3,362 matches
-
de pe cer Geraldinei. ― Jemima trebuie să arate slabă. Paul pare confuz. ― Uite. Vei poza asta? Paul se uită și aprobă din cap. Ești tu atât de priceput s-o faci să arate slabă? Ai putea să-i aranjezi un pic bărbia și să-i estompezi obrajii și s-o faci să pară slabă. Paul zâmbește. ― Ca favor pentru tine, Geraldine, o fac. Când o vrei gata? ― Păiiiii, spune ea, privindu-l cu niște ochi albaștri imenși. N-o poți face acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea, privindu-l cu niște ochi albaștri imenși. N-o poți face acum? Paul suspină fericit, ar face orice numai s-o țină pe Geraldine aproape, așa că stă și scanează poza Jemimei. După ce fotografia apare pe ecran, Paul îi estompează bărbia Jemimei, cu câteva clicuri din mouse. ― Uimitor, rostește Geraldine pe nerăsuflate. Poți face ceva și cu obrajii ei? Paul îi îngustează fața și apoi alege exact aceeași nuanță ca aceea a tenului Jemimei. Cu o precizie incredibilă, îi estompează obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
neîncredere, în timp ce gura îmi rămâne deschisă. O, Doamne, șoptesc. O, Doamne. ― Știu, spune Geraldine. Nu-i așa că ești frumoasă? Dau din cap în semn că da, prea șocată ca să mai vorbesc, în timp ce-mi urmăresc cu arătătorul pomeții și bărbia în formă de inimă. Cum? Adică, când? Cum... ― Paul a făcut-o, mă lămurește Geraldine, deci nu este chiar meritul meu, eu doar i-am spus să adauge șuvițele blonde, să schimbe rujul, și ți-am ales un trup. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și cel direct de la serviciu (pentru că n-aș vrea să-mi stric acoperirea de prezentator TV de top) și când ne spunem pa, pun receptorul în furcă și mă duc la toaletă să mă privesc în oglindă. Mă uit la bărbia mea, la obrajii mei, la grăsimea mea, și cât stau acolo, iau o decizie. Una serioasă. Una atât de importantă, încât știu chiar în fracțiunea asta de secundă că-mi va schimba viață. Dau fuga la biroul meu, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Încă simte repulsie față de celulita de pe coapse sau umflăturile de pe șolduri, dar chiar și ea recunoaște că schimbarea e miraculoasă. Asta pentru că în ciuda faptului că are șaptezeci și cinci de kilograme, Jemima Jones are acum un mijloc. Are genunchi. Are o mică bărbie dublă, mai degrabă decât una cvadruplă, iar fața ei este aproape de nerecunoscut pentru că a slăbit atât de mult. JJ iese ușor din grăsimea Jemimei Jones, și deși nu este încă acea JJ de pe bicicletă într-o zi caldă de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
griji despre ce să fac, sau să spun. Stau pur și simplu acolo și mă găsesc concentrându-mă la mâna lui puternică și mare, care-mi dă ușor părul din ochi, îmi mângâie obrazul și apoi mi se odihnește pe bărbie. ― Ia vino-ncoace, spune el delicat iar eu n-am energia sau, să spun drept, nici intenția de a mă opune. Totuși: sunt aici, în această casă incredibilă din Los Angeles, LOS ANGELES!, cu acest bărbat uimitor și ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai mult decât un moment despre care să scrii acasă, e ca-n filme, e atât de ireal încât mă simt ca și cum aș fi într-un film. Parcă văd ca-n filme, cu încetinitorul, cum mă ia el tandru de bărbie, iar fața i se apropie din ce în ce mai mult de a mea. Și în cele din urmă, acele buze perfecte sunt pe ale mele, și mă sărută, și aș intra în mai multe detalii dar sunt, sincer, ușor jenată. Adică, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cineva care s-o fi ridicat pe Jemima Jones acum câteva luni - și o duce în pat. El trece pe lângă camera de oaspeți, și o așază pe partea stângă a patului lui imens, de dimensiuni regale. Trage cuverturile până sub bărbia ei, în caz că i se face frig de la aparatul de aer condiționat. Jemima mormăie ceva și se întoarce pe-o parte, complet adormită. ― Îți mulțumesc, Doamne, șoptește Brad și o sărută tandru pe ceafă. Îți mulțumesc că ai făcut-o perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
culoare și lucios, și-mi dau seama că ar fi chiar drăguță, ar putea fi drăguță, și tot ce ar trebui să facă pentru asta e să scape de câteva kilograme. Fata asta e imensă, are două, ba nu, trei bărbii. Poartă o cămașă salopetă, menită să-i ascundă imensele umflături care sunt sânii. Își ține mâinile încrucișate ca să-și mascheze cât poate de mult corpul, iar în privire are acea expresie ușor rănită. Ar putea la fel de bine să fie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mănânce trei pachete de biscuiți. De ce nu stai jos? o invit eu, și-i trag un scaun. Aduc eu băuturile aici. Plătesc pentru ambele ape minerale și le aduc la masa din colț, unde Jenny stă posacă, cu mâna la bărbie. ― Mersi, spune ea. ― Cu plăcere, îi răspund cu căldură în glas, dându-mi toată silința. Brad spune că lucrezi pentru el de multă vreme. ― Da. Răspunsurile ei sunt în continuare monosilabice, și-mi pot da seama că-mi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghiază, Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază, Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. Și bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece, Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braț alb; Abia candela cea tristă cu reflectul ei rozalb Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui față trece. Ea un înger
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
al ei deget alb, subțire, Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochi-i plini de apă, Și pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă. {EminescuOpI 85} VIII De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească. Uită-te! unul dintre cei doi slujbași se opri busc și întorcându-și privirea îi arătă cu bărbia grădina interioară ce se vedea prin fereastra de pe coridor. Soarele începea să apună în grădina unde era întinse rogojini de paie. Alături se afla o găleată cu apă și două scăunele aranjate unul în fața celuilalt. Înțelegi ce înseamnă asta? râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
primit poruncă să meargă și el pe vas. Ca trimis al Stăpânului! Dar țăranii îi priveau pe amândoi cu ochi nepăsători, nici înduioșați, nici uimiți. Parcă erau niște câini bătrâni care priveau faptele oamenilor cu indiferență. Unchiul îl arătă cu bărbia pe Yozō căruia i se îngăduise să stea într-un colț al încăperii unde ardea focul, spre deosebire de țărani, care stăteau la intrare: — Am vorbit deja cu Yozō să-l însoțească pe Rokuemon. Or să mai meargă încă trei oameni, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încoace soli. Cu alte cuvinte, japonezii nu-și doresc propovăduirea Evangheliei, ci se folosesc de libertatea propovăduirii ca de o momeală, urmărind de fapt cu totul altceva. — Și ce urmăresc? întrebă un episcop ca un vultur pleșuv negru, sprijinindu-și bărbia cu mâna. Ce urmăresc japonezii în afară de negoțul cu Nueva España? — Vor să ne fure iscusința și drumurile marinărești pentru a traversa Oceanul Pacific. Fără îndoială că au aflat toate acestea în timpul călătoriei lor până aici. Printre episcopi se răspândi rumoare. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În budă. — Îmi pare rău, Îi spuse Macomber, privindu-l cu fața aia de american, o față care rămâne adolescentă până după treizeci de ani. Wilson Îi studie freza sportivă, ochii frumoși, doar ușor plecați, nasul simetric, buzele subțiri și bărbia superbă. — Îmi pare rău că n-am știut asta. Sunt o grămadă de chestii de care nu mă prind. Ce-ar putea face acum, se gândi Wilson. Era gata-gata pentru o ruptură rapidă și sigură și uite-l pe nenorocitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prinsese un păstrăv. Un alt cosaș Își scoase capul din sticlă. Antenele Îi tremurau. Își scoase picioarele din față pe buza sticlei, gata să sară. Nick Îl apucă de cap și-l ținu În aer cât Îi băgă cârligul sub bărbie, apoi prin torace, până-n ultimele segmente ale abdomenului. Cosașul se agăță de cârlig, cu picioarele din față, stropindu-l cu o zeamă ca de tutun mestecat. Nick Îl aruncă În apă. Ținând lanseta cu mâna dreaptă, dădu firul Împotriva curentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și, imediat ce Walcott Își lăsă mâinile, Jack Îi aplică două lovituri de stânga În față. Nimeni n-a boxat mai bine decât a făcut-o Jack În seara aceea. Walcott Îl urmărea prin tot ringul, deplasându-se mereu Înainte, cu bărbia-n piept. E un tip care se-agață, așa că-și ține mâinile destul de jos. Tot ce știe e să se bage-n tine și să dea acolo, la nimereală. Dar de câte ori dă să se-apropie, Jack Îl aranjează cu stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreun fel de odgon Înclinat deasupra apei, așa cum stătea vasul pe o parte. Pupa nu-i era Îngropată așa de adânc. Puteam să stau În picioare pe literele cu care era scris numele pe pupă și apa Îmi venea până la bărbie. Dar cel mai apropiat hublou era la vreo trei metri sub apă. Nu puteam ajunge acolo decât cu mânerul cuțitului de jupuit, și am Încercat să-l sparg așa, dar n-am reușit. Sticla era prea tare. Așa că am vâslit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din nas; am stat pe pupa pachebotului, cu picioarele goale pe litere și cu apa până la bărbie, și m-am odihnit acolo; pe urmă am Înotat până la schif; m-am urcat În el, așteptând să-mi treacă durerea de cap, și mă uitam prin lupă, da’ sângeram așa de rău că a trebuit s-o spăl. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta. Nu te-am văzut niciodată beat. — Nu? spuse Nick. Niciodată? Nici În noaptea aia, când mergeam de la Mestre spre Portogrande, și am vrut să mă culc, așa că m-am Învelit cu bicicleta și mi-am tras-o până sub bărbie? — Asta nu se-ntâmpla pe front. — Hai să nu mai vorbim despre cum sunt eu. E un subiect despre care știu prea multe deja ca să mai vreau să mă gândesc la el. — Ai putea să mai stai aici. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Imaginându-și că vânează prepelițe așa cum Îl Învățase tatăl său, Nick Începu să se gândească al el. Primul lucru care-i venea mereu În minte erau ochii. Statura Înaltă, mișcările rapide, umerii largi, nasul coroiat, vulturesc, barba care-i acoperea bărbia mică, la astea nu se gândea niciodată - Întotdeauna ochii. Erau cumva protejați de sprâncene - erau adânciți sub ele, de parcă ar fi fost vorba de un sistem conceput pentru a proteja ceva foarte valoros. Vedeau mult mai departe și mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
băiețelul - care n-a prea înțeles ce-a spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu prosopul spuma de șampon de pe față și bărbie. -Acum, să dăm băiatul la spălat! spune tăticul. Începe să-i spele părul blond și bucălat, apoi urechiușele ascunse, parcă, de șuvițele aurii și tare jucăușe. Vine rândul spatelui, în timp ce mămica îi spală brațele și mânuțele... ‘A ‘pă-la’ ! zice Sorin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vremea când erau colegi de apartament, flirt pe care Wendy nu-l concretizase niciodată. I se părea că are un corp buretos, ca o figurină din plastilină cu membre flexibile, dar fără mușchi. Ei Îi plăceau trupurile puternice, fesele ferme, bărbiile bine conturate. Pentru ea sexy Însemna imaginea „cercetașului obraznic“. Dar pe măsură ce discutau și beau, Wendy devenea din ce În ce mai pasionată de suferința celor din jur, acest elan sfârșind prin a se transforma În pasiune sexuală. Îl vedea pe Phil ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
i le dădeau frumusețile de la hotel. Esmé simțise și o umflătură pe burtica lui. Cele care aveau grijă de el păreau complet indiferente la Înrăutățirea stării cățelului. Umflătura, spuseseră ele, nu era nimic, apoi una arătase cu degetul spre propria bărbie sugerând că nu era mai grav decât un coș. Fără griji, o asiguraseră pe Esmé, gândindu-se că voia să scadă din preț. Dai mai puțini bani. O sută de kuai OK. Nu, nu e asta. Nu pot să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]