un papuc. A privit spre mine și mi-a spus: „Băiete poți să iei tu patul meu de jos și urc eu sus în locul tău“. Surprins de bunătatea lui, m-am întors spre el și i-am spus: „Mulțumesc. Apreciez gestul, dar nu am nevoie, pot dormi și sus“. Hei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dar vă mulțumesc pentru generozitatea voastră incredibilă. Michael rîse. — Nicidecum. Incredibil de generos ar fi numai dacă ne-am oferi să vă plătim și biletele de avion. — Există vreo șansă În direcția asta? Întrebă Dan, plin de speranță. — Întinzi coarda, băiete, Îi răspunse Michael rîzÎnd iar. Dan plecă, abia stăpînindu-și entuziasmul pe drum spre casă, arzînd de nerăbdare să-mi dea veștile bune. — Da! Sudul Franței! Daaa! Dansăm prin camera de zi, chicotind amîndoi ca niște școlari. — Deci, să Înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te, Îi Îndemn eu, frecîndu-l pe braț și aplecîndu-mă să-i dau un sărut posesiv. Încă n-ai văzut nimic, băiete. Dacă-ți Închipui că ea e superbă, așteaptă să vezi toate gagicile topless de pe plajă. — De ce crezi că aștept eu cu atîta nerăbdare vacanța asta? rînjește Dan cu gura pînă la urechi. — Nu din cauza persepctivei de a mă vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă văd sănătoasă. Nu vreau ca bărbatul meu să fie infirmierul meu." Și, ca să încheie discuția, a adăugat, cu o veselie care-mi zgâria nervii: "Trebuie să mai treacă, apoi, vreo două toamne, ca să-mi pot pune la încercare fidelitatea, băiete. Ar fi o mare greșeală să mă mărit cu tine acum și, pe urmă, să-mi scoți ochii că zac în pat ori, în toamna viitoare, să fac vreo comă sentimentală din pricina căreia să te părăsesc. Mai bine să așteptăm
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
S-a gândit o clipă, după care, ca și cum ar fi dezlegat o taină, a spus: - Deci într-acolo mergeți. De ce n-ați luat-o pe drumul mare? De ce v-ați deghizat? Gundo s-a întors încruntat spre el, repezindu-l: - Băiete, lucrurile astea nu te privesc! Am adăugat: - Longobarzii nu sunt bine primiți la Ravenna. A consimțit nepăsător, spunând: - Nu toți. Am văzut câțiva trecând printr-un sat din apropiere de Adria. Escortau un bărbat înalt, un roman îmbrăcat în negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și era negru ca mâlul. Ochii rotunzi și mari ca două globuri de smoală se mișcau în toate părțile. Și cum continua să scâncească, Zogru căpătase convingerea că orice ar fi este un copil, așa că-l întrebase prietenos: - Ce e băiete, ce ți s-a-ntâmplat? Scâncetele încetaseră, apoi Omul Negru întrebase la rându-i, fără să-și miște gura pecetluită ca a broaștelor: - Ia te uită! Ce e cu tine aici? Întrebarea îl surprinsese și îl făcuse să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]