11,781 matches
-
una din părți să nu fie prezentă în fața completului de judecată în acea zi. În consecință, derularea procesului devenea practic imposibilă. Orice amânare putea constitui un pas spre punerea pe talerul îndoielilor a noi și noi probe. Avocatul Jan Mocanu bănui de la bun început că era vorba de o mașinație. Pentru a nu-i alerta pe Alex și pe Ina, le ieși în întâmpinare, căutând să-i liniștească. - Dragă Alex, după toate probabilitățile procesul se va amâna. E un subterfugiu găsit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mame duioase, îl implora: - Ce-ar fi să te culci la noi, Vișinel? Uite, ți-am pregătit patul în camera alăturată de a lui Mihăiță. - Aș vrea să merg la mama Rafira... răspundea el. - Rafira și Lisandru suntem siguri că bănuiesc unde te afli. - Mi-e teamă, mai ales de tata. - Nu fi îngrijorat, n-o să te certe! După un timp, băiatul dădea semne că se liniștise oarecum și accepta propunerea Inei. Pentru a curma starea acestui copil aflat într-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în ferestre. Atunci se pregăti să plece. Intuindu i intenția, Alex îi spuse: - Cum să pleci? Se apropie miezul nopții! Șatra e departe. Dormi la noi, apoi dimineață, te duc eu cu mașina. Părinții tăi nu se vor îngrijora, vor bănui că te afli la noi... Când auzi că va merge cu mașina, Vișinel cedă. Acceptă să doarmă în această casă pe care, nicidecum, nu o socotea ca fiind și a lui. Dimineață, când toți membrii familiei se treziră, văzând că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile lor apăru o lumină dulce, ca un semn coborât din înalturi, prevestind mugurii unei împăcări și ai liniștii ce își căuta de multă vreme un culcuș în care să se aciueze. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze. Se vedea însă că această întâmplare era lucrarea sângelui, acea chemare ce este înstăpânită în ființa oamenilor, dincolo de înțelegerea și priceperea lor. E glasul fără glas ce nu poate fi înșelat de aparențe. Merseră așa, mână
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la vederea incidentului Mihăiță veni într-un suflet, întrebând vădit îngrijorat și agitat: - Care a dat, mă, care? Și pentru a demonstra că era gata de luptă cu oricine, își afișă pumnii strânși, deși nu era un bătăuș de profesie. Bănuind că se putea încinge o bătaie în lege între coechipieri, profesorul de educație fizică alergă la locul faptei. Cu greu aplană litigiul, împrăștiindu-i pe beligeranți. Foștii jucători părăsiră terenul mormăind cuvinte neînțelese, înciudați că meciul se terminase cu un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ne simțim datori, răspunzători, să-ți arătăm un posibil drum, ne gândeam la o facultate, după care Ina nu mai spuse nici un cuvânt. Alex nu mai insistă nici el; i se părea că discuția aceasta avea numai început, sfârșitul nu bănuia nimeni unde putea să se afle. Seara se încheie cu unele obscurități, fiind minată de vestea pe care le-o adusese Vișinel. Părinții se culcară târziu. Lumina din camerele lor nu se stinse multă vreme chiar după primul cântat al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de izbândă. Discuția avută cu o seară în urmă, gândi ea, cu siguranță lăsase urme în sufletul bietului copil, dar încerca o vagă liniște că acesta se putea odihni măcar vreo câteva ore în plus în acea dimineață. Nu putea bănui că Vișinel abia aștepta ca părinții să părăsească casa ca el să plece așa, fără țintă, prin oraș, în căutarea a ceva, a ceva ce nici el nu știa bine ce! Trecuseră aproape trei luni și șatra lui Iorgu Stănescu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu știa bine ce! Trecuseră aproape trei luni și șatra lui Iorgu Stănescu nu mai poposise în lunca din preajma orașului. Vișinel se întreba care o fi fost cauza, dar răspunsul căutat în toate ascunzișurile sale, nu venea. Se îmbrăcă și, bănuind că Mihăiță mai doarme, ieși în vârful picioarelor, păși cu grijă pe dalele de beton ce placau o cărăruie până la poartă și, deși trase cu grijă zăvorul, acesta zăngăni strident, dușmănos. Poate nu s-a auzit până în casă, gândi el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
i s-ar părea că e persecutat pentru că e fiul inginerului. Nu s ar simți bine nici când ar fi scutit de anumite munci mai puțin plăcute. Nu, nu e bine!, conchise el. Și discuția se curmă aici. Vișinel nu bănuia nimic privitor la frământările părinților și ce discuții au loc în culisele intime ale familiei. De altfel, poate nici nu ar fi acceptat o asemenea propunere. A doua zi, imediat după ce părinții plecau la treburile lor, Vișinel o lua de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
concurentului să-și demonstreze întreaga sa înzestrare. Când Mihăiță lăsă vioara în poziție de repaos, președintele nu se putu abține să nu exprime: - Bravo, tinere, bravo! Cu cine te-ai pregătit înainte de examen? - Cu nimeni, spuse acesta sincer nedumerit. Nu bănuise că trebuia să aibă un anume profesor pentru a-și însuși tainele sofisticatelor bucăți muzicale. Cu nimeni! Am studiat îndelung partiturile, am ascultat interpretări celebre la radio, am exersat... - Bravo, bravo! Ne-am convins că ești un talent, și-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a vedea listele cu rezultatele candidaților. După câteva ore, se aflau din nou în fața panoului destinat afișajului, dar acesta nu-și schimbase înfățișarea. Timpul curgea alene. Așteptarea devenea din ce în ce mai grea. Când apăru o secretară ce purta în mână câteva hârtii, bănuiră cu toții că în acestea se află norocul sau nenorocul lui Mihăiță. Cum Mihăiță nu avu puterea să se apropie de panoul cu pricina, Vișinel bravă. Merse și citi răbdător lista de la început, nefiindu-i greu să descoperă numele de Georgescu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ale etniei. Era un septembrie calm, cu brume ce argintau în timpul nopții întinderile, ca peste zi soarele să devină mai darnic să le ofere vietăților pământului o căldură blândă, ce semăna cu alintarea unui copil, de către mamă, înainte de culcare. Se bănuia o toamnă scurtă. Dincolo de orizont, un alt anotimp se pregătea să ocupe teritoriile ca fiind îndrituit de legile naturii. Se potrivi însă, ca acea zi de duminică, stabilită pentru nunta lui Vișinel, să fie un dar al Proniei Cerești. Un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de anevoios a fost să ne aducem băiatul sub acoperișul casei noastre, să-l lipim de sufletul nostru și cât de ușor îl pierdem acum! Suntem cum s-ar spune, niște învingători învinși! După câteva clipe de chibzuință, se putea bănui că fiecare se gândea în sinea sa : întotdeauna glasul iubirii, al dragostei, s-a dovedit a fi mai puternic decât glasul sângelui. Cine și cum poate să se împotrivească acestui strigăt al vieții!? * Cei doi miri păreau că plutesc pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
1949, după cinci ani de prizonierat în Siberia, ca un adevărat erou, ea nu i-a rezistat insistențelor sale, mai ales că intra într-o familie înstărită și de rang social superior, căsătorindu-se prima oară, pe cinci noiembrie 1949, nebănuind că după 12 ani soarta îi va despărți cu brutalitate. După căsătorie, s-au mutat la Vatra-Dornei, datorită serviciului tatei la CFR și al mamei ca funcționară de birou, unde am văzut lumina zilei pentru prima dată. Când a rămas
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de trimestru cu nota cinci, chiar dacă la teză copiau în draci iar apoi erau foarte contrariați de rezultatele obținute. Pe unii prieteni aflați în situație gravă îi salvam eu, făcându-le teza din nou, apoi o schimbam fără ca mătușa să bănuiască ceva, sau poate nu a vrut să arate că știe demalversațiile mele, nua vrut să aflu că ea știe ce fac, deoarece nota era, cum am spus, cinci. Faptele mele bune, de acest gen, au continuat de-a lungul anilor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
s-au răzgândit, și-au împărțit în secret banii, și s-au urinat într-o sticlă goală găsită pe marginea drumului. Acasă, bunica a golit toată sticla într-un ciubăr cu șișcă din tujleni de porumb, pregătit pentru hrana vacii, nebănuind că soluția tămăduitoare nu era nici măcar „pișatul boului”. Pentru că vaca nu sa îndreptat, a fost vândută în viu unui consătean măcelar, numit Borșucu, care a tăiat-o și a revândut-o, cu mare căutare, la cântar. În perioada când Armata
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sulițe, arcuri cu săgeți, arbalete, măciuci ghintuite, coifuri de tablă, platoșe și scuturi. Aceste confruntări, de cele mai multe ori sângeroase, aveau loc duminica în timpul slujbelor religioase din cele două biserici ale satului, unde se afla toată suflarea creștină care nici nu bănuia despre încleștările armate, căci tot protocolul se făcea în mare secret, începând cu solia provocării, desfășurarea ostilităților și sfârșind cu tratativele de pace, în mijlocul teatrului de război, când răniții îi depășeau pe cei încă valizi. Imitarea luptelor din filmele istorice
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dintre dascălii noștri, preocupați de menținerea disciplinei. Când domnul Trilă Pătrățilă (hi-hi-hi...așa-i spuneam noi) Își trimise mai Întâi burta În recunoaștere, apoi Își făcu și el apariția Însoțit de Umfla (umflata de directoare adjunctă pe care noi o bănuiam implicată Într-o relație dubioasă cu Pătrățilă), gălăgia se mai potoli. Multașteptata lor apariție deveni ținta unor glume de-a dreptul porcoase, pe care, cu unele ezitări, le-aș fi putut reproduce aici, dar consider infinit mai important să vă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ființei: meelaancoliiieeeee. L-a pronunțat aproape cantabil, modulându-și vocea Într-un fel nemaiauzit de mine, insistând asupra vocalelor, pe care le-a rotunjit cu măiestrie, făcând să se audă mult mai bine acel cuvânt, Întâlnit de atâtea ori, dar nebănuind vreodată că ar putea suna atât de diferit. Eram Învăluit de sunete plăcute, ca și cum te-ai fi pierdut Într-o unduire tainică de ape, Într-un foșnet dulce și repetat, de păduri tainice, fulgerat de doruri neștiute și de amintiri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mamă-sa (“tanti Lenuța”) Îl ținea sub cheie. Nu-l lăsa să-l Îmbrace pentru că, zicea ea, Îi era Încă mare. Vocea i se schimba mereu când ne pomenea despre costumul acela, despre cât era de frumos, de strălucitor! Noi bănuiam, Însă, că nu era nimic adevărat, că nu putea fi decât o minciună de-a lui, inventată pentru a se apăra de prea multele tachinări, de ironiile celorlalți. Numai că aluziile și luările peste picior Începuseră să se aglomereze În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă, În forma-i binecunoscută. Ca și masivul șifonier, patul e o piesă veche, primită de la părinți. Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din spatele ușilor crăpate. Abia ar fi așteptat hârca de madam Gușă să mă vadă la braț cu o brunetă apetisantă („O, l-ai văzut pe profesorașul nostru?!..., i-ar fi zis lui Țiți Mițura, partenera ei de măcel limbuțial, am bănuit eu că nu e om serios... Aș fi putut să jur, Mițuro...). Sigur, la hotel ar fi fost cel mai potrivit. Nu mai simțeam nici un moment nevoia să-i vorbesc. La naiba, nu doream decât să o... Lola privi galeș
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
său. îl sărută, apoi o îmbrățișă pe mama ei și, fără să mai scoată un cuvânt, o zbughi pe ușă afară. Amândoi părinții rămaseră siderați, le pierise glasul, nu-și puteau explica unde pornise fata lor în goana aceea nebună. Bănuiau ceva, dar nu se pronunțară. În acele clipe, trăiau și ei bucuria exuberantă a fiicei lor. Ina o ținu tot într-o fugă până la casa Olgăi. Pe drum rememoră fragmente dintr-o discuție avută cu tatăl ei: Profesia pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a fost demult, mamă, tot n-ai uitat!? - Nu e chiar așa demult! Sper că nu voi mai avea niciodată o asemenea ocazie! Cred că ai aflat că vine bacalaureatul, ținu ea să adauge, în treacăt, o atenționare fugitivă, deși bănuia că fata refuza să o digere. Olga ar fi vrut să se disculpe într-un fel, dar mama ei era extrem de grăbită: - Hai, lasă, lasă, vom mai vorbi! Nu uita ce ți-am zis și mai ales amintește-ți că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]