2,363 matches
-
-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bancnotă de zece pesos“, căci aceasta era verde ca și tramvaiele companiei Lacroze (numite și bichos verdes). Lata. Arbore (Muyrrhinium loranthoides), care crește În nordul Argentinei. Leche asada. „Lapte fript“, o cremă de casă preparată din lapte, zahăr și ou, bătute și amestecate, fiartă la bain-marie În cuptor. Levene, Ricardo. Istoric și jurist argentinian (1885-1959). Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt Introducción a la historia del derecho indiano (Introducere În istoria dreptului amerindian, 1924), Lecciones de historia argentina (Lecții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zise Levy, fără să clipească. — Și cu frișcă? plusă Ted. — Păi... Nu poți să le ai pe toate, Ted, interveni Barnes. Și una din chestiile pe care nu le poți avea la treizeci de atmosfere de amestec gazos este frișca bătută. Pur și simplu nu se bate! Să mergem! Beth și Harry așteptau În mica sală de conferințe, situată chiar deasupra sălei de mese. Amândoi erau Îmbrăcați cu costumele albastre și jachetele Încălzite electric. Harry clătină din cap când cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
el o să știe ce să facă. Iar el a știut. M-a scos pe cauțiune și mi-a angajat un avocat. Nu cred că, în toată viața mea, am mai fost vreodată așa de înfricoșată. Eram convinsă c-o să fiu bătută ca să mărturisesc, c-o să fiu închisă pentru mai multe vieți, că n-o să-l mai văd niciodată pe James, că n-o să-mi mai văd prietenii și familia. N-o să mai văd niciodată cerul albastru. Cu excepția peticului vizibil din curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
puteam pretinde că eram calmă, matură și civilizată. În timp ce James reușea încă să se mențină într-o stare de echilibru. Starea de echilibru era una dintre chestiile la care se pricepea cel mai bine. Oribil atunci, s-a dat el bătut. Nu părea prea chinuit de remușcări. Vorbea de parcă nu voia decât să-mi facă mie pe plac. Ticălos fără inimă! Cum de putea să fie așa de închis în el? Nu era normal. —Cum de-ai putut să fii atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe la departamentele de poliție din Los Angeles și San Diego, fără să facă vreun progres. Și-a amintit cum l-a avertizat Dudley să renunțe la cazul Janeway, beștelindu-l că vede roșu În fața ochilor cînd e vorba de femei bătute. În ciuda avertismentului, nu s-a dat bătut. Descoperirea a venit pe teleimprimator - o circulară trimisă În trei state: Sharon Susan Palwick, 20 de ani, prostituată, data decesului 29 august 1953, În Bakersfield, California. Aceleași caracteristici: nici un suspect, nici un indiciu, caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și San Diego, fără să facă vreun progres. Și-a amintit cum l-a avertizat Dudley să renunțe la cazul Janeway, beștelindu-l că vede roșu În fața ochilor cînd e vorba de femei bătute. În ciuda avertismentului, nu s-a dat bătut. Descoperirea a venit pe teleimprimator - o circulară trimisă În trei state: Sharon Susan Palwick, 20 de ani, prostituată, data decesului 29 august 1953, În Bakersfield, California. Aceleași caracteristici: nici un suspect, nici un indiciu, caz clasat. Dud nu a menționat niciodată știrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tresăriri, se mai gândea la îndoielile despre viața ei și la cum ar fi fost dacă ar fi gândit altfel și la starea de teamă și de neliniște care n-a părăsit-o, doar se ascunsese undeva, mai adânc, alungată, bătută, sfârtecată de vorbe, dar încă vie. Starea asta de teamă și neliniște... Al cincilea cerc E cum nu se poate mai limpede: după alte trei săptămâni, începu să se observe o refacere surprinzătoare pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Înțelegi? Și d-asta nu vreau, ți-o spun foarte clar, nu vreau să mai vii niciodată la mine, niciodată! O, Doamne, ce spun? Da, niciodată!“ În diminețile următoare o aștepta la colțul străzii, tăcut, cu o privire de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răposat, în ale cărui trăsături aș putea detecta urma unei asemănări de familie. Fiona... — Când te-ai prezentat, am întrebat, am spus ceva? — Nu prea. Mi s-a părut că erai cam neprietenos. Dar eu de obicei nu mă dau bătută așa ușor și am mai încercat. — Îți mulțumesc, am spus și m-am așezat într-un fotoliu. Îți mulțumesc. Fiona rămăsese în ușă. — Deci să plec? — Nu, te rog... mai suportă-mă puțin, te rog. Poate o scoatem cumva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
curat. Fii atent acum - o să râzi. O să te prăpădești de râs, nu alta. Am citit zilele trecute un nou roman, manuscrisul dactilografiat. Ghicește cine l-a scris? — Hai, spune. O prietenă de-a ta. Despre care știi multe. — Mă dau bătut. — Hilary Winshaw. Din nou îmi pierise graiul. — O, da, acum toți scriu! Nu le ajunge că sunt putrezi de bogați, că pun mâna pe cele mai influente posturi din televiziuni și au două milioane de cititorii care plătesc bani frumoși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
decât toate celelalte, n-a încetat niciodată să exercite asupra mea o nostalgică fascinație (chiar și atunci). I se spunea, simplu, „ferma“. Dădeai de ea dintr-odată. Drumul te purta în jurul pădurii, de-a lungul unei poteci late și bine bătute, deși nu părea a fi folosită prea des: în orice caz, în versiunea din amintirile mele, această viziune a paradisului ni se arăta întotdeauna în deplină izolare și intimitate. Căci era cu adevărat un paradis: apărând în fața ochilor când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la început. Apoi m-a întrebat dacă eu cred că e grav. I-am spus că da, dar mi-am dat seama că nu mă crede. Credea că îi vorbesc de cineva cu o răceală zdravănă. Nu m-am dat bătut. I-am spus că trebuie să vină s-o vadă. Mi-a zis că mai întâi trebuia să vadă doi pacienți - erau cazuri urgente, așa le-a descris el - dar că va veni cât de curând. Am ajutat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
izolate luni de zile sau lăsați să zacă pe pardoseala unei celule alături de cincizeci, șaizeci alții, ascultând răcnetele înregistrate ale victimelor torturii noaptea și urletele reale ziua. Știa și despre aceste torturi: știa cum bărbați și femei erau biciuiți, arși, bătuți și sodmizați cu bastoane de cauciuc și sticle; arși cu fierul, cum li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile și sânii, li se aplicau șocuri electrice la degete, oragane genitale și nări; cum torționarii purtau măști de animale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În fond, ce atâta tevatură pentru o carte și niște nădragi? Liftierul mi-a zâmbit cu blândețe și a apăsat În tăcere butonul ca să cheme liftul, după ce a răsucit o cheie. Descurajat și trist cum era, semăna cu o nevastă bătută care nu mai are putere să lupte și care s-a obișnuit cu ideea nefericirii sale. — Te aștept aici, a zis el, cu ochii În pământ. O să vii Înapoi Într-un minut. Mocheta de pe coridor era de un roșu-Burgundia intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care se vedea prin fuste, ceea ce făcea deja obiectul numeroaselor critici În pauzele de cafea. Și, ori de câte ori le probasem, nu mă puteam hotărî să port la serviciu topuri care-mi lăsau stomacul la vedere. Așa că, după trei luni, mă dădusem bătută. Jocul acesta mă obosea, pur și simplu, prea mult. Din punct de vedere emoțional, fizic, mental, tortura garderobei zilnice Îmi secătuise Întreaga energie. Până când renunțasem, În ziua În care aniversam Împlinirea a trei luni de la prima zi de muncă. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ceea ce am și făcut. A intrat fără a spune mulțumesc și a pornit spre birou. Aveam nevoie de bani și de țigări ca să mă duc după cafea, Însă nimic nu merita gestul de a merge după ea ca o rățușcă bătută, dar credincioasă, așa că m‑am Întors din nou spre lift. Eduardo putea să mă Împrumute cu cinci dolari pentru cafea, iar Ahmed putea să adauge Încă un pachet de țigări pe factura revistei, așa cum făcea de luni de zile Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
în om, dublându-și încărcătura emoțională. Așa a fost și cu zvonul, că dom' ofițer Țanțu are două neveste? Una, care era nebuna străzii, noastre, fata lu' madam Tanasă, (o lipoveancă, de unde cumpăra toată strada hațmațuchi, dar și liliac roșu bătut ) și o a doua, pe-o altă stradă din orașel. Bietei nebune nimeni nu-i mai știa numele adevărat. O vedeam trecând pe stradă, privind în gol, morfolind câteva cuvinte în vârful limbii.. Cândva fusese tare frumoasă, spuneau bătrânii. o
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
suporta să fie Învelită. I-am cumpărat un sac de dormit din acelea cu fermoar, dar atât s-a zvârcolit În el și și-a umflat obrajii precum zeul vânturilor din colțul hărților vechi, Încât a trebuit să mă dau bătută și să-l dăruiesc altcuiva. Chiar și-n somn, când fața fetei mele e Îmbujorată ca o piersicuță, tot poți distinge acea proeminență hotărâtă a bărbiei. Ultima evaluare de la școală suna așa: „Emily este o fetiță cu un acut simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
medic, iar ea vine și se agață de fusta mea. —Mami, mă gândesc la un cuvânt care Începe cu B. —Nu acum, Em. —Hai, te looog. Începe cu B. —Biscuiți? Nu. —Bebeluș? — Nu. —Banană. — Nu. — Nu știu, Emily. Mă dau bătută. —Bideo! —Video nu Începe cu B. —Ba Începi. —Începe. —Ba Începe cu B. —Nu, nu Începe. Începe cu V. V de la varză. V de la vulcan. V de la violent. Dacă alegi litera care trebuie de la Început, Emily, economisim o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
20.58: Luăm trenul Eurostar să ne Întoarcem la Londra. Ben stă Întins pe mine, pe spate. Are genele lungi și mâinile Încă grăsuțe ca de bebeluș, cu gropițe de-a lungul articulațiilor degetelor precum bulele de aer din ouăle bătute. Când o să fie mare, n-o să-i pot spune cât de mult i-am iubit mâinile. Poate am să uit. Mă Întind după laptop, dar bebelușul se Întoarce și oftează ca și cum s-ar trezi. Oricum nu vreau să-mi verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
copila la sfânta cristelniță, cum e rânduiala de dinainte, Nicanor și doi feciori ciolănoși, pe care îi arvonise, cu o zi înainte, recrutându-i cu o garafă de lacrima prunei, măturară în livada cu cireși bătrâni și întocmiseră, pe pari bătuți țeapăn, mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de asta ne-a fost cel mai teamă. Ne-am despărțit În seara aceea fără să reușim s-o scoatem la capăt. Am rămas fiecare pe gânduri, seduși de idee, chiar dacă măcinați de Îndoieli. Repulsia noastră, probabil ridicolă, față de căile bătute ale literaturii, oroarea că vom ajunge și noi să ne bucurăm că apărem Într-o revistă, că cineva ne miluiește cu o cronică, teama rușinoasă că, vai!, va trebui să umblăm după sponsori ca să ne apară neprețuitele volumașe, toate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
moral... - Poftim, ce-i trece dumnealui prin minte - ei și? - păi pe femeile urâte le ațâță totdeauna când un bărbat e logodit cu alta, o întărâtă ideea că i-l fură celeilalte, mă-nțelegi?... - înțeleg, înțeleg, se-ntâmplă, mă dau bătut. - Dar știi cum am scăpat eu o vreme de pictoriță?... - Cum? am făcut intrigat. - Am lăsat-o să mă picteze. La propunerea ei. într-o zi. Să mă facă așa cum își închipuie ea, - tăcu un moment, scotocind în minte, - și
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
căderi la podea”. Antecedente în familie Pentru Gheorghe Biea, cel născut într-un sat din județul Bacău, ideea practicării boxului s-a născut prin clasa a VII-a sau a VIII-a, după ce tatăl său a venit acasă de la muncă bătut groaznic. Știa cine era autorii și a jurat să-și răzbune părintele, deși evident că lucrurile au luat o altă întorsătură. Și-a urmat fratele (tatăl lui Flavius) la Sibiu, acolo unde juca fotbal. Au făcut box amândoi, o carieră
Agenda2005-49-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284463_a_285792]